Skip to main content
Internet Archive's 25th Anniversary Logo

Full text of "Praedicationes (vol. 1)"

See other formats


Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus 



t 



PRAEDICATIONES 



(vol. 1) 




Teologie pentru azi 



Bucuresti 
2011 



Cuprins 



1. Despre regdsirea linistii proprii. La Nasterea Domnului 
[25 decembrie] (4-6) 

2. Despre simplitatea care cucereste. La sfarsitul anului 
civil [31 decembrie] (7-12) 

3. Intre smerenie si infatuare. La Duminica a 3 3 -a dupa 
Rusalii (a Vamesului si a Fariseului) (13-16) 

4. Pe cine intdmpindm noi? La Intdmpinarea Domnului [2 
februarie] (17-21) 

5. Fiul eel mare/ bdtrdn si fiul eel tdndr. La Duminica a 34- 
a dupa Rusalii (a Fiului risipitor) (22-25) 

6. Logica iertdrii lui Dumnezeu. La Duminica a 5-a din 
Postul Mare (a Cuvioasei Maria Egipteanca) (26-30) 

7. Cine sunt Sfintele Femei Mironositel Femeia in Biserica. 
La Duminica a 3-a dupa Pasti {a Mironositelor) (3 1-34) 

8. Vindecarea sldbdnogului de la scaldatoarea Vitezda [In. 
5, 1-15]. La Duminica a 4-a dupa Pasti (a Sldbdnogului) (35-38) 

9. Aog Mol iTelv Da-Mi sd beau! La Duminica a 5-a dupa 
Pasti [In. 4, 1-42] (a Samarinencii) (39-42) 

10. Cine sunt orbiil La Duminica a 6-a dupa Pasti [In. 9, 1- 
38 / F. Ap. 16, 16-34] {a orbului din nastere) (43-50) 

11. Ce inseamna Indltarea Domnului! La Indltarea 
Domnului (51-55) 

12. Predica la Duminica a 7-a dupa Pasti. Duminica Sfintilor 
Pdrinti de la Sinodul I Ecumenic (325 d. Hr.) (56-62) 

13. Predica la praznicul Pogordrii Sfdntului Duh si la eel al 
Preacuratei si Preasfintei Treimi, Dumnezeul nostru (63-69) 

14. Ei, cei de care lumea nu era §i nu este vrednicd. La 
Duminica intai dupa Rusalii (a tututor Sfintilor) (70-77) 

15. Iertare si vindecare. La Duminica a 6-a dupa Rusalii 
(vindecarea paraliticului/ sldbdnogului din Capernaum) (78-84) 

16. Predica la Duminica a 9-a dupa Rusalii [Mt. 14, 22-34] 
(Umblareape mare - Potolirea furtunii) (85-89) 

17. Predica la Schimbarea la Fata a Domnului [6 august] 
(90-96) 

18. Tanarul bogat sdrac. Predica la Duminica a 12-a dupa 
Rusalii [Mt. 19, 16-26] (97-106) 

19. Se va da Impdrdtia. acelora care vor face roadele ei. 
Predica la Duminica a 13-a dupa Rusalii [Mt. 21, 33-44] (107-1 13) 



20. Sa te iei in stdpdnire, ca sa urmezi Domnului! Predica la 
Duminica dupa Inaltarea Sfmtei Cruci [Mc. 8, 34-38; 9, 1] (114- 
120) 

21. Veti pescui oameni! Predica la Duminica a 18-a dupa 
Rusalii. Pescuirea minunatd [Lc. 5, 1-11] (121-128) 

22. Rugaciunea care inspaimanta. Predica la Duminica a 19- 
a dupa Rusalii [Lc. 6, 31-36] (129-135) 

23. Despre Dumnezeul milei. Predica la Duminica a 20-a 
dupa Rusalii. Invierea fiului vdduvei din Nain [Lc. 7, 11-16] (136- 
141) 

24. Sdmdnta cuvdntului. Predica la Duminica a 21 -a dupa 
Rusalii. Pilda Semdndtorului [Lc. 8, 5-15] (142-147) 

25. Cat a facut Dumnezeu pentru tine. Predica la Duminica 
a 23-a dupa Rusalii [Lc. 8, 26-39] (148-155) 

26. Daca nu ascultd... tot nu vor crede. Predica la Duminica 
a 22-a dupa Rusalii [Lc. 16, 19-31] (156-162) 

27. Despre cele cuputintd. Predica la Duminica a 30-a dupa 
Rusalii [Lc. 18, 18-27] (163-168) 

28. Sa nu stai departel Predica la Duminica a 29-a dupa 
Rusalii. Vindecarea celor 10 lepro§i [Lc. 17, 12-19] (169-175) 

29. Cer§e§te-ti lumina duhovniceascd a ochilor tai! Predica 
la Duminica a 31 -a dupa Rusalii. Vindecarea orbului din Ierihon 
[Lc. 18, 35-43] (176-180) 

30. Dumnezeule, milostiv fii mie, pdcdtosului! Predica la 
Duminica a 33-a dupa Rusalii. Parabola vamesului sj a fariseului. 
Inceputul Triodului [Lc. 18, 10-14] (181-186) 

31. Cdnd va veni Fiul Omului. Predica la Duminica 
Idsatului sec de carne sau Duminica Infricosdtoarei judecdfi a 
Domnului [Mt. 25, 31-46] (187-192) 

32. Acolo l\\ va fi si inimal Predica la Duminica Idsatului 
sec de brdnzd sau a izgonirii Protopdrintelui Adam din Rai [Mt. 6, 
14-21] (193-197) 



Despre regasirea linistii proprii. La Nasterea 
Domnului [25 decembrie] 




Iubiti frati si surori intru Domnul 1 , 

5 5 5 ~ 



sarbatorile Na§terii Domnului sunt momente de regdsire, 
daca le intampini cu inima fina, Una, deschisa bucuriei. Bucuria 
duhovniceasca a sarbatorilor este o intdlnire cu iubirea lui 
Dumnezeu, Care S-ajdcut tuturor toate [I Cor. 9, 22] pentru ca sd 
ne mdntuiascd pe noi. 

Cand a§teptam Nasterea Domnului o a§teptam insa 
rendscdndu-ne zilnic pentru ea. 



Scrisa in data de 1 9 decembrie 2006. 



Daca nu ne renastem zilnic prin Hristos, intru Duhul Sau eel 
Sfant, catre Tatal Cel ceresc nu putem sa fim stdpdnifi de bucuria 
acestei mari sarbatori. 

Na§terea Sa este un inceput, este inceputul mdntuirii 
noastre. 

Insa in fiecare zi traim via^a ca pe un nou inceput. 

Intoarcerea la noi, la lini§tea noastra, inseamna trairea 
sarbatorii nu ca pe un sfdrsit, ci ca pe un inceput continuu, ca pe 
un inceput care ne face si mai profunzi, pentru ca ne face si mai 
buni. 

Na§terea Domnului este un imn al simplitdtii §i al curdiiei 
pentru eel care o contempld duhovniceste. 

Prea Curata Fecioara II na§te mai presus de fire pe Fiul lui 
Dumnezeu. Pe§tera era simpld, umila, nu era a lor, de§i Pruncul 
Iisus era Stdpdnitorul lumii. 

Stapanitorul lumii nu are un ldca§ ca sa Se nascd. 

Animalele i§i cunosc mai bine Stdpdnul decat oamenii. 

Insa §i oamenii Ii aduc daruri. Vin pastorii, vin magii, 
Ingerii se minuneaza. 

Bucuria inundd intreaga lume care astepta venirea Lui. 

Cre§tinii ortodoc§i care au asteptat prin post, prin curdfirea 
mdntuitoare a postului pe Fiul lui Dumnezeu, pentru ca El sa Se 
nascd in ei, cred ca sunt bucurosi. 

Bucuria noastra inseamna tocmai renuniarea la noi pentru 
El. Gdsirea Lui se petrece tocmai cand uitdm de noi §i ne 
concentram, cu mare dor, spre persoana Lui. 

Na§terea Sa inseamna pecetluirea faptului ca Dumnezeu ne- 
a iubit incredibil mai mult decat ne putem inchipui noi. 

Nasterea Sa inseamna iubirea Lui pentru noi, iubirea Lui 
inspdimdntdtor defrumoasd. 

Traind iubirea Lui, iertarea Lui, cunnia Fiului lui Dumnezeu 
intrupat, a Domnului nostra, ne gasim linistea proprie, cu care 
putem sa mdncdm §i sa ne veselim crestineste de sarbatori. 

Cand sim^i ca El te-a schimbat, ca El te sensibilizeazd 
continuu pentru ca sa fii bun, iertator, sa fii omenos, §tii sa te 
bucuril Cand primesti sa te bucuri atunci te linistesti prin El §i El 
Isiface casd intra tine. 

Bucuria inseamna sdfii locuit de Hristos. 

Cunuia bucuriei de a fi cu Hristos se revarsa din noi, este 
evidentd, pentru ca e candoare, e pace, e liniste, e curdfie 
frumoasd. 

Frfi frumosi, iubrfii no§tri, §i lasa^i-L pe Hristos sa va arate 
cat defrumoasd e bucuria Lui! 



Bucura^i-va de na§terea Lui zilnicd in voi §i vefi fi fericiii pe 
deplin. 

Domnul sd binecuvinteze §i sd infrumuseieze cu harul Sau 
pe to^i, acum §i pururea §i in vecii vecilor. Amin! 



Despre simplitatea care cucereste. La sfdrsitul 
anului civil [3 1 decembrie] 2 




Iubi^i fra^i §i surori intru Domnul, 



niciodata nu m-am sim^it mai bine, va marturisesc cu toata 
inima, ca in compania oamenilor care nu ma sfideazd cu privirea 
lor, cu manifestarea interioritdtii lor, ci ma lasa sd md scufund in 
ochii lor §i in inimile lor, ca intr-o lini§te de acasd, ca intr-o acasd 
a mea din ei. 

Nimic maifrumos decat ace§ti ochi limpezi, neparsivi, unde 
n;i vezi toata finrfa ta primita ca un prieten, ca un iubit mai bine- 
zis, §i care te primesc/ara refineri. 

Aveam o femeie in varsta in satul meu 3 , care, atunci cand 
ma vedea, i se lumina ochii §i nu mai §tia cum sa /;' multumeascd 
lui Dumnezeu pentru faptul ca.... ma vede. 

Pe atunci nu Qvampreot. 

Abia intrasem la seminar... 

Eram foarte tanar, aveam 14-15 anL.si nu stiu ce intelesese 

~ lit 

ea despre mine...de proceda, de fiecare data, in acestfel... 



Scrisa in data de 3 1 decembrie 2006. 
In Scrioastea, judetul Teleorman. 



Si imi ura, oricand ma intalnea si oriunde ma intalnea un 
singur lucru: sa ma fac preot si sa fiu un preot care sa vorbesc cu 
tarie oamenilor, sa fiu un adevdrat preot al lui Dumnezeu. 

Nu stiu ziua cand a murit... 

Dar si acum ii vad fata, basmaua ei neagra si mainile ei 
muncite, batatoritc.cat si nevoid ei de preoti verticali, frumosi, 
Sfinti... 

Si de fiecare data eram uimit de ea... 

Am ajuns j^rectf... Dar nu cred ca sunt preotul real, 
adevdratul preot, pe care acea femeie, nu prea §tiutoare ea de 
carte, si-l dorea odinioara. 

Si poate ca in aceasta zi, in aceasta ultima zi a anului, e bine 
sa elogiem, sa fim recunoscdtori fat.a de iubirea gratuita (a§a e 
intotdeauna iubirea: gratuita, nemuritor de gratuita) pe care ne-au 
daruit-o, ne-au adus-o in viafa noastrd oamenii de langa noi. 

Simplitatea unei iubiri reale. Simplitate care ifi apleacd 
grumazul, care te coboard in smerenie §i care te invafa evlavia de 
a vorbi despre teologie. 

Nu imi pot inchipui voca^ia mea preo^easca fara suma 
tuturor acestor invdfdturi orale §i vizuale pe care le-am dobandit 
de-a lungul vie^ii mele, cand am inva^at sa suport simplitatea ca pe 
o mdngdiere §i sa o caut ca pe o iubire, ca pe o implinire totald a 
vie^ii mele. 

Credincio§ii simt daca e§ti Pdrintele lor. 

Dumneavoastra sim^i atat sldbiciunile mele cat §i rdvna 
mea in a va sluji, in a va vorbi... 

Si eu simt sldbiciunile dumneavoastra §i vi le port, vi le 
rabd, dupa cum dumneavoastra ma rdbdafi pe mine. Nici nu se 
poate altfel. 

De fiecare data cand vedem naturalefea cu care cineva ne 
intreabd despre cele sfinte, cand sim^im dorul de viafd sfdntd al 
oamenilor, cand vedem cat de mult doreste omul sa se lepede de 
metehnele lui, cat de prost se simte cu ele, de ingreunat, atunci 
suntem ni§te oameni care inva^am din simplitatea faptului de a trdi 
crestineste, a altora. 

Cuvintele, dupa cum spunea Sfantul Grigorie Palama 4 intr- 
un tratat teologie al sau, potfi negate de alte cuvinte. Insd faptele, 
suportabilitatea noastra, ramanerea noastra in via^a, intr-o via^a 



A se audia: Sfantul Grigorie Palama, Despre rugdeiune si vedere dumnezeiascd (2008), 
packet defile audio care poate fi downloadat de aici: 

http://www.archive.org/details/SfantulGrigoriePalamaDespreRugaciuneSiVedereDumnezeias 
ca2008. 



buna, cu toate intemperiile istoriei, acestea nu se pot nega, pentru 
ca nu pot fi scoase din noi §i nimeni nu ni le poatefura. 

Simplitatea de a rabda... 

Rabdarea ta, rabdarea cu care ti-1 rabzi pe du§manul tau, 
rabdarea cu care il rabzi pe fratele tau, frumusetea care ti se 
petrece in via^a ta sunt cuceritoare pentru eel care are nevoie de 
sprijin interior in via^a lui. 

To^i avem nevoie de sprijin, de rugaciunea care sa ne duca 
mai departe, de umarul pe care sa pldngem, de bra^ele care sa ne 
imbrdiiseze cu drag, de tdcere §i de odihnd integrald. 

Acestea toate se oferd §i trebuie sa se ofere cu simplitate, 
fara grandilocven^a, fara ranchiuna, fara obedien^a. 

Mainile tdbdeite de muncd ale bunicilor §i parin^ilor no§tri 
vorbesc despre simplitatea de a rezista, cat §i despre greutatea de 
a rdmdne in picioare. 

Nu e u§or sa rdmdi normal intr-o mare de anormalitate. 

Lumea postmoderna in care traim e o lume a conflictului, a 
maimutarelii de sine, a competrfiei de jungla 5 . 

E foarte greu sa rezi§ti necontaminat de rdu. 

Insa nu e imposibil sa rezisti, daca Hristos, Dumnezeul 
nostra, Care a invins lumea in Sine [In. 16, 33], ne da puterea sa o 
invingem §i noi in fiin^a noastra. 

Rezistenta interioard a cre§tinilor, a noastra, se bazeaza pe 
ragaciune, pe iertarea pacatelor, pe imparta§irea deasa cu Domnul, 
pe iubire §i ingaduin|a. 

Teologia este comoara din launtrul nostru, care poate fi 
deschisd numai prin umilinia si simplitatea de a urma viafa 
sfinieniei. 

Comoara aceasta, Hristos Dumnezeu, e in noi de la Sfantul 
Botez §i nu trebuie sa ne temem sdfimfrumosi, sa ne sfin^im via^a, 
adica sa cooperdm cu El, sa ne intimizdm cu El, cu El, Cel mai 
addnc decat sinele nostru. 

Vorbim despre simplitate, despre simplitate sj timp. 

Viafa in timp e scurtd, e simpld, atunci cand o gdndesti pe 
patul morjii sau al suferinfei §i e complicatd, atunci cand vrei sa 
uifi de tine, sa te negi pe tine, sa fii furios pe tine §i pe mai te miri 
cine. 

In ceea ce ma prive§te, dragii mei, cred ca am fost 
binecuvdntat, ca §i dumneavoastra, cu multa iubire, iertare §i 
frumusefe in via^a mea. 



A se vedea cartea noastra: Lumea postmoderna si depersonalizarea omului, care poate fi 
downloadata de aici: http://www.teologiepentruazi.ro/2009/10/01/lumea-postmoderna- 
%c8%99i-depersonalizarea-omului/. 



Au trecut oameni prin via^a mea care m-au inva^at sa fm 
frumos, sa fiu sincer, simplu, sa am o perspectiva larga asupra 
viefii, sa nu fiu badaran sau semidoct in ceea ce inseamna bucuria 
de a comunica. 

Am primit lec}ii de simplitate, de cuceritoare, de magnified 
simplitate. 

Am sim^it cum iese iarba din pamant, cum aratd vdntul prin 
spicele de grau, cum e gustul laptelui sau al painii aburinde, cum 
cdntd pasarelele, cum §i cat de mult ma rdnesc si ma 
entuziasmeazd durerea §i bucuria umana, compdtimind §i 
bucurdndu-md deopotriva, cum aratd prietenia, dragostea, cat de 
dulce este unirea reald, finniala, cu Dumnezeul nostru in Sfmtele 
Taine, cum ii sim^i pe Sfm^i §i pe Ingeri slujind cu tine realmente, 
oriunde trebuie sa fiu ca sa slujesc ca preot, cum e sa vezi 
minunea iertdrii de pdcate a oamenilor, cum arata adevdrata 
mucenicie a celor care // iubesc mult pe Dumnezeu, cum arata 
smerenia care te face sa te simfi mic, neglijabil de mic... cum arata 
impacarea, da, impacarea cu tot ce sepetrece cu omul. 

Sunt convins, §tiu, presupun ca §i dumneavoastra sunte^i 
plini de astfel de bucurii. 

Nu se poate sa traim fara bucuria revelarii personale a lui 
Dumnezeu in persoana noastrd §i in al}ii, in intreaga naturd §i 
existenid, in intreaga istorie. 

Nu se poate fara bucurie. 

Dar nu se poate fara bucurie cand l\\ asumi, foarte discret 
dar §i foarte energic in acela§i timp, calea viefii duhovnicesti ca 
singura ta viafa, ca singura viafd frumoasd pentru afi trditd. 

Tinere^ea exagereazd mult. Oricand se exagereaza, la orice 
varsta. Insa, cu precadere, adolescenta §i prima tinereie sunt o 
continud exagerare, care ne demonteazd foarte mult la nivel 
emotional. 

Ne scuturdm de entuziasm prea devreme. Mult prea 
devreme devenim ni§te bdtrdni ai schimonoselii, ai plictiselii, ai 
ura^eniei, cand noi nu suntem bdtrdni ci foarte tineri. 

Ma infiora, ma cutremura fe^ele urate, scdlciate de pacate 
ale copiilor §i ale tinerilor. Ni§te fe^e de teatru, fe^e mdsti, ni§te 
ma§ti cu ochi rdi, edulcora^i, care ififac rdu cand le vezi. 

Pacat ca nu ne vedem prea des din afara, prin ochii lui 
Dumnezeu, ai harului, ca sa ne dam seama cat de urdii suntem 
fara bucurie in noi. 

Dar nu cu o bucurie de doi lei\ 

Nu pe asta ne-o doresc la tofi. 



Nu cu o bucurie de o zi ii vreau pe toti, ci cu bucuria 
harului in inima noastra, cu bucuria Duhului Sfant, singura §i 
adevdrata bucurie incdntdtoare a omului. 

Daca tot ceea ce vorbim acum nu e realitate, lucru interior, 
e doar o predicd fadd pentru dumneavoastra. 

E corect: nu v-a^i putea bucura §i nu ne putem bucura de 
irealitdti. Daca aceste lucruri nu sunt si in dumneavoastra, atunci 
nu existd deloc pentru dumneavoastra. 

Ne-am inva^at sa credem ca predicile se fac numai din 
fariseism, din imposturd. Nu e a§a! Predicile se fac, cand au 
constiinfd aceste predici, din suferin^a, din rabdare, din lacrimi §i 
din multa bucurie, din bucuria de a oferi vestea mantuirii, mesajul 
bucuriei tuturor. 

Bucuria Na§terii Domnului a fost reald numai pentru cei 
intru care Hristos Se simte prezent, Se simte mereu viu, mereu 
acolo, in noi. 

Nu po^i mima o iubire pe care nu o ai, o suferin^a pe care nu 
o ai... 

Ne-am bucur at... daca ne bucurdm. Daca ne bucurdm mereu. 

Daca nu ne bucurdm mereu, am mancat numai carne prajita, 
§orici, rulouri, prajituri, portocale...si cam atdt... 

Cam atat a fost bucuria. 

Binein^eles am primit mesaje, telefoane, am mancat 
impreuna cu familia etc. Dar toate acestea, dupa cum bine §tim, nu 
sunt bucuria reald, daca inima nu ne-a inflorit precum crinul [Is. 
35, 1] in acest decembrie 2006. 

Bucuria nu sta in afard, ci induntru. 

Daca ni s-a confiscat simplitatea de a ne raporta la 
evenimentul sarbatorii, la evenimentul duhovnicesc al sarbatorii, 
atunci ni s-afurat bucuria. 

Nu numai obiceiurile de Crdciun au suferit schimbdri 
majore, ci §i modul nostra de a simti viul sarbatorii a inceput sa se 
dilueze. 

Nu am pierdut Duhul sarbatorii, ci nu ne mai deschidem 
catre haral Duhului Sfant, care/ace sdrbdtoarea in noi §i in afara 
noastra. 

Am ramas numai cu straiele popular e dar nu §i cu 
simplitatea poporului, cu smerenia §i pudoarea curatd, cu 
delicateiea poporului nostra. 

Am inva^at dupa ureche faptul ca noi, romanii, suntem 
inferiori altora. Dar asta de la cei care nu mai simt sdrbdtoarea de 
afi crestin, de afi romdn, de afi om simplu. 



Credem ca orice cuvant e demagogic, pana in momentul 
cand noi inline, cand vrem sd spunem cuvinte (noi, cei care nu ne 
credem „demagogi") incepem sa vorbim in coliul gurii sau 
apdsat, fandosit, afectat despre cele mai simple si curate bucurii 
ale noastre. 

Unde ne-am dus noi? 

Ce s-a ales din noi, din frumuseiea noastrdl 

Ce ne facem cu noi, daca nu ne mai place de noi in niciun 
fell 

Nu sunt intrebari goalel 

Sper ca mul^i dintre dumneavoastra sa infelegefi durerea 
mea, acum, in momentul cand spun aceste cuvinte. 

Unde suntem noi, noi, cei care nu mai suntem intregi, cei 
care nu ne mai simfim deplinill... 

Simplitatea hainei, a mesei, a casei. Simplitatea vorbei, 
adica addncul experieniei noastre. 

§i cine a cobordt in addncurile sale nu se teme ca va fi 
jefuit de vreun huligan anume de bogdfia interioard ci, 
dimpotriva, simte, crede, §tie, vede, cum orice addnc cheama un 
addnc si mai mare, ca addncul pe addnc cheama [Ps. 41, 9], in 
desfatarea apei care vine din cer §i care izvora§te in noi ca o apd 
pururea curgdtoare spre via^a ve§nica [In. 4, 14]. 

Mesajul meu pentru dumneavoastra, acum, la o zi inainte de 
a ne vedea intrafi in Uniunea Europeand §i mai inainte de a trece 
intr-un nou an civil, in 2007, e acela ca a merge inainte inseamna 
a te avea deplin, m\VQg,pe tine insufi. 

Nu putem sd mergem inainte daca ne uitdm pe noi insine, 
daca ne negdm identitatea. 

Nu putem inainta orbecdind, ci vdzdnd bine, clar. 

Va doresc sd vedefi clar drumul spre care mergem, sa ave^i 
viziune de ansamblu, perspectivd duhovniceascd in via^a 
dumneavoastra §i sd nu va temefi de orice zvon, atata timp cat 
Dumnezeu e cu noil 

Va doresc sa fi^i frumosi intru Duhul, destepfi intru 
smerenie §i cuminfi intru simplitatel 

Avem nevoie de cuminienie §i de simplitatel 

Dar nu de una a pdmdntului, ci de una a cerului, a lui 
Dumnezeu I 

Va doresc la mulfi ani sj multd pace in inimile 
dumneavoastra! 



6 Saitul oficial: http://europa.eu/index_ro.htm. 



A 

Intre smerenie si infatuare. La Duminica a 33- 
a dupa Rusalii {a Vamesului si a Fariseului) 1 




Iubitii mei, 

5 3 



ceea ce ne aminte§te de fiecare data perioada pregdtirii 
pentru Sfdntul si Marele Post e aceea ca pocdinfa nu este o stare 
interioard invechitd, ci aceasta se constituie intr-o continud 
intoarcere reald la noi insine. 

Pocain^a vamesului, in care to^i ne regdsim, dupa cum ne 
regasim §i in rugdciunea infumuratd a fariseului, ne arata 
depotriva ca indlfarea inseamna smerire, ca ori de cate ori ne 
autoidolatrizam in^elegem ca ne dezlipim de Dumnezeu in fiinia 
noastrd, ca ne rupem de iubirea lui Dumnezeu. 

Smerenia inseamna con^tientizarea finitudinii proprii §i a 
pdcdtoseniei proprii. 

Daca nu ne-am fi indljat cu mintea § i nu am fi pdcdtuit nu 
am fi sim^it golul interior §i devastatoarea rdceald a singuratafii, 
care se dished din noi numai prin pocainfa. 

De-a lungul timpul am con§tientizat faptul ca regretul §i 
pocdinfa pentru o faptd formeaza o stare in care omul intra de la 
sine, dar din care iese foarte usor daca ea nu este o pocdinfd in 
fata lui Dumnezeu. 

Simpla durere pentru un pdcat nu e de ajuns. 

Durerea pentru pdcat trebuie sa fie inso^ita de nddejdea in 
iertarea lui Dumnezeu. 

Pericopa Vamesului si a Fariseului de astazi nu ne 
scufunda in deznddejde ci in bucurie. Urmarea pocain^ei nu e 
intristarea ci bucuria. 

Pocain^a reald ne aduce iertarea lui Dumnezeu, pentru ca 
trebuie sa spunem pacatele noastre §i Dumnezeu ne iartd interior, 
ne face sa simfim iertarea Sa. 



7 Scrisa in data de 27 ianuarie 2007. 



Smerenia insa vine ca urmare a constientizdrii pdcatelor dar 
§i ca urmare a constientizdrii marilor daruri pe care le-am primit 
de la Dumnezeu. 

Smerenia e o addncd §i fundamentald inielepciune, pentru 
ca este o evidenid reald a viefti proprii dar §i o evidenid si mai 
reald a bundtdiii lui Dumnezeu cu noi. 

Smerenia este o addncime impenetrabild cand e reald, 
pentru ca ea nu se epuizeazd nici in comportamentul evlavios, nici 
in cuvintele smerite §i nici in atitudinile publice disparate. 

Smerenia reald, in comparatie cu cea falsa, cu fdidrnicia, 
este starea noastrd interioard in fatl lui Dumnezeu, in care ne 
recunoa§tem, fara eschive, abisul farddelegilor noastre alaturi de 
abisul abisurilor milei lui Dumnezeu faid de noi. 

Fa^arnicia incearca sa vanda addncime inchipuitd unor 
oameni care nu preferd nici ei addncimile personate. Un fel de 
castraveft vdnduft la grddinari sau de ceapd degeratd data ca 
salatd lafripturd. 

Smerenia este o harismd pentru ca e o addncire in pocdintd 
§i in recunostinid in acela§i timp, in sensibilitate §i in indrdzneald 
cuvioasd, in atenfie §i in revdrsare de inimd. 

Smerenia nu exclude indrdzneala, TTappr|oi.a grecului, in 
care eel care urea, prin pocainja, la intimitatea cu Dumnezeu are 
indrdzneald cdtre Domnul in rugdeiunea sa. 

Intimitatea cu cineva presupune delicatefe dar §i 
indrdzneald, transanteitate , spunerea lucrurilor in mod franc, 
raspicat. 

Smerenia reald e plina de indrdzneald cuvioasd dar §i de 
recunostinid nemdrginitd. 

Fariseul nu gresea pentru ca-I mulfumea lui Dumnezeu sau 
pentru ca se ruga, ci pentru ca interioritatea sa vedea in 
recunostinid o laudare de sine, o grandomanie §i nu o preasldvire 
a lui Dumnezeu. 

Rugaciunea este spafiul interior al spunerii directe, a 
rela^iei directe cu Dumnezeu, cu Prea Curata Stapana, cu Sfm^ii, 
cu Sfm^ii Ingeri. 

Rugaciunea e directeie. 

Dar o directefe smeritd, iubitoare, delicata, nu un 
barbarism, nu presupunerea faptului ca ft se cuvine ceva, nu o 
gddilare apropriului orgoliu. 

In rugaciune nu oferi ceva lui Dumnezeu ci te deschizi Lui. 
Te oferi pe tine insu^i. 



O forma substantivala derivata de la adj. transant. 



Ale Tale dintru ale Tale al Sfintei Liturghii traduce tocmai 
darea noastrd de sine lui Dumnezeu, faptul ca ne dam pe noi §i tot 
ce gdndim §i ce facem §i ce avem Lui, pentru ca sd slavim 
bundtatea Lui. 

Ii reintoarcem lui Dumnezeu darurile Sale, dar I le 
reintoarcem amprentate de deschiderea noastrd iubitoare, smerita, 
recunoscatoare fa^a de El. 

Infatuarea insa nu e atat neputinfa de a percepe realitatea 
adanca a darurilor lui Dumnezeu ci ea se naste in noi, mai degraba, 
ca urmare a uneifolosiri utilitariste a darurilor Lui. 

Ramanem la suprafafa lucrurilor §i ne laudam cu ceea ce 
amfacut sau cu ceea ce credem ca facem, nevazand scopul addnc 
al cunoasterii. 

Cunoasterea duhovniceasca, implinirea interioara nu e o 
treabd de trei cdrfi citite sau de doud milostenii /acute, ci e o 
treabd continud de o via}a intreaga, care se va continua in 
intreaga ve§nicie. 

Cunoasterea lui Dumnezeu prin tot ceea ce facem §i 
cunoasterea de sine sunt complementare si ele nu se sfdrsesc odata 
cu via^a aceasta. 

Ve§nicia buna, fericitd, ca §i cea nefericitd, adica Raiul §i 
Iadul presupun crestere spre ceea ce e§ti centrat, spre ceea ce ai 
tins toata via^a, bineinteles unii crescdnd in bine iar altii in rdu. 

Dintr-o asemenea perspective eshatologica, dintr-o 
perspective a vesniciei, cunoasterea i§i gase§te adevarata ei 
valoare, pentru ca cunoasterea are drept scop induhovnicirea 
noastra, sfm^irea noastra, transparentizarea 9 fiin^ei noastre. 

§i cunoasterea se dobande§te numai din relaiii personate cu 
fringe sau obiecte, printr-o intimizare cu ele. 

Cunoasterea care se reduce la orgoliul inielegerii de sine, a. 
in^elegerii din sine si pentru sine se nume§te infatuare. 

Infatuatul i§i reduce cunoasterea la prea pufin: numai la 
ceea ce poate percepe §i experia el insusi. 

In masura in care se /drama centrarea pe sine a infatuatului 
el in^elege cat de vasta e cunoasterea, experien^a personala, ca si 
alfii au experience personate, ca §i ale lor sunt tot la /el de bogate 
§i de paradoxale ca si a lui §i asta il smereste. 

Publicanul {dupa cum spune americanul vamesului} nu era 
un exemplu de/aptd bund prin ceea ce facea el in mod cotidian. 

Vame§ul facea multe rele. Numai ca pocain^a lui e cea care 
l-a indltat. Si 1-a inaltat de fapt recunoasterea de sine. 



9 O substantivizare a adj. transparent. Vrem sa spunem prin acest cuvant ca persoana umana 
devine o realitate transparent^ pentru slava lui Dumnezeu. 



Fariseul era un om invaiat, un posibil preot, un slujitor al 
templului. Si nu inva^atura lui, rugaciunile §i milosteniile sale au 
fost nepldcute lui Dumnezeu ci ambitusul interior pe care il avea 
in urma acestora. 

In loc sa exceleze in muliumire, excela in autosufwien0. 

Trecerea de la semeiirea de sine la umilin}a ca §i rocada 
acestora se face foarte repede. 

Si nu numai prin aceste stdri de spirit trecem zilnic. Suntem 
traversal de manie, de pofta, de enervare, de iritare interioara, de 
frica, de somnolen^a, de griji... 

Toate ne incearcd, ne schimbd, ne contorsioneazd in chip §i 
fel interiorul nostru. 

Insa asta inseamna viafa §i infelegerea fiecdrei stdri 
inseamna cunoastere interioara, duhovniceasca. 

Pledoaria Sfintei Biserici din aceasta zi este ca trebuie sa ne 
acumuldm cunoastere duhovniceasca, bucurie, recuno^tin^a, 
impacare, pentru ca prin acestea toate sa traim un optimism linistit, 
realist, intre vederea de sine §i bucuria de minunile lui Dumnezeu 
cu noi sj cu intreaga umanitate. 



Pe cine intdmpinam noi? La Intdmpinarea 
Domnului [2 februarie] 1 



110 




Iubi^i frat.i §i surori intru Domnul, 



din Lc. 2 reise foarte clar faptul, ca intdmpini pe Hristos 
numai daca vii mdnat de cdtre Duhul in Biserica [a se vedea Lc. 2, 
27]. 

Sfantul Simeon vine la indemnul Duhului in Templu pentru 
ca sa primeasca in bra^e pe Pruncul Iisus, pe Mdngdierea lui Israel 
[IIapaKA.r|OLV toO 'Iopar|A.: Lc. 2, 25, GNT]. 

Cel care are in el pe Duhul lui Dumnezeu, eel care este 
biserica vie, personala a Dumnezeului Celui Preainalt vine in 
Biserica slavei Sale ca sa primeasca pe Domnul. 



1 Editata online pe 2 februarie 2007. 



Simeon, al carui nume inseamna semn in limba greaca, semn 
care inseamna §i minune (semnele lui Dumnezeu cu noi = minunile 
Lui cu noi) prime§te pe Mdngdierea lui Dumnezeu, pe Unsul lui 
Dumnezeu, adica pe Hristos. 

Vine la indemnul Duhului in Biserica §i vecfe j^rm Duhul pe 
Pruncul Iisus §i cunoa§te ca El este Dumnezeul eel intrupat pentru 
noi, ca e Celpe care el II astepta, cf. Lc. 2, 26. 

Asteptare §i intdmpinare. 

Numai eel care II asteaptd pe Dumnezeu 7/ intdmpind, II 
prime§te in bra^e, in fiin^a lui, II lasa sd intre in el. 

De ce Biserica nu a numit acest preadumnezeiesc praznic de 
astazi intdlnire, ci intdmpinare, ie§ire inainte in fa^a Lui? 

Poate pentru ca intdmpinarea presupune umilinia celui care 
Te intampina, umilinia §i bucuria lui, fapt pentru care nu i§i 
permite sd monopolizeze prezenfa lui Dumnezeu, ci se retrage 
degrabd din cadru, ca §i loan Botezatorul, §i II lasa pe Mire s« 
creased in ochii lumii. 

Sfantul Simeon §i Sfanta Ana ac/wc mdrturie in Biserica 
despre Hristos Dumnezeu. Rolul lor, dupa cuvintele Sfantului 
Luca, e acela de a garanta zkAcesta este Mesia. 

Amandoi vorbesc profetic despre Domnul. Spun cele ce vor 
fi, ce se vor intampla cu El §i cu Prea Curata Lui Maica. 

Troparul sarbatorii insa o are in prim-plan pe Ndscdtoarea 
de Dumnezeu, pe Cea plina de har, Careia Simeon ii spusese in 
mod profetic: „prin sufletul tau va trece sabia [po^atoc, Lc. 2, 
35]", subsecventiatd de Bdtrdnul eel Drept, de Sfantul Simeon. 

Cand troparul praznicului se refera la Maica lui Dumnezeu, 
el vorbe§te despre Hristos ca despre Soarele dreptdfii, Care a 
rdsdrit din pantecele Fecioarei, „luminand pe cei dintru intuneric" 
§i din umbra morfii [Is. 9, 1] dupa cum spusese Sfantul Isaia. 

Cand in a doua parte a troparului, in prim-planul cantarii 
apare Sfantul Simeon, Hristos Dumnezeu e numit „Izbavitorul 
sufletelor noastre" ^inandu-se cont de Lc. 2, 38, unde Hristos e 
numit „mantuirea", mantuirea care era asteptatd in Ierusalim. 

Din cuvintele Sfantului Luca observam ca nadejdea, 
asteptarea lui Mesia nu era o realitate revolutd, uitata, ci una 
foarte vie. 

Sfantul Luca vorbe§te despre prezenfa harului Sfantului 
Duh in Simeon, §i mult mai umbros, dar evident din context, §i in 
Sfanta Ana. 

Cei doi sunt praznui^i maine, pe 3 februarie, primul cu 
titulatura de Sfantul si Dreptul Simeon, de Dumnezeu primitorul 
iar Sfanta Ana cu numele de Sfanta Prorocitd Ana. 



A§a dupa cum e obiceiul Bisericii, a doua zi dupa un mare 
praznic e inchinata Sfin^ilor, care au avut un rol capital in 
atmosfera praznicului din ziua precedents. 

Fara indoiala ca Sfantul Luca a chintesentiat lucrurile, 
evenimentele si nu le-a relatat pe larg. 

Sfantul Simeon nu a spus numai celebra §i arhicunoscuta 
cdntare de la Lc. 2, 29-32 §i cateva cuvinte catre Prea Curata 
Stapana, dupa cum nici Sfanta Ana nu a spus decat doua-trei 
lucruri despre Mesia...caci de aia se nume§te Prorocitd. 

Praznicul de astazi ne pune in fa^a insa realitatea simfirii lui 
Hristos de catre Sfm^i, in Biserica §i faptul ca cei care se pregdtesc 
prin faptele lor de sfm^enie pentru sesizarea lui Dumnezeu, II simt 
in mod real, ca pe unfoc in trupul §i in oasele lor. 

Condacul vorbe§te despre sfm^irea pantecelui Fecioarei cu 
na§terea Sa, despre dimensiunea interioara a praznicului. Cum a 
sfin^it pe Fecioara prin zamislirea Sa dintr-Insa, tot la fel prin 
Duhul, impreauna cu Duhul Hristos ne sfm^e^te pe noi, intreaga 
Treime ne sfm^e§te, pentru ca I§i face loca§ in noi §i este cu noi. 

Hristos, spune condacul praznicului, a sfiniit pdntecele 
Fecioarei §i mdinile lui Simeon care L-au intampinat, L-au 
cuprins, L-au imbnui^at. 

Insa nu trebuie sa nrfelegem ca numai pdntecele §i mdinile 
lor s-au sfiniit sau ca numai o parte a trupului nostru dobande§te 
sfin^enia §i nu intregul trup. 

Insa Dumnezeiescul imnograf a esen^ializat mesajul 
hristologic, ca §i Sfantul Luca, a spus multe in purine cuvinte, 
pentru ca sa in^elegem ca Intruparea Fiului a insemnat sfinfirea 
Prea Curatei Stdpdne si ca primirea lui Hristos euharistic cu 
mainile sufletului nostru, adica simiindu-L cu sufletulpe Hristos in 
trupul nostru, ne sfnu;e§te §i pe noi, cei care // intdmpinam, cei 
care // invitam in casa noastrd §i El vine in noi §i sfinieste toate, le 
face pe toate noi, pline de noutatea sfinieniei. 

La Pa§ti suntem aten^iona^i ca trebuie sa ne curdiim 
simiirile suflete§ti §i trupe§ti pentru ca sd-L vedem pe Hristos. 

La fel la Botezul Domnului, vedem ca loan II vede pe 
Mielul lui Dumnezeu numai prin harul Duhului, numai curdiit de 
pdcat. 

Sfnuii Apostoli // vdd pe Domnul pe Tabor pentru ca sunt 
plini de harul Duhului Sfdnt. 

Acum, la intampinarea Sa, ambii exponent principali ai 
intampinarii, care nu fac parte din familia lui Hristos dupa trup, 
adica in afard de Prea Curata Stapana §i de Sfantul Iosif, vin cu 
simiiri transfigurate la Hristos. Vin plini de har. 



Dupa cum Prea Curata Stapana §i Sfantul Iosif erau plini de 
har la fel erau §i Sfin^ii Simeon §i Ana. 

Cei Sfhni se recunosc intre ei. Recunosc ca liantul lor e 
harul Treimii. Si nu se ceartd Sfhnii intre ei atata timp cat vad ca 
sunt cu tofii in har, ca sunt plini de har. 

Intampinarea Domnului e un indemn perpetuu la 
interiorizarea relafiei noastre cu Hristos intru Duhul. Ca sd II 
simfi pe Hristos viu, intru tine, trebuie sd II simfi intru Duhul, 
pentru ca Hristos nu e niciodata fara Duhul §i fara Tatal. 

Intoarcerea noastra trebuie sa fie mereu spre harul Treimii, 
spre adorarea Treimii in unime §i a unimii in Treime. 

Ca sa cinstim Treimea ca Treime adevdratd nu trebuie sa 
vedem persoanele Treimii ca impdriind fiin^a una, ca segmentand- 
o, dupa cum nici fiin^a Dumnezeirii nu trebuie vazuta ca 
neexistand in Treimea persoanelor dumnezeie§ti sau ca una care se 
suprapune fa^a de persoanele Treimii. 

Ci Treimea are o singura fiinfd, o singura lucrare, o singura 
stapanire dintotdeauna §i pentru totdeauna, pentru ca Dumnezeu e 
Treime de persoane care imparta§esc aceea§i fiin^a, intr-o continud 
cuprindere personald a fiecareia de celelalte doua. 

§i via^a noastra este o continud cuprindere a celorlalii §i a 
unei muliimi de lucruri §i, in acela§i timp, nu devenim mai multe 
persoane, ci ne addncim interior propria persoana §i, in mod 
concomitent, ne gasim in legdturd interioard cu alfii §i cu noi §i cu 
Dumnezeul iubirii noastre. 

Intampinarea celorlalii, primirea altora in fiin^a noastra, 
iubirea §i rugaciunea pentru alfii nu ne depersonalizeazd, ci ne 
personalizeazd continuu. 

Cu cat primim pe mai mulfi in noi, cu cat iubim pe mai mulfi 
§i avem relafii cu cat mai mulfi, rela^ii de iubire, de cunoa§tere 
reciproca, de mare intimitate duhovniceascd cu atat ne infelegem 
pe noi §i pe ei, cu atat via^a noastra e mai plind de sens, de valoare 
sT de addncime personald. 

Daca ii intdmpindm pe alfii insa, trebuie sa nu ne 
transformam in stdpdnii lor, ci in intimii lor, care le dau o mare 
largime interioard §i exterioard. 

Prietenia nu suprimd libera voinja ci ii devoltd adevarata ei 
manifestare, o permanentizeazd in bine. 

Cine inva^a din iubire, inva^a sd nu asupreascd cu insistent 
§i cu opiniile sale pe celalalt ci sd se propund ca factor de 
calmitate §i de intdrire pentru el. 



Va doresc safifi intdmpinaii bine de cei care va iubesc §i sa 
fiti intdmpinaii cu respect, chiar daca nu manifest, de cei care va 
depreciazd in vreun fel anume. 

Fie ca bucuria iubirii lui Dumnezeu sa fie in dumneavoastra, 
in fiecare in parte §i, prin ea, sa ave^i ochi bldnzi, de porumbel, cu 
cei cu care va intdlniii §i sdfiii vdzufi cu adevarat de cei care au 
nevoie de dumneavoastra. 

Mdrturia fiecdruia in parte este o marturie despre cdte 
minuniface Dumnezeu cu noi. Amin! 



Fiul eel mare/ batrdn si fiul eel tanar. La 
Duminica a 34-a dupd Rusalii {a Fiului risipitor) 11 




Iubi^ii no§tri, 



adesea am auzit comentarii la aceasta parabola care il 
nedreptdpau pe fiul eel mare, pe eel despre care textul grecesc 
spune ca era vpeofivxepoc, [Lc. 15, 25], mai batrdn, imbatranit in 
bine, in sfin^enie. 

Adesea am auzit ca acest fiu mai mare este un egoist, ca el 
nu §tie sd se bucure de pocain^a fiului mai mic, a desfranatului, a 
risipitorului care se pocaie§te. 

Insa daca incepem inielegerea parabolei de astazi cu Lc. 15, 
3 1 , observam ca Tatal nu il blameazd pe fiul eel batrdn pentru 
atitudinea lui dreapta fa^a de eel mai tanar, ci ii da sa vada 
dreptatea lui Dumnezeu ca fiind plind de mild, de indurare. 

Cum am putea vedea in fiul eel batran un om cu o atitudine 
proastd fa^a de via^a corecta, dreapta, atata timp cat via^a lui este 
una a sfinjenief! 



Scrisa pe 4 februarie 2007. 



Cum il putem blama pe eel care este Sfdnt in faptele lui, care 
vine seara de la farina [Lc. 15, 25], adica care lucreazd zilnic, 
neintrerupt fapta cea buna, §i il putem lauda, sau sd fim de acord 
cu un flu risipitor, care §i-a risipit averea harului printr-o via^a 
depravata [Lc. 15, 13]? 

La o prima vedere lucrurile par sd se batd cap in cap. Pentru 
ca, pe de o parte, avem un destrdbdlat care pleca de la Tatal §i 
traie§te cum vrea, adica avem un postmodern, care nu are niciun 
Dumnezeu, cum spune romanul iar, pe de alta parte, avem un om 
Sfdnt, care traie§te nedespdrfit de Tatal, care niciodata nu a cdlcat 
porunca Acestuia [Lc. 15, 29], ci Ii slujeste Lui cu toatd inima. 

Avem destrdbdlare §i viafd cdzutd versus viafd sfdntd §i 
evlavioasd. 

Cum putem a§adar sd blamdm via^a sfanta, corecta a fiului 
celui batran, a celui chibzuit, care nu a facut ocolul durerii §i al 
dezamdgirii pentru ca sa revina la Tatal, ci a stat in mod statornic 
cu Tatal? 

Tatal nu il blameazd pe fiul eel mare ci, dimpotriva, spune 
ca el este mereu cu Sine §i ca tiolvxcl to' E|ia act ecruiv, adica: toate 
ale Mele ale tale sunt [Lc. 15, 31, cf GNT]. 

Pentru noi versetul al 31 -lea este capital. El da dezlegarea 
corecta sl cazului nostra. 

§i ne da dreapta infelegere a textului evanghelic, pentru ca 
ne arata ca Tatal nu desconsiderd via^a sfanta ci, dimpotriva, 
spune ca eel Sfdnt e mereu cu El §i se imparta§e§te din toate cele 
ale lui Dumnezeu, adica de slavd Sa dar, in acela§i timp, spune ca 
fiul eel mai mic nu e respins de catre El, daca acesta isi vine intru 
sine [eiQ eauT6v...4A.0a)v, cf Lc. 15, 17, GNT] §i se pocdieste. 

Lc. 15, 17, cu revenirea intru sine a fiului celui mic §i Lc. 
15, 3 1 ni se par a fi punctele de greutate ale parabolei de astazi. 

Venirea intru sine, metanoia, pocain^a fiului celui mic e 
primitd de Tatal cu mare bucurie dumnezeiasca. 

Fiul eel mare s-a mdniat [copYLoGri, Lc. 15, 28] la auzul 
veseliei Impara^iei Cerarilor pentru un pacatos care se pocaie§te, 
pentru ca el dorea ca pacatosul sd fie judecat dupd pdcatele sale. 

Cei Drep^i §i Sfin^i doresc sd se facd dreptatea lui 
Dumnezeu, sa se elimine rdul de pe pamant § i sa se faca pace §i 
bucurie pe pamant ca si in cer. 

In Apoc. 6, 10, ii auzim pe Sfhuii Mucenici ai Bisericii 
strigand catre Tatal: „Pana cand, Stapane Sfmte §i Adevarate [mai 
amani, §i] nu vei judeca §i nu vei rdzbuna sangele nostra, fa^a de 
cei ce loeuiese pe pamant?". In versiunea 1988 a Sfintei Scripturi, 
edi^ia BOR, gasim aceastd traducere. 



Intr-o versiune greceasca se spune mult mai clar, fara nuan^a 
de viitor: „Pana cand Stapane Sfinte §i Adevarate nu judeci §i nu 
rdzbuni sangele nostru?" [cf. ed. Nestle-Aland, Greek-English 
New Testament, editio XXVII, p. 644 12 ]. 

Deci Sfnrfii vor dreptatea, vor sa fie pe pdmdnt ca §i m cer. 

Numai ca iubirea lui Dumnezeu vrea §i pocdinia, pentru ca 
El asteaptd indelung pe cei care pacatuiesc, pentru ca sd iifacd vii 
prin pocainja. 

Asadar a doua duminicd pregdtitoare pentru Sfdntul §i 
Marele Post are drept obiectiv pe acela de a ne spune ca e de 
preferabil viafd sfdntd, fara de prihana. Dar daca am pdcdtuit §i ne 
dam seama ca e greufdrd Dumnezeu, ca avem o viafd oribild fara 
El, sufocanta, El primeste pocdinia noastrd §i ne face vii prin 
harul Sdu. 

Insa nu trebuie sd blamdm sfnrfenia pentru ca exista §i 
pocdinfa sau sfuxfenia trebuie vazuta ca o continud pocdinia §i 
accept are a celor care vin la credinid. 

Noi, ortodoc§ii, in mare parte, suntem cam reticenfi cand 
vine vorba sd acceptdm pe marii pdcdtosi in Biserica, pentru ca nu 
ii vedem prin ochii Tatalui ceresc. 

Logica lui Dumnezeu intrece logica noastrd, pentru ca El ii 
primeste deopotrivd pe Sfm^i, cat §i pe cei care se sfinfesc §i care 
vin in Biserica dupa o via^a dezma^ata. 

Ii primeste cu aceea§i bundtate nemdrginitd. 

Cand vine un om nou printre noi, la Biserica, trebuie sa ne 
bucuram de venirea lui printre noi, chiar daca nu inielege el prea 
multe. Si aceasta, pentru ca oricine vine la Biserica cu inimd 
deschisd e semn ca Dumnezeu il atrage aid, alaturi de El. 

Finalul Evangheliei de astazi cuprinde esenfialul viefii 
crestine: sd ne veselim §i sd ne bucuram [Lc. 15, 32] de tofi §i de 
toate. 

Sa ne bucuram de Sfinfi §i sd invdfam de la ei, dar sa ne 
bucuram §i de intoarcerea pdcdtosilor tocmai pentru ca pot sd 
devind Sfinfi. 

§i la noi, in Biserica lui Dumnezeu cea una, sunt mul^i 
Sfm\ifosti curvari, vrajitori, avari, petrecare^i, care s-au dezis de 
via^a lor de dinainte §i s-au umplut de harul Duhului, s-au umplut 
de sfm^enie, pentru ca Dumnezeu i-a primit la El, ca §i pe Sfnrfii 
care nu au avut mari abateri de la drumul drept al vie^ii ortodoxe. 

Via^a dezma^ata insa are abisurile ei de infelegere, daca §tii 
sd le vezi atunci cand vii la Domnul. Pentru ca acolo unde se 



12 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Novum_Testamentum_Graece. 



inmulieste pacatul, spune Dumnezeiescul Pavel, cand te pocdiesti, 
vine belsug de har, de in^elegere, de in^elepciune [Rom. 5, 20]. 

Fiecare dintre noi am avut perioade negre in via^a noastra, 
de care ne e rusine. Insa Domnul ni le-a curdiit pe ele, ne-a 
vindecat de ele, pentru ca. L-am ales pe El mai mult decat pacatul. 

Ne pregatim de post inva^andu-ne sa avem inimd largd, 
buna, milostiva. 

Iertarea lui Dumnezeu §i dreptatea lui Dumnezeu nu se 
exclud reciproc ci se trdiesc in tot paradoxul lor viu, adanc. 

Sim^im iertarea lui Dumnezeu pe masura ce ne umplem de 
dorul dupd dreptatea Lui, dupa prezen^a Lui. 

Fie ca bucuria iertdrii sa fie §i bucuria noastra §i primirea 
altora sa fie cu senindtate §i cu pace, in masura in care §i noua ni 
s-a iertat mult. 

Va dorim o zi binecuvdntata in continuare §i multd liniste 
sufleteascd. Amin! 



Logica iertdrii lui Dumnezeu. La Duminica a 
5 -a din Postul Mart {a Cuvioasei Maria 
Egipteanca) 1 



kl3 




Duminica a 5 -a a Marelui Post are in ea logica iertarii lui 
Dumnezeu atata timp cat Sfanta Maria Egipteanca 14 , ca si femeia 
pacatoasa de la Lc. 7, 37-50, desi apacatuit mult i s-a iertat mult. 

In lumea noastra, unde se cauta trecut ireprosabil, CV 
nepatat, o faima buna, logica iertarii lui Dumnezeu vine ca o 
adevarata palmd peste constiinta noastra. 

In casa fariseului, unde Hristos Dumnezeu pranzeste, apare 
femeia pacatoasa, femeia fara nume in Evanghelie si ea intrece 
cutuma locului. 



Scrisa pe data de 25 martie 2007. 
4 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Maria_Egipteanca. 



Cu banii din desfranarile ei aceasta cumpdrd mir si cade la 
picioarele Domnului si le spala cu lacrimi si cu mir. 

Saruta picioarele Domnului spre stupefactia fariseului, a 
gazdei, care vedea acest gest ca incompatibil cu un Rabbi sau cu 
un Proroc, cum era Hristos pentru el. 

Insa Domnul arata ca iubirea Sa nu are parametrii umani 
secatuiti de orgoliu si de imagine de sine. 

El ne arata ca nu imaginea de sine si nici trecutul nostru nu 
conteaza inaintea Lui ci statutul prezent, ce facem noi acum, cum 
ne raportam noi la El in clipa asta. 

Ce am facut ieri conteaza mai putin. Ce am facut e trecut. 
Iubirea e mereu prezent. Iubirea e un prezent. 

Iar daca iubirea nu e in prezent inseamna ca nu mai e. Si in 
urma parabolei cu datornicii, cu cei doi datornici, fariseul 
raspunde drept. II va iubi pe camatar eel caruia i s-a iertat mai 
mult. 

Duplexul acesta are logica lui. 

Hristos trece de la realitate la parabola pentru a se intoarce 
la starea interioard a femeii din fata Lui. 

Femeia avea un trecut infam, avea o viatd dezordonatd. 

Daca Sfantul Luca spune ca era pdcdtoasd inseamna ca era 
foarte pdedtoasd. Si Domnul recunoaste acest lucru, cf. Lc. 7, 47. 

Dar aceasta femeie nu sta distantd fata de Domnul. Nu ia o 
atitudine de egalitate fata de El, ci ea se aruncd la pdmdnt, se 
arunca cu toata fiinta si dragostea, si cu darul ei la pamant, cu acel 
mir scump, si isi arata din destul dorul ei pentru Domnul. 

Iertarea lui Dumnezeu nu vine ca o rdsplatd a mirului, nu 
vine pentru sdruturi, pentru ca si Iuda stia sa sdrute, nu pentru ca 
a cdzut la picioarele Lui si si-a recunoscut pdedtosenia, ci pentru 
ca iubirea ei era imensd, era reald pentru El, vazand in El pe 
Stdpdnul lumii, pe Cel ce o intelege pe ea si nu o va trece cu 
vederea. 

Iubirea credintei pentru Dumnezeu, iubirea colosala, 
magnified, tulburatoare la maximum este logica lui Dumnezeu, 
este o invdtare a inimii noastre de catre Dumnezeu. 

Iubirea calculatd, iubirea hoata, iubirea interesata nu are 
nimic dumnezeiesc in ea. 

Ea este un contract, o relatie de complezentd. 

Insa iubirea pentru Dumnezeu, iubirea vdpaie, iubirea ca un 
torent de foe spre El este dumnezeiasca, e nebunie curatd pentru 
omul de rand, pentru ca e iubirea cu care Dumnezeu ne iubeste si 
pe care ne-a insuflat-o si noud. 



Iubirea lui Dumnezeu si iertarea Lui nu le intelegem pentru 
ca nu avem inima aprinsd defoc, de vapaia Duhului. 

Daca nu intelegem cdtd iubire are Dumnezeu, meat Se 
coboara ca sa ia trup pentru noi, sa fie hulit de niste oameni 
nemernici, sa fie schinguit, sa fie omorat de lucrul mdinilor Lui, 
nu putem intelege de ce iartd El pe aceasta femeie, pe care nu o 
iarta nimeni. 

Cei care nu stiu sa ierte si sa creadd in schimbdrile de 
addncime ale oamenilor, arata ca nu s-a petrecut cu ei nicio 
schimbare. 

Daca nu ai avut o viatd rea si nu te-ai intors la Domnul si 
nu ai gustat iubirea si iertarea Lui din destul, nu stii cum este 
logica, care este logica lui Dumnezeu, a iertarii Sale. 

Daca ai avut o viata cu pdcate mici, daca ti s-a iertat putin, e 
semn ca nu ai strigat din Iadul eel mai dejos spre Domnul, ca El 
sa te audd. 

Iubirea si iertarea au o logica care nu se inscrie intr-o viata 
comodd. Femeia noastra, aceasta dumnezeiascd femeie, primeste 
iertarea pacatelor ei ca si Sfanta Maria Egipteanca, pentru ca s-a 
trezit in ea iubirea care inspdimdnta logica inceatd a lumii. 

Cand intra in tine logica iubirii dumnezeiesti atunci nu mai 
ai logica lumii, asta in care albul e alb pentru ca asa vrem noi, ci 
atunci cand traim logica lui Dumnezeu negrul devine alb, se 
curdteste prin har si eel care era odinioara pdedtos incepe sa faca 
minuni coplesitoare. 

Noua ne place sa dispretuim femeia curva in societate si sa 
ne gandim la ea cu placere cand suntem singuri. 

Suntem duplicitari. Ne place sa nu dam nicio sansd celor 
care par afundati cu totul in pdcat, in lad. 

Insa Dumnezeu da o sansd tuturor. El il scoate pe fiecare 
din Iadul in care se afla si stie sa ierte mult si cu asta il edstigd pe 
tot pacatosul. 

Secretul dragostei lui Dumnezeu intrece orice logica 
canonicd a noastra. 

La noi, daca a pacatuit intr-un anume fel cineva il canonisim 
cu atdt, il tinem la respect. Insa Dumnezeu il ia pe eel care se 
pocaieste imediat in brate, imediat ce a inceput sa ii para rdu, sa 
nu mai poata fdrd El, sa simta ca moare fdrd El, ca este ca un 
peste pe uscat. 

De ce a pus Dumnezeiasca Biserica tocmai astazi, inainte de 
duminica Floriilor, pe Sfanta Maria Egipteanca in cadrul acestei 
duminici a 5 -a si a facut din ea o emblemd a zilei, cand ea e 
pomenita la I apriliel 



Pentru ca sa mustre pe cei care se cred drepti. 

Ca sa mustre pe cei care au postit, pe cei care nu s-au 
murddrit de pacate trupesti, pe cei care se cred indreptdtiti sa fie 
iubiti mai mult de catre Dumnezeu, pentru ca au o viata 
ireprosabild. 

Insa Dumnezeu arata ca nu face doi bani ireprosabilitatea 
noastrd, daca nu este dor imens, iubire imensa pentru Dumnezeu. 

Viata noastra curatd, ca si a fecioarelor nebune, daca e un 
bun in sine, o lauda de sine, o indreptdtire la mdntuire e ofeciorie 
pdgdnd. 

Trebuie sa ai in trupul tau mult mai mult decat dreptate, 
feciorie, curatie: trebuie sa ai foe, sa ai pe Duhul, sa ai lumind. 

Daca ti-ai pregatit casa cu de toate, cu toate virtutile si nu-1 
ai in tine pe focul ceresc, daca nu ai slava Duhului si pe a Mirelui 
Bisericii si pe a Tatalui Celui Preavesnic, slava Prea Sfintei Treimi 
esti un palat frumos dar mormdntal, pentru ca veselia nu se afld in 
el. 

O sarbatorim astazi pe cea care ne-a dovedit ca sfintenia 
inseamna ceva bulversant, ceva care nu are logica lui sunt un 
crestin bun, pentru cdfac tot ce trebuie. 

Sfanta Maria Egipteanca ne spune ca nu e niciodata prea 
mult ceea ce facem pentru Dumnezeu si ca nu avem nicio 
indreptdtire sa credem ca suntem cineva in fata Lui. 

In acest an, iubirea cdreia i se iartd mult, adica Sfanta 
Maria Egipteanca, e sarbatorita odata cu Prea Curata Maria, 
Imparateasa lumii, Cea mai desfatata decat cerurile. 

Binevoirea, acceptarea intrupdrii intru Prea Sfintia sa a 
Mantuitorului lumii e bunavestirea faptului ca iubirea lui 
Dumnezeu nu are termeni de comparatie, ca ea este coplesitoare, 
ca ne bulverseaza mintea, ne-o umple de dragoste si de lumina 
dumnezeiasca. 

Prea Curata Stapana intrece intreaga creatie cu curatia ei 
fara nicio pata. 

Dumnezeiasca Maria a Egiptului, dupa o viata destrabalata, 
care a atins cote inimaginabile, a ajuns la o sfintenie mai mult 
decat inimaginabila. 

Cea Prea Curatd si cea plind de sfintenie, castigata dupa o 
viata de curvie, stau inaintea noastra spre addnca smerenie. Pentru 
ca in Biserica cuvintele nu stau pe gol, nu stau pe nimic, ci 
cuvintele stau pefapte. 

Daca exista in tine fapte exista si cuvinte cuputere. 

Cand Domnul rostea cuvinte catre oameni cuvintele Lui 
umpleau de vapaie, de dragoste coplesitoare pe cei care le auzeau. 



Ele intrau pdnd in strdfundul lor. 

Cei care ascultam astazi cuvintele Lui traim aceeasi mdretie 
a vocii si a dumnezeirii Sale in cuvintele Evangheliilor si ele sunt 
hrana noastrd. 

Dar ca sd iubesti mult trebuie sa simti coplesitoarea mild si 
iubire a lui Dumnezeu, desi nimeni nu ddpe tine doi bani. 

Ca sa uimesti trebuie sa fii umit de iubirea lui Dumnezeu. 

Ca sd inspdimdnti in cuvintele tale pe altii trebuie sd te fi 
inspdimdntat Dumnezeu cu iubirea Lui, sa fi primit foe de la El, 
foe care mistuie intregul trup, care il face vdlvdtaie. 

Insa daca nu ai suferit transformdri addnci in fiinta ta, 
duminica de astazi e una plictisioare, pentru ca aici e vorba de 
lucruri care cer o inimd largd, prea incdpdtoare. 

Cei care nu inteleg iubirea lui Dumnezeu si credinta in El 
nu inteleg de ce cinstim noi pe Prea Curata Stapana a lumii si de ce 
iubim curatia, nevinovatia. 

Intelegerea e partea iubirii multe. Nu poti sd ai ceva, daca 
nu il ai in tine. Tot ce avem in noi ne apartine cu adevdrat. 



Cine sunt Sflntele Femei Mironositel Femeia 
in Biserica. La Duminica a 3 -a dupa Pasti {a 
Mironositelor) 1 5 




Iubi^i fra^i §i surori intru Domnul, 



Potrivit sinaxarului zilei de astazi {Penticostar, Ed. 
IBMBOR, ed. 1999, p. 100-101) din grupul Sfintelor Femei, care 
au venit cu miruri ca sd ungd trupul Domnului in ziua Invierii, 
duminica, fac parte: Sfanta Maria Magdalena [adoarme la Efes §i 

1 7 

e inmormantata de Sfantul loan Evanghelistul ], Sfanta 
Salomeea 18 [fiica Sfantului Iosif, logodnicul Prea Curatei], Sfanta 
Ioana 19 [femeia lui Huza, ispravnicul §i iconomul imparatului 

.20 



Irod], Sfintele Marta §i Maria [surorile Sfantului Lazar eel a 

patra zi 

Suzana. 



9 1 

patra zi inviat din mor^i], Sfanta Maria lui Cleopa §i Sfanta 



15 Scrisa in data de 21 aprilie 2007. 

16 A se vedea: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/iulie/iulie22.htm. 

17 Idem: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/septembrie/septembrie26.htm. 

18 Idem: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/august/august03.htm. 

19 Idem: http://calendar-ortodox.ro/luna/iunie/iunie27.htm. 

20 Idem: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/iunie/iunie04.htm. 

21 Idem: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/mai/mai23.htm. 



Dar, continua sinxarul: „au mai fost inca si mai multe altele, 
care, dupa cum istorise§te Dumnezeiescul Luca, slujeau lui Hristos 
§i Ucenicilor Lui, din avutul lor" (Cf. Idem, p. 101). 

Sfmtele Mironosrfe sunt deci reperabile in Sfanta Tradrfie a 
Bisericii §i ele reprezinta monumente de dragoste, de devotament 
fa^a de Domnul §i Mantuitorul nostru. 

Expresiile batjocoritoare la adresa Sfintelor Femei 
Mironosrfe nu sunt venite, este evident, din partea Bisericii. 

Daca e§ti o mironositd nu e§ti o prefdcuta, o perversa 
acoperita de vdlul fals al unei religiozitdii indoielnice ci e§ti o 
purtdtoare de miruri, de miresme. 

Bunicii §i parin^ii no§tri §i noi, cei care mergem la cei 
adormi^i ai no§tri la cimitir §i aprindem o lumanare, ingrijim de 
morminte, punem flori, venim §i ne rugam §i plangem pentru ei 
suntem ni§te mironosiie, ni§te purtdtori de rugdciune §i de 
milostenii pentru iertarea celor adormrfi din familia noastra. 

Recunostinia fata de cei adormiii nu e un lucru de rds, de 
ru§ine. A-^i manifesta dragostea prin faptd §i cuvdnt pentru cei 
adormiii e lucrul eel mai demn sj mai generos cu putin^a. 

Cine nu are recunostinfd fa^a de inainta§i e un om care vafi 
uitat atunci cand va muri. 

Duminica de astazi, inchinata Sfintelor Femei Mironosiie, 
este o laudd §i o apreciere adusa tuturor femeilor. 

Sfmtele Femei Mironosiie sunt primele vestitoare ale 
Invierii. Ele due mesajul Invierii Apostolilor §i sunt primele care 77 
vad pe Domnul. 

§i prin aceasta, tu§eaza sinaxarul, femeia care fusese 
blestematd la inceput pentru pacatul ei, ca sd simtd dureri cand 
na§te §i sd fie plecatd catre barbatul ei, e indemnata acum de 
Domnul sd se bucure. 

Mesajul acestei duminici e mesajul pascal al bucuriei. 
Bucuria primeaza. §i bucuria nu exclude pe femeie, pe copil, pe 
barbat, pe batran, nu exclude pe nimeni. Bucuria este a tuturor. 

De ce este femeia prefuitd in Biserica? Sau de ce nu suporta 
lumea seculara preiuirea femeii pe care o mdrturiseste Biserica? 

Pentru ca in Biserica femeia nu e o sclava, ci o partenerd 
evlavioasa §i supusd barbatului, pe care barbatul o iubeste §i o 
cins teste pentru virtu^ile ei. 

Ea este pruned, fecioara, mama sau vaduva care e plind de 
dor pentru Sfintele Slujbe, pentru rdvna Casei Domnului. 

Ea nu e subapreciatd ca in ideologia pornografica §i nici 
supraevaluata ca in ideologia feminista. 



Ea e partenerd in credin0 si viafa, sprijin si intdrire pentru 
barbat sau slujitoare a Domnului zi si noapte ca mirifwile noastre 
maici din manastiri. 

Femeia in Biserica nu e nici obiect si nici idol. Ea are locul 
ei, bine stabilit, pe care fiecare il invafa si il prefuieste in smerenie 
si dragoste. 

Si intr-o comunitate ortodoxa autentica, echilibrata, nu se 
pune niciodata problema emancipdrii, a revoluiiei sexuale sau a 
ierarhizdrii drepturilor si a obligaiiilorfamiliale. 

Femeia crestina este femeia iubitd in mod sfdnt, curat, de 
barbatul ei, care naste prunci cu dragoste si ii creste in fried de 
Dumnezeu, care nu sta spectator la durerile si ispitele lui ci este 
impreund luptdtoare si rugdtoare pe calea mantuirii. 

Familia ortodoxa autentica e o mdndstire in lume, e o tor^a 
de foe, de daruire, de munca, de nadejde, de dragoste pentru cei 
care o vdd si se minuneazd de ea. 

Numai acolo unde dragostea si smerenia sunt un lux 
inexistent se pune problema falsa a conducerii. 

Cei care se iubesc si sunt crestini nu au cap decat pe 
Domnul iar iubirea e intotdeauna o solufie si nu o dilemd. 

Cand iubirea se gdndeste si se rdzgdndeste de trei ori intr-o 
zi vizavi de un anumit lucru e semn ca in iubire a intrat, ca un 
vierme in mar, orgolii meschine si s-a denaturat. 

Familiile se despart dintr-o dragoste viciatd, denaturata. 

Am cunoscut multe cazuri de oameni care s-au despdrfit 
iubindu-se sau care s-au despdrfit pentru ca nu mai stiau cum sd 
vorbeasca de dragoste, despre dragostea lor. 

Au ajuns la divor^, s-au recasatorit si se gandeau si cugetau 
la iubirea lor prima si la barbatul lor prim fara sa o recunoasca 
prea des. 

Pentru ca iubirea are nevoie de ascultare reciproca, de 
smerenie reciproca, de cuviinid pentru ca sd se dezvolte si nu de 
desfrdu si de umilire meschind reciproca. 

Daca ne iubim familia si vrem ca impreuna cu ea si cu 
intreaga lume sd mostenim Impara^ia lui Dumnezeu atunci 
duminica de astazi e o certitudine, o certificare a faptului ca 
iubirea e binecuvdntata si ea este bucurie. 

Daca iubesti frumos, sfant, atunci te bucuri. §i daca te 
bucuri frumos nu esti nicidecum in afara Impara^iei ci induntrul 
ei. 

Dorim tuturor in aceasta zi sd se bucure si sd binecuvinteze 
pe Dumnezeu ca sunt iubifi si ca iubesc, pentru ca cunosc iubirea 
sau sa se roage ca harul iubirii sa coboare in inima lor. 



Cred ca rugaciunea pentru iubire este intotdeauna 
ascultata. Pentru ca Domnul nu vrea nimic altceva decat ca noi, 
fiii Sai in har, sa ne iubim unii pe al^ii cu atdta putere §i sfinfenie, 
asa dupa cum §i El ne-a iubitpe noi. Amin! 



Vindecarea sldbanogului de la scaldatoarea 
Vitezda [In. 5, 1-15]. La Duminica a 4-a dupa Pasti 
{a Sldbanogului) 21 



WMJJoU 




Iubi^i fra^i si surori intru Domnul, 



vindecarea slabanogului de la Vitezda ne certifica anumite 
lucruri foarte importante despre Domnul si despre noi. 

Primul dintre ele este acela ca Iisus, ca Dumnezeu intrupat, 
cunoaste vie^ile oamenilor §i §tie suferirrfele lor, cf. v. 6. El §tia ca 
omul era bolnav de 38 de ani §i ca singura lui dorintd era 
vindecarea. Tocmai de aceea il intreaba daca vrea sd il vindece, 
pentru ca §tia ca omul vrea sd se vindece. 

Boala, imbolnavirea noastra este cunoscutd de catre 
Dumnezeu: acesta e lucrul pe care Evanghelia de astazi ni-l 
certified. 



' A fost scrisa in data de 28 aprilie 2007. 



Cu toate ca El stie boala noastra, ca un Dumnezeu 
atotstiutor §i ca Facatorul nostru, El ne intreaba mereu daca vrem 
sa ne vindece de boala pacatului. 

De ce nu vindeca Dumnezeu toate bolile sau de ce bolile 
sunt ingdduite de catre Dumnezeu? Pentru ca boala e o urmare a 
pacatului §i pentru ca <iz« pacat, din boala se iese prin credinfa in 
Dumnezeu §i prin dorinia de a lepdda pdcatul. 

Boala, a§a cum vorbeam §i alta data, este inifiatoarea a mult 
bine in fiin^a noastra, pentru ca ea «e trezeste la con^tiin^a faptelor 
noastre. 

Omul dorea sa aiba «« om, un sprijin §i «« il avea. Faptul ca 
Iisus, Dumnezul nostru, vine §i il intreaba pe om daca vrax sa se 
vindece, arata ca El nu uitd §i «« trece cu vedereape nimeni. 

Dumnezeu, Cel care ne stie pe toft, nu ne uitd pe niciunul. 

Avem aici prestiin0 §i providen}a\ 

Dumnezeu, Cel ce §tie toate, Care ingaduie boala noastra ca 
pe o trezire la viafa duhovniceasca, Care ne poarta de grija, Care 
este singurul ajutor nebiruit al fiecaruia dintre noi §i adevaratul 
sprijin in toate, vine §i ne ridicd din boala, din necaz, din ispita, 
atunci cand suntem pregati^i sa infelegem important sdndtdfii 
reale. 

Boala vine cel mai adesea cand nu preiuim via^a pe care ne- 
a dat-o Dumnezeu, cand ne indreptdm spre rele mai mult decat 
spre cele bune, cand ajungem sa devenim insensibili la pacatele 
noastre. 

§i cand vine boala si ne treze§te, cand vedem cat de subfire 
este firul vie^ii §i cum el se poate rupe oricdnd §i ca nu suntem 
pregdtifi pentru a trece, prin moarte, la Domnul, atunci infelegem 
ca viafa §i sdndtatea au sens, ca ele sunt importante cand sunt 
resim^ite ca w« mare dar dumnezeiesc. 

Cuvintele Domnului, cf.v.l, prin care vindeca pe slabanog 
sunt lapidare, puternice §i definitive. Sanatatea vine ca o poruncd 
divind, ca un mesaj puternic de a se debarasa de pacat, de via^a de 
pana acum, pentru o noud mergere in via}a. 

Pentru a te ridica din pacat trebuie sa te scoli, sa te treze§ti, 
sa n;i schimbi mintea, sa ifi porfi fiinfa ta spre Dumnezeu, sa te 
por^i in bine §i sa umbli in caile Sale. 

Patul slabanogului, firea umana lovita de pacat, e cea pe 
care trebuie sa o purtam in caile Domnului §i sa o cura^im. 

Ia-fi patul si umbld inseamna, intr-un mod mai inalt, poartd- 
te ca un om viu, ca un om duhovnicesc, cu sim^uri noi, care mergi 
in caile Domnului. 



Fiecare trebuie sa ne purtdm patul cu noi, adica firea 
noastra, trecutul nostru, dar totodata sa ne schimbam in bine, sa 
mergem spre bine §i sa nu stam. 

Daca stam, daca ne oprim din dorirea noastra dupa 
Dumnezeu nu ramdnem in bine ci decddem din rdu spre tot mai 
rdu. 

In via^a trebuie sa mergi, trebuie sa acfionezi §i nu sa pierzi 
vremea. 

Sdndtatea integrald inseamna sa te manifest prin toata 
fiin^a ta ca un omplin de har. Trebuie sa umblil 

Un alt mesaj a§adar este acela ca viafa bund este o miscare 
continud in bine, in a face binele. 

A fi bolnav nu inseamna a suferi de o boald anume ci a nu 
mai avea nddejde, a cadea in nesimfire fa^a de Dumnezeu, a nu 
mai dori vindecarea sufletului daca trupul, sa zicem, a suferit un 
accident grav. 

Sanatatea este recuperabild. 

Intotdeauna, la nivelul sufletului nostru, ne putem schimba, 
ne putem schimba intr-o clipd, daca pentru trup e nevoie de ani de 
zile pentru vindecare. 

Acolo unde omul este intr-o boald incurabild cu trupul 
poate sa fie viu cu sufletul. §i daca e viu atunci nu e bolnav cu 
adevarat, ci are numai o suferin0 temporard. 

Pacatul insa e o suferin^a nu atat temporard ci vesnica. Daca 
pacatul nu este curdfit din noi, daca nu este eliminat din noi el este 
cu adevarat boala noastra. 

Vindecarea s-a facut sdmbdta (v. 9). Vindecarea i-a 
nemulfumit pe evreii (v. 9-13) care respectau litera Legii dar §i nu 
Duhul Legii. 

Legea spune sdfaci bine aproapelui tdu §i nu sa il ignori. 

Sarbatoarea, ca sa fie una vesela, una reald, trebuie sa aiba 
participant sdndtosi, in special sdndtosi la suflet. Iar daca nu te 
bucuri de o minune pentru ca trebuie sa respec^i o odihnd fizicd, 
atunci se vede treaba ca nu mai ai o ierarhie bund a lucrurilor. 

Ce e mai de pre} o zi libera de 1 mai sau o bucurie, o 
vindecare reald, adanca a trupului §i a sufletului nostru? 

Daca alegem un picnic la iarbd verde in loc de o bucurie 
reald, de o minune, atunci avem o problemd cu adevarat gravd in 
fikrfa noastra. 

Numele Binefacatorului ramane, pentru un timp, necunoscut 
slabanogului, pentru ca el sa murfumeasca in mod real lui 
Dumnezeu. 



Slabanogul este gasit peste ceva timp in templu de catre 
Domnul, semn ca omul era bucuros §i II lauda pe Dumnezeu 
pentru minunea petrecuta cu el. 

§i cand il gase§te in templu, la rugaciune probabil, pe omul 
vindecat, Domnul il aten^ioneaza ca pacatul (v. 14) nu trebuie 
inmuliit in noi, pentru ca el, pacatul, il adusese in acea stare de 
mai inainte, in slabanogire, §i ca pacatul e rdul de care suferim. 

Barbatul se arata mulfumitor (v. 15). 

El le spune iudeilor ca Iisus este vindecdtorul sau iar aceia 
doreau sd II omoare ca incalcd sdmbdta (v. 16). 

Pe ei ii interesa sdmbdta §i nu omull 

Tocmai de aceea, fiecaruia dintre noi Evanghelia de astazi 
ne spune sa nu punem pre^ pe aspectul exterior al sdrbdtorilor ci 
pe interiorul lor, pe harul lor sj sd nu-i dispreiuim pe oameni, sa 
nu dispreiuim faptul a face binele cand putem, pentru ca 
milostenia, sfatul bun, ajutorul rugaciunii sunt elementele reale ale 
slujirii §i ale iubirii lui Dumnezeu. 

Nu putem disocia slujirea noastra adusa lui Dumnezeu de 
grija pentru fra^ii no§tri §i pentru lumea peste care suntem pu§i sa 
fim stdpini milostivi. 

Dumnezeu, Care §tie inimile §i adancul vie^ii noastre, 
realitatea noastra, cere sa fim milostivi §i buni cu cei pe langa care 
trecem, cu cei cu care traim §i muncim, pentru ca. a fi viu §i a fi 
sdndtos inseamna sdfii bun. 

Daca nu e§ti bun ajungi o umbra de om, un om fara inima, 
un om sldbdnogit de iubire, sarac de iubirea de Dumnezeu §i de 
oameni. 

Mesajul lui Dumnezeu pentru noi este acesta: sa nu credem 
niciodata ca El nu stie cine suntem noi §i sa nu credem vreodata ca 
suntem singuri, ca suntem pdrdsifi de catre El. 

Chiar sj atunci cand ne e greu, chiar §i cand nu mai stim ce 
safacem, El este cu noi §i nimeni impotriva noastral 

Dumnezeu sa va binecuvinteze §i sa va umple de pace in 
aceasta zi §i in toata via^a dumneavoastra. Amin! 



Aoq Moi tt€lv Da-Mi sd beau! La Duminica a 
5-a dupa Pasti [In. 4, 1-42] {a Samarinencii) 




Iubiti frati si surori intru Domnul 



23 



:24 



Discutia Domnului cu viitoarea Sfanta Fotini , cu 
samarineanca, care cdutdnd apd a gasit apa viefii, imi aminte§te 
intotdeauna despre rolul intdlnirilor dintre noi: acela de a ne 
umple, in mod reciproc, de har. 

Intdlnirile dintre cre§tinii ortodoc§i trebuie sd aducd mult 
har §i sd ddruie har. 

Rolul nostra este acela de a sddipacea peste tot, de a umple 
pe toft de frumusefe, de a ne ruga pentru binele tuturor si de a 
face binele pentru toft. 

La fantana 25 Sfantului Patriarh Iacov, la ceasul al saselea din 
zi, intalnirea dintre Domnul si femeie a fost capitald pentru ea. 

Aceasta dorea apd si L-a intdlnitpe Mesia. 



' Predica de fata a fost scrisa pe data de 5 mai 2007. 

'A se vedea: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/februarie/februarie26.htm. 

' Idem: http://www.lumeacredintei.com/sct_6/c_l/yy_2006/art_l 149/fntnaluiiacob.htm. 



Ea dorea sa ia apa, un fapt banal, cotidian, §i a dat peste 
Stdpdnul lumii §i peste Ddruitorul tuturor bundtdiilor. 

Hristos Dumnezeu vorbeste cu ofemeie pentru a arata ca nu 
a venit numai pentru bdrbaii, ci pentru bdrbaii §i femei 
deopotrivd. 

Este confesiv cu ea cum nu a fost cu mulfi dintre barba^i. 

Ei ii vorbeste despre apa viefii, despre har, despre prezen^a 
harului Sfantului Duh in noi, care este ca un izvor pururea viu plin 
de bucurie §i defrumuseie. 

Ei ii spune ca din neamul iudeilor vine mdntuirea, pentru ca 
El S-a intrupat din Fecioara Maria, Care era de neam evreiesc, dar 
si ca adevdrata inchinare va fi una duhovniceascd, va fi una a 
inimii, care inmulte§te apa viefii, harul, in noi. 

Domnul o surprinde pe aceasta femeie delicata, profunda, 
care devine evanghelizatoarea Samariei. O surprinde cu 
adevdrurile Sale dumnezeiesti pentru ca ea era avidd de 
infelepfire, de sfin^enie. 

Domnul vorbeste cu ea in particular, aratand rostul adanc al 
sfatuirii: indreptarea omului. 

El o inva^a pe femeie despre rostul omului, despre 
addncimea omului, dovedindu-i ca §tie cine este §i, mai ales, ce 
doreste cu adevdrat. 

Femeia nu dorea numai apa ci §i har. 

Nu avea doar probleme minore de via^a, ci // astepta pe 
Mesia si dorea sa §tie cat mai punctual care e rostul inchindrii §i 
cum seface inchinarea in fata lui Dumnezeu. 

Am avut, personal, multa bucurie in via^a ori de cate ori am 
meditat la acest episod tulburdtor din via^a Domnului, unde 
Stapanul este deschis pentru om §i unde omul percepe, foarte 
intim, deschiderea lui Dumnezeu cdtre el. 

Iar astazi Domnul nu e mai pufin deschis catre noi in 
comparatie cu atunci. 

Nu e nicio diferenid intre sensibilitatea §i deschiderea 
tulburdtoare a Domnului catre Fotini §i cea pe care o are cu 
fiecare dintre noi in rugdciune. Ori de cate ori rugaciunea ne 
umple atunci Domnul ne indicd ce, cum, unde sa mergem, ce sa 
facem, ce atitudini sa avem. 

Vorbirea despre izvorul harului nu e intamplatoare. 

Duminica de astazi §i tot acest ciclu post-pascal este o 
asteptare a inal0rii Sale si apogordrii harului Sfantului Duh. 

Vorbim despre har pentru ca sa asteptdm harul. Iar 
praznicul Pogordrii Sfantului Duh nu e numai o reamintire a unor 



vremuri trecute ci o retrdire la nivel eclesial §i personal a minunii 
simiirii harului. 

Daca orice rugaciune §i orice gand al nostru atrage harul lui 
Dumnezeu in noi atunci §tim ce este acea continua cerere, 
epicleza a Duhului. 

In masura in care nu mai sim^im in noi ca vine ceva la 
Sfanta Liturghie, ca suntem populafi de har, ca suntem plini de 
bucurie, atunci nu mai sim^im izvorul §i fundamentul Bisericii: 
harul Treimii. 

Daca sim^im ca suntem in har atunci suntem membrii 
constienfi §i indumnezeifi ai Bisericii. 

Frumusefea sarbdtorii este aceea ca e o prezenfd reala a 
bucuriei, ca e un timpplin de bucurie interioard. 

Bucuria pluteste pe langa noi §i in noi. Suntem plini de 
frumuse^e cereasca. 

Daca luam aminte la aceasta bucurie nepieritoare atunci 
sim^im ce a simfit §i Sfanta Fotini, cand a in^eles darul lui 
Dumnezeu cu ea §i bucuria harului. 

Orice lucru e trecdtor dar nu §i aceasta bucurie. 

Mesajul Bisericii lui Dumnezeu e acela ca bucuria nu are 
sfdrsit §i ca ea este in noi, in fiecare madular al Bisericii. 

Ceea ce ne-a facut sa fim membri ai Bisericii este harul lui 
Dumnezeu primit la Sfdntul Botez. Iar ceea ce ne face sa rdmdnem 
in Bisericd §i sa fim vii duhovniceste este aceasta scoatere 
continua de apa, de har, din inima noastrd prin via^a in Biserica. 

Sfanta Fotini a ajuns ofdntdnd a harului. 

Noi suntem fdntdni ale harului, ale bucuriei celei ve§nice. 

§i bucuria aceasta nu se va lua de la noi, daca nu vom stinge 
Duhul [I Tes. 5, 19], daca nu ne vom indepdrta de Datatorul 
tuturor bunata^ilor. 

'Eyco el|j,i, 6 XaXtiv ooi, spune textul grecesc. Adica: Eu 
sunt, Cel care vorbesc cu tine [In. 4, 26, GNT]. 

Daca in^elegi ca Eu sunt Cel pe care II caufi, ai in^eles tot 
ceea ce este esenfial. 

Daca in^elegem ca convertirea reala este a crede in El 
deplin §i a ne deparazita de tot ce inseamnd trecutul nostru, vom 
incepe sa sim^im in noi cum curge apa vie^ii. 

Experienfa harului, o experien^a incomparabila, e tocmai 
ceea ce ne defineste ca ortodocsi. 

Cine sta spectator in Biserica, cine nu simte ca acolo, la 
slujbe, se petrec cele mai frumoase clipe ale vie^ii lui inca nu vede 
prea bine sensul sdu acolo. 



Pentru noi, din prima clipa a convertirii noastre, slujbele 
sfinte si atmosfera Bisericii, orice carte a Bisericii, to^i Sfin^ii 
Bisericii au ajuns adevarata noastrd via}a si singura. 

Autenticul viefii noastre sta in simiirea viului Bisericii, 
adica a viefii Treimii. 

M-a oprit cineva pe strada ca sa vada daca eu sunt preot sau 
nu sunt. Nu avea dileme ca nu as fi, dar vroia sa vada ce mare 
lucru stie un preot. 

Mi-am aratat nestiinfa in multe probleme, m-am vorbit de 
rau pe mine insumi...si omul nostra nu putea sa isi find emofia in 
frau, bucuria ca l-afdcut pe preot, ca el nu prea stie prea multe si 
ca meseria (cum zicea el) sau vocafia (cum ziceam eu) de preot, in 
ultima instanta, «« valoreaza prea mult. 

Dupa ce 1-am lasat sa traiasca cateva minute <ie bucurie, am 
intors placa si i-am spus ce cam fac eu toata ziua. Pe om il apuca 
trepida^ia vazdnd cu ochii, pentru ca nu prea isi inchipuia ca 
lucrarile pot sta chiar as a. 

§i cdnd avefi timp de toate astea?, ma intreaba el. Nu stiu, i- 
am raspuns Qu...Insd, am continuat sa-i spun, lucrul eel mai 
important pe care il face preotul e sa aducd oxigen infiecare om, 
infiecare casa, in intreaga lumeprin rugdeiunile sale. El nupoate 
sa faca prea multe, dar Dumnezeu, Cdruia el Ii slujeste, leface pe 
toate. 

Vede^i: o altfel de intdlnire si aici! 

Intdlnirile adevarate trebuie sa scoatd la lumind fiinia 
omului, adancul lui. 

Pentru noi, intalnirile cu oamenii sunt spovedanii pe masura 
celor care ne interpeleazd. Trebuie sa te lasi in inimile oamenilor. 

Ddra de frumuseie din inima celor care te-au cunoscut naste 
in ei rugdeiunea pentru tine. §i invers: faptele lor bune si sfinienia 
lor nasc in mine rugdeiunea pentru ei. 

Bucuria de a va vorbi e un dar de la Dumnezeu si ma bucur 
ca aceastd minune se repetd. 

Va dorim tuturor multd pace si bucurie duhovniceasca si sa 
fitifdntdni care sa izvorasca frumuseiea. Amin! 



Cine sunt orbiil La Duminica a 6-a dupa Pasti 
[In. 9, 1-38 / F. Ap. 16, 16-34] {a orbului din 
nastere) 16 




Iubrfii mei fra^i si surori intru Domnul, 



minunea de astazi, ca si intalnirea cu Sfanta Fotini de 
duminica trecuta, prilejuiesc din partea Domnului doua marturisiri 
private, in amble cazuri El marturisind despre Sine ca este 
Hristosul. 

Tocmai de aceea sunt si puse dupa Pasti aceste Evanghelii 
ca sa autentifice faptul ca Hristos, Cel inviat, este Mesia. Ca El 
este Cel care trebuia sa vina si sa mdntuiasca pe poporul Sau, 
adica este Fiul lui Dumnezeu intrupat. 

Primul amanunt pe care doresc sa il subliniez acum e acela 
ca Hristos il vindecd pe orb cu propriul Sau scuipat si cu tina 
pdmdntului (cf. v. 6). 

Desi El putea sd-l vindece cu cuvdntul, de departe, fara ca 
nimeni sa nu II vada in mod fizic, in trup, El prefera in acest caz sa 
amestece pdmdntul cu scuipatul Sau cel dumnezeiesc si sa il 
vindece pe orb. 

In teologia ortodoxa acest gest al Domnului este un 
fundament pentru Sfintele Taine pe care El le-a instituit. 



Scrisa in data de 12 mai 2007. 



Acest gest arata ca materia, creata de Dumnezeu, este 
proprie harului, ca ea e penetratd de har §i ca prin ulei sfintit se 
vindeca la Sfantul Maslu bolnavii, prin Sfantul Mir se da harul 
Sfantului Duh celui botezat, prin painea §i vinul euharistic 
transfigurate II primim pe Insu§i Domnul, prin apa sfintita primim 
harul in fiint.a noastra §i prin binecuvantarea preo^easca, cu mana 
aceasta zidita de Dumnezeu, se scurge in cei credincio§i viafa 
vesnicd la Sfanta Spovedanie §i ori de cate ori cereti 
binecuvantarea noastra. 

Materie nu este inchisd harului, lui Dumnezeu, ci materia e 
deschisd, e un spafiu penetrat de harul lui Dumnezeu. 

Icoana e plina de har, Sfmtele Moa§te sunt pline de har, apa, 
mancarea, hainele, casele, binecuvantate §i sfintite, sunt pline de 
har. . .Numai sd ai ochi sd vezi §i inimd sd simfi toate acestea. 

Cine sunt orbiil Nu cei care nu vdd, pentru ca s-au ndscut 
asa, pentru ca s-au nascut bolnavi, ci cei care nu simt viat.a lui 
Dumnezeu in Biserica Sa §i pretutindeni in crea^ia Sa. 

Sunt orbi cei care nu au mild, care nu simt iubire, care nu 
pldng §i nu se pdtrund pentru nedreptate, care nu compdtimesc §i 
care nu se sfinfesc ca sa perceapa prezenfa plina de mdrefie a lui 
Dumnezeu in oameni §i in lumea Sa. 

Toti suntem orbi mai mult sau mai pu^in, pentru ca to^i 
suntem pdcdtosi. Iar eel care spune ca nu are pdcat nu e de la 
Dumnezeu [I In. 1, 8], ci s-a infract cu demonii, care nu i§i vad 
caderea ci §i-o aduleaza. 

Orbul e trimis la Si loam, e trimis la apa ascultdrii, e trimis 
sd asculte §i sd vadd. 

Se spald §i vede. 

Dar nu pentru ca s-a spdlat in Siloam vede, ci pentru ca 
fusese atins de mana Domnului, Care indreaptd toate §i leface pe 
toate spre slava Sa §i pentru ca acesta^ewse ascultare. 

Cei orb vine vdzdnd (v. 7). Ce ipostaza cople§itoare, plina 
debucurie! 

97 

Sfantul Simeon Noul Teolog il nume§te pe orice cre§tin 
care nu vede slava lui Dumnezeu un om orb, pentru ca nu a vazut 
lumina cea adevdratd, cea neziditd §i vesnicd a Treimii. 

Iar orbul acesta vine plin de bucurie, de incredere in acest 
Iisus, pe care II apara inaintea fariseilor, in a§a fel incat e dat 



A se vedea: Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus, Vederea lui Dumnezeu in teologia Sfantului 
Simeon Noul Teolog, Teologie pentru azi, Bucuresti, 2009. 
E vorba de teza noastra doctorala, care poate fi downloadata de aici: 
http://www.teologiepentruazi.ro/2009/ll/18/vederea-lui-dumnezeu-in-teologia-sfantului- 
simeon-noul-teolog/. 



afara, cf v. 34, (nu se in^elege daca din sinagogd sau din templu) 
§i care se inchind Lui (v. 38) crezand ca £7 c Domnul. 

Fostul orb are uappriaiav 28 inaintea fariseilor. Are 
indrdzneala pe care o dau certitudinile din via}a ta. 

Cand §tii care e adevdrul, cand §tii dm experienia care e 
adevarul, atunci ai indrazneala pe care o da experienia, 
indrazneala care nu trebuie sa devina obrdznicie §i nici bdddrdnie. 

§i parin^ii lui sunt cutezdtori §i afo'/j, in^elepti. O cutezan^a 
abild, nu o cutezan^a trufasd. Nu se iau /« ceartd cu fariseii ci 
mdrturisesc adevdrul cu atenfiape care ne-o da inielepciunea. 

Insist pe acest detaliu. Apdrarea credinfei nu se face cu 
versete, cu injurii, cu toporul, ci cm mdrturia certitudinilor din 
viafa noastrd, cu evlavia §i adevdrul addnc al vie^ii Bisericii. 

Cei din afara Bisericii vin cm mofturi, vin cu degetul 
indreptat cdtre pdcatele unuia sau «/c altuia, vin cu preludri 
doctrinare dupd ureche, dar nu vor sa vada cum arata intreaga 
infelegere a Scripturii §i a Tradi^iei Bisericii de la inceputul lumii 
pana astazi. 

In fa^a lor noi nu trebuie sa venim cu alte cuvinte, incat sa 
ne certam toata ziua ca la usa cortului, ci trebuie sa venim cu 
constiinia noastrd intru Duhul Sfdnt, cu mdrturiile §i certitudinile 
pe care le aduce viafa noastrd in Bisericd. 

La cuvinte nu se raspunde cu cuvinte, ci cufaptel 

La cuvinte insolente se raspunde cm irapp^aiau, cu 
indrdzneala pe care o aduce experienia veridicd in Biserica. 

A§a face fostul orb §ipdriniii acestuia: ei nu merg j^c fexfe, 
ci vin cu adevdrurile minunii, cu faptele petrecute. 

Fariseii vin cu textul ca ei stiu ca El e om pdcdtos. A§a cum 
vin ereticii la noi §i spun ca noi ne-am pierdut harul sau nu suntem 
Biserica lui Dumnezeu, pentru ca a§a le-a spus lor pastorul nu §tiu 
care, de tristd amintire pentru amintirea Bisericii. 

Ei vin cufraze. 

Acestor guri zvdpdiate (pe care Scriptura ii nume§te adesea 
porcii sdlbatici care rup gardul viei Bisericii §i stricd via [Ps. 79, 
13-14, cf. ed. BOR 1988], adica pe cei slabi in credinfd, pe cei 
care nu sunt intdrifi in credin^a Bisericii una, care strica via lui 
Dumnezeu, pe Care El a strdns-o cu sdngele Sau) vin cu texte, pe 
cand noi venim cu certitudini, cu minunile credinfei, cu Biserica 
care are Sfinfi §i in care Dumnezeu face minuni zilnice. 



28 Cuvant in limba greaca. Transliterat: parrisian la Ac. sg. (ca aici) si parrisia la N. sg. si 
inseamna vorbire libera, deschisd, franca, cu indrazneala. 



Mesajul trebuie sa aibd acoperire. Biserica lui Dumnezeu 
nu e biruita de timp, nu e secatuita de oameni, nu a suferit 
transformdri care au dus-o la apostazie, ci ea s-a desolidarizat de 
eretici in mod pasnic darferm, cu fermitate, in toate secolele, §i nu 
are/Wale nici in romano-catolicism, nici in protestantism §i nici in 
bisericile de doua secole sau de 3 ani. 

In hotdrdrea dureroasd de la 1054, cand partea de apus a 
Bisericii, cazand in erezie, s-a rupt de trupul Bisericii, exista punct 
cu punct motivele pe care paring de atunci le-au avut pentru a 
anatematiza pe cei care s-au desprins de Biserica. 

Cand am tradus textul in latina al acestei hotarari, dupa cate 
imi aduc aminte, sunt in§iruite acolo Filioque, abaterile de la cult 
§i de la alte aspecte tipiconale, printre care era si acela ca preo^ii 
din Apus incepusera sa isi tai barba §i pdrul, pentru ca sa para 
preo^i de alta factura, progresisti. 

Postul in alte zile decat cele randuite de Tradi^ia Bisericii, 
erezia dogmaticd intercalate in Crez, amanunte divergente fata de 
practica liturgica a Bisericii una, toate aratau ca in spatele acestor 
schimbdri era o mentalitate strdind de cea tradiiionald. 

§i in partea noastra de rasarit, in Biserica Ortodoxa, au 
existat eretici dupa schisma din 1054, care au vrut o modernizare 
in esen^a a Bisericii, pentru ca nu mai stdteau in asceza, in viafa 
bisericeascd de zi cu zi §i in modul de a gdndi al Parnuilor. 

§i se observa faptul, ca atunci cand oamenii nu mai sunt una 
cu tot ce spune Biserica, cand exista pdreri personate mai 
importante decat unanimitatea sau majoritatea glasurilor Parin^ilor 
intr-o chestiune de credin^a, apare ideea ca trebuie sa schimbe 
ceva, ca ce e numai place. 

Fostul orb ii infruntd pe cei orbi cu adevarul evident: cu 
minunea din viafa lui dar §i cu adevarul credinfei. 

Argumentul sau e zdrobitor. 

„A raspuns omul §i le-a zis: Tocmai in aceasta sta minunea: 
ca voi nu stifi de unde este §i El mi-a deschis ochii. §i noi §tim ca 
Dumnezeu nu-i ascultd pe pdcdtosi; dar de este cineva cinstitor de 
Dumnezeu §i face voia Lui, pe acesta il ascultd. Din veac nu s-a 
auzit sdfi deschis cineva ochii unui orb din nastere" (In. 9, 30-32, 
cf. ed. BOR 1988). 

Argumentul credinfei zfapt, nu ideel 

Dacd Hristos a inviat, vom invia si noi! [I Cor. 15, 20, 22]: 
acesta e argumentul lui Pavel despre invierea morfilor. 



29 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Apostolul_Pavel. 



Argumentul lui are in spate certitudinea faptei §i nu vorbe in 
vdnt. Daca exista Sfinfi §i exista miununi reale inseamna ca exista 
§i dreaptd credinfd. 

Daca la Ierusalim vine foe din cer numai la ortodoc§i , daca 
Sfanta Agheasma nu se impute de§i pare apd obisnuitd, daca 
Sfanta Imparta§anie ne sfinieste in mod simiit, real, daca demonii 
ies din oameni cu glas mare la rugaciunile de exorcizare, daca 
Sfmtele Icoane §i Sfintele Moa§te fac minuni, daca ni se arata 
Sfintii ca oameni vii §i care se roagd pentru noi, daca exista fapte 
§i nu vorbe, cine contesta Biserica Ortodoxd ca nefiind Biserica 
lui Dumnezeul 

Noua nu ne plac certurile nesfdrsite de cuvinte [I Tim. 6, 4; 
II Tim. 2, 14], ci ne place ca viafa sdfie o icoand a credinfei. 

Daca inima ta e plind de pacea Sfdntului Duh §i daca viat.a 
ta e plind de bucurie, atunci in tine e raiul §i acest rai e mdrturia, 
e irapprjOLa ta, e indrdzneala ta infafa oamenilor dar, mai ales, in 
fata lui Dumnezeu. 

Oamenii pot fi prostifi, in§ela^i in asteptdrile lor. 

In Apostolul de astazi am auzit despre cum insela dracul pe 
oameni din femeia cu duh pitonicesc, din cea care ghicea cu 
dracul, prin rautatea aceluia, dar care se dadea de slujitoare a lui 
Dumnezeu (Fapte 16, 16-17). 

Cat era Sfantul Pavel de bland §i de asezat, faptul ca femeia 
tot se dadea de sfanta, 1-a enervat intr-o zi, 1-a maniat atat de mult, 
incat a scospe drac dinfemeie (v. 18) §i la revedere! cu ghicitul. 

Imi aduc aminte, in acest context, de o disputd cu o 
adventista cand eu eram elev seminarist. Eram la vie, culegeam 
strugurii §i ea venise sa vada cum progresez cu citirea Scripturii. 

Ei daca au numai Scriptura lui Cornilescu , tradusa ca vai 
de mama ei, §i o carte de imne tradusa din engleza, credea ca eu 
numai despre Scriptura inva^ toata ziua. 

Insa, avea dreptate: eu studiam Scriptura impreund cu 
Sfiniii Bisericii, fara sa merg pe ardturd, cum vreau §i cat imi 
place. 

§i vine §i ma ia la bani mdrunfi cu sabatul , cu cat de hofi 
sunt preo^ii, cu cat de dreaptd este ea §i cat de prost e drumul pe 



30 Cum s-a petrecut minunea in 2010: http://www.youtube.com/watch?v=mHN7UuITd3g. 

31 A se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/2007/09/09/sfanta-scriptura-editia-dumitru- 
cornilescu-ed-neoprotestanta/. 

Depre traducator: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dumitru_Cornilescu. 

32 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Sabatul_biblic. 



care merg acum, pentru ca Biserica Ortodoxa a intrat in tragedia 
veacurilor §i si-a pierdut harul. 

Femeia (baiatul ei a ajuns acum pastor advent §i imi era 
prieten, ca §i acum de altfel) nu i§i dadea sema cat de penibild este 
in aplombul ei §i se enerva ca eu «« ripostam, dupa cum ii spusese 
ei pastorul, ca trebuie sa riposteze ortodocsii la astfel de mesaje. 

Ea avea fexte §i se a§tepta ca §i eu sd vin cu texte, ca ea imi 
aduce altele §i o ^ineam a§a toata saptamana, daca nu toata via^a. 

§i cand ea facuse cldbuci la gurd de atata propovaduire, 
dupa ce ma amenin^ase ca m« due in lad, ca sunt pe calea 
pierzdrii, ca ajung §i eu «« infractor al credinfei ca §i preoiii mei, 
ma apropii de ea mai mult (ea era mai mica ca indliime decat 
mine), ii pun mana pe umarul drept, §i ii fac semnul Sfmtei Cruci 
pe trupul ei, a§a cum se inchina un mirean. 

Femeia nu numai ca se panicheazd la gestul meu ci o 
cuprinde ddrddiala, se palette la fa^a, amu^e^te deodata, tace 
brusc. . .§i simte sd steajos. 

Cand se petrece acest gest ii spun: „Tanti Maria (Vedeti: are 
numele Prea Curatei Stapane, poarta numele ei §i spune ca ea este 
o femeie oarecarel), daca as. fi preot acum, unul din aia pe care 
mata ii insul^i, li-a§ pune epitrahilul pe cap §i ai vedea ca^i draci ar 
tipa din mata si din credin^a matale". 

S-a ridicat, a tacut, a plecat, nu ne-am mai salutat vreo 
ca^iva ani, 7-8 ani, pana intr-o zi, cand am intrat, preot fund, la ei, 
in casa de adunare, nepoftit de nimeni, si to^i au rdmas mascd. 

Se a§teptau sa ma dau de ortodox la ei in casa de rugaciune 
§i sd iasd scandal. 

Insa eu am intrat §i le-am zis: Slavit safe Domnull (§tiam 
ca lor le plac versetele psalmice, ca tot se dau de apostoli §i de 
evanghelizatori) §i le-am cerut voie sd particip la slujba lor. 

Bucuria lor era mai mult decat evidenta. 

Prietenul meu de fotbal de odinioara dar §i de discufii 
teologale era acum pastorul comunitdiii §i era fiul Mariei, 
predicatoarea de care v-am vorbit. 

Dupa mica lor slujba, predica, §i dupa o cantare (toate la 
pre} de trei sferturi de ora) a venit momentul discutiilor, la care m- 
au invitat §i pe mine. 

L-am lasat pe colegul pastor sa le propovaduiasca despre 
starea paradisiacd, despre om, Scripturd... 



,3 Aluzie la titlul si la continutul cartii de aici: http://www.scribd.com/doc/282816/EG- 
White-Tragedia-veacurilor. 



Nu a atacat puncte nevralgice (ceea ce am salutat in inima 
mea, dovedind bun simf), ci a discutat, pentru prima data, fara 
ira ,farsimdnieproletara. 

I-am laudat, le-am explicat ce spun Sfm^ii no§tri despre 
locurile grele din Scriptura, despre care ei nu aveau habar §i i-am 
entuziasmat. Atunci, in inima ei, tanti Maria s-a impdcat cu mine. 

A venit la bunica mea §i m-a laudat §i ea pentru cdte lucruri 
le-am spus §i pentru omul care am devenit. 

Pentru ei a fost o surprizd uluitoare sa ii bage un ortodox in 
seama §i, mai mult decat atat, sa ii mai si laude. Ei au mentalitate 
de minoritari, de asuprifi, de persecutafi §i cand faci un gest mai 
brutal se panicheaza, se scandalizeazd. 

Deci, concluzia povestirii mele e aceea, ca nu conving 
textele rupte din context, nu conving disputele, vorbele, ci conving 
faptele zdrobitoare, evidence. 

Despre o astfel de evidenfd imi povestea cineva, care venise 
de la Manastirea cu pricina. 

Ni§te maici ortodoxe de la o Manastire transilvana au fost 
atacate la un praznic ortodox de o ceata de neoprotestan^i cu duh 
evanghelizator, ca duhul pitonicesc din Faptele Apostolilor. 

Dan§ii, evanghelizatorii platrfi pe bani straini, au vrut sa 
dardme Icoana facatoare de minuni a Prea Curatei scoasa in curtea 
manastirii spre inchinare. Se pare ca nu aveau forte de ordine §i de 
pazd. 

Maicile s-au repezit la icoana ca sa o apere §i, in 
invalma§eala aia, Sfanta Agheasma dintr-o galeata, prospat facuta, 
s-a varsat §i apa l-a atins pe unul dintre neoprotestan^i, care a avut 
o reacfie tulburdtoare pentru el la sim^irea apei sfm^ite pe propria- 
i piele: a inceput sa ^ipe ca il arde. 

Maicile au fost incurajate de eveniment §i ceata de vreo 10- 
1 5 oameni a fost intdmpinatd cu Sfanta Agheasma, aruncata peste 
ei, in timp ce aceia. fugeau rusinafi. 

Evident: o minune addncd in esenfd, de§i poate parea 
nostimd la suprafa^a! 

Cine sunt orbiil Noi tofi, cei care stam in afara adevarului 
§i in patimi de rusine. Pentru noi nu trebuie texte, ci argumente 
faptice. 

Cine vrea sa aiba argumente §i nu texte, nu doar texte, 
trebuie sa aiba viafa aceea de sfinienie, care sa debusoleze pe cei 
care ii stau inainte numai cuprezenfa lui. 



34 In latina: ira, irae = manie, resentiment, furie. 



Caci daca tacerea din noi nu vorbeste altora, atunci nimic 
nu nepoate schimba din propria noastra inselare. 

Fie ca Domnul sa va bucure in aceasta sfanta zi, §i sa ne dea 
sa ne vedem, sa ne vedem a§a cum suntem, pentru ca sa nu mai ni 
se para ca suntem altfel. Acest lucru e mdntuirea noastra: sa §tim 
cwm suntem §i ewe suntem. 



Ce inseamna Indltarea Domnuluil La 

f 

Inaltarea Domnului 35 




Iubi^ii mei, 



7 36 



troparul praznicului de astazi ne arata faptul, ca inaltarea 
Sa cu trupul la cer a produs bucurie §i incredinfare Sfitrfilor 
Apostoli: 

„Inaltatu-Te-ai intru slava, Hristoase, Dumnezeul nostru, 
bucurie facand Ucenicilor, cu fagaduiirfa Sfantului Duh, 



' Scrisa pe 16 mai 2007. 

' A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Tropar. 



incredinidndu-se ei, prin binecuvantare, ca Tu esti Fiul lui 
Dumnezeu, Izbavitorul lumii". 

Inal^area Sa, cu trupul luat din Prea Curata Fecioara, in 
slava Treimii arata asadar, ca intruparea e reald, ca El nu Se 
leapddd de trupul pe care l-a indumnezeit prin moarte si inviere, 
ci it ridicd in sdnul Treimii, pentru ca sa ne dea puterea, prin harul 
ce curge din umanitatea Sa, sa ne sfin^im ca si El. 

Inal^area Sa inseamna ca El nu mai este printre noi cu 
trupul, nu mai este langd noi, ca sa II percem cu simfuri 
nerendscute, ci El se urea la Tatal si la Duhul cu trupul, de Care nu 
a fast despdrfit niciodata, pentru ca sa vind, duhovniceste, infiinia 
noastrd. 

Ceea ce s-a petrecut la Cina din Emaus, unde cei care s-au 
impdrtdsit cu El, L-au simtit in ei si nu L-au mai vazut cu ochii 
fizici, acest lucru se petrece si cu noi, cu fiecare dintre noi, pentru 
ca prin coborarea Duhului la oameni, coboara Hristos si Duhul, 
intreaga Treime in noi, prin harul Sau, pentru ca sdfie cu noi. 

Troparul sarbatorii acesteia pline de lumind ne vorbeste 
despre faptul, ca Hristos a intrat in mod deplin cu trupul in slava 
vesnicd a Treimii. 

Ieri, in ante-ziua Indlfdrii Domnului, am sarbatorit odovania 
praznicului Invierii Domnului. 

Conform tipicului liturgic Pastiul ortodocsilor nu tine o zi 
sau trei zile, ci de la Pastipdnd in preziua Indl0rii. 

Ieri am terminat prazincul cantand: Hristos a inviatl, iar 
astazi ne salutam cu: Hristos S-a indliat! 

Pentru ca la noi sarbatoarea nu este doar comemorarea unei 
zile, ci o stare, o stare duhovniceascd a vie}ii noastre. 

Noi incepem anul bisericesc toamna, la 1 septembrie, cand 
se Strang roadele. Ca si in cazul crearii lumii: a fast seard si a fast 
dimineaid [Fac. 1, 5] si nu: a fast dimineaid si apoi a fast seard. 

Dumnezeu creeaza lumea frumoasd si bund, curata si fara 
aspecte dizgraiioase. Noi, prin pacat, am coborat de la bine la rdu 
si nu invers: de la rdu spre bine. Asa si acum: noi trecem de la: afi 
langd Hristos la: afi Hristos in noi. 

Ritmul vie^ii Bisericii e o taind imensd pentru eel care este 
integrat cu totul in el. 

Noi incepem anul bisericesc toamna, toamna spre iarna si 
intram in praznicul nasterii Fiului, mpraznicul intrupdrii. 

Cand avem de-a face cu anul nou calendaristic, noi suntem 
dupd praznicul nasterii Domnului si ne pregatim sa urcdm spre 
marele si centralul praznic al Invierii. 



Invierea, primavara invierii noastre, dulcea primavara e de 
fapt jumdtatea anului bisericesc. 

Dupa perioada Triodului (cu cele 4 saptamani antecedente 
postului, cu postul de §ase saptamani §i cu Saptamana Sfmtelor 
Patimi), avem praznicul Invierii pana la Inal^are, bucuria invierii, 
dupa cum se observa, intinzdndu-se pe 4 luni si ceva. 

Avem astfel patru luni de atmosferd pascald, de pregdtire 
pentru Pa§ti §i de trdire a bucuriei Pa§telui, dupa cum praznicul 
nasterii Domnului e format din postul de 40 de zile §i de 
saptamana de dupa aceea, pana pe 3 1 decembrie. 

Nasterea §i invierea Sa ne umplu de bucurie, indliarea Sa 
ne cheamd la bucurie, postul Sfnuilor Petru §i Pavel, anul acesta 
de o lund de zile, si cele doud saptamani inainte de Adormirea 
Preacuratei, toate ne cheamd la bucurie. 

Cel care trdieste ritmul Bisericii, circularul ritm al Bisericii, 
§tie ca via^a Bisericii e o chemare continud la bucurie, ca in post e 
bucurie, ca in slujbd e bucurie, ca in suportarea greutdiilor si a 
necazurilor e o mare bucurie. 

De§i Ucenicii se despart de Domnul, ei se umplu de bucuria 
asteptdrii Mangaietorului §i se umplu de certitudinea ca El e Fiul 
lui Dumnezeu, Izbdvitorul, Mdntuitorul lumii. 

O despar^ire plind de veselie. 

Troparul zilei vorbe§te despre bucurie §i incredinfare, si nu 
despre necredinid §i indoialal 

Unii cercetatori eterodoc§i ai Scripturii au negat indliarea 
Domnului la cer cat §i cobordrea Sa la lad pentru ca sa nu para ca 
Biserica cre§tina e o intoarcere la paganism, unde se credea intr-o 
lume cu trei etaje. 

Avand oroare fa^a de lad §i fa^a de indumnezeirea trupului, 
ace§ti cercetatori denigratori ai Scripturii §i ai Tradrfiei, au gasit 
de cuviin^a sa radd din via^a noastra orice face referire la 
indumnezeire §i reala vesnicie a oamenilor. 

§i condacul zilei este plin de teologie §i de bucurie: 

„Plinind rdnduiala cea pentru noi §i cele de pe pamant 
unindu-le cu cele cerebri, Te-ai indlfat intru slavd, Hristoase, 
Dumnezeul nostru, nicicum despdrfindu-Te, ci ramanand 
nedepdrtat §i strigand celor ce Te iubescpe Tine: Eu sunt cu voi si 
nimeni impotriva voastrdT. 

Daca El nu S-a despdrfit de Tatal §i de Duhul, ca Unul care 
are in comun, din veci, firea divind cu Aceia, nici de noi nu se 



37 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Condac. 



desparte, pentru ca are in comun cu noi, cu fiecare dintre noi, prin 
intruparea Sa din F ecioar a, fir ea umana. 

Inal^area e finalul, a§a cum ne spune condacul zilei, al 
rdnduielii, al iconomiei mantuirii, al lucrdrii Sale pe pdmdnt. 

Insa inal^area Sa nu e o rupere de noi, ci e o ridicare afirii 
Sale umane §i o sedere a ei de-a dreapta Tatalui, pentru ca sa fie 
mereu cu noi. 

Prin inal^area trupului de-a dreapta Tatalui, firea umana S-a 
ridicat peste toate Puterile cerebri §i a intrat in sanul Treimii. 

De aceea s-au unit cele ceresti cu cele pdmdntesti, pentru ca 
in persoana lui Hristos dumnezeirea s-a unit cu umanitatea §i El a 
ridicat firea umana indumnezeitd in Treime. 

§i in aceasta situate cum sa nu iconizdm chipul Domnului §i 
cum sa nu ne inchindm Lui, daca toate Puterile cerebri o fac cu 
frica §i cutremur? 

Vazand in slava pe Hristos, inal^andu-Se cu trupul la cer, 
Ierarhiile cerebri se bucura §i se cutremura, impreuna cu Biserica, 
de taina iubirii lui Dumnezeu. 

De ce iubirea lui Dumnezeu e taina cea din veac ascunsd si 
de Ingeri nestiutdl Pentru ca iubirea Lui pentru noi inseamna 
intrupare, propovaduire, minuni, indumnezeirea trupului, 
rastignire, inviere, inal^area de-a dreapta Tatalui, inseamna acte 
abisale. 

Iubirea nu e vorbal Iubirea efapt, e daruire, e suferinid, e 
bucurie pentru altul. Iubirea vorbeste cu glas tare. Faptele iubirii 
sunt evidente §i nu dubioase. 

Faptele iubirii sfintesc, pentru ca El este cu noi §i nimeni 
impotriva noastrd. 

§i cum nu ne-am bucura acum, cand bucurie este in cer §i 
pe pamant depraznicul Bisericiil 

Cum sa ie§im din ritmul bucuriei pentru ritmurile tristeiiil 

Sfantul Apostol Pavel ti atenfiona pe credincio§ii vremii 
sale, ca nu cumva sa fie in§ela^i de inielepciunea desartd a lumii §i 
de false inchinari, de false dogme, de false ontologii umane [I Cor. 
2, 4; II Cor. 2, 17; Gal. 1, 8-9; 6, 7-8; Efes. 2, 15; 3, 17-18 etc.]. 

Daca in locul ontologiei indumnezeirii, a transfigurarii 
trupului §i a sfm^irii sufletului punem idolatrizarea trupului, a 
decaden^ei, nu facem decat sa elogiem moartea §i nu indlfarea 
Domnului cu trupul la cer. 

Daca nu Sfiniii sunt modelele noastre ci artisul nu stiu care, 
care nu a fdcut nimic pentru noi in comparable cu mijlocirile 
Sfiniilor pentru noi, nu facem decat sd-i elogiem pe cei care nufac 



nimic pentru noi §i sd-i dispreiuim pe cei care ne feres c de multe 
rele. 

Inal^area Domnului reprezinta puterea de a ne sfinfi cu tofii 
viaia. Daca Hristos a ridicat trupul Sdu la cer atunci fiecare dintre 
noi, luand putere din puterea lui Hristos, putem sd ne sfiniim 
trupurile si sufletele. 

§i fie ca aceasta sd se petreacd cu fiecare dintre noi, care 
dorim mdntuirea Lui §i ne rugam ca sa vina in noi, §i pe pdmdnt, 
Impdrdiia Sa. Amin! 



Predica la Duminica a 7-a dupa Pasti. 
Duminica Sflntilor Parinti de la Sinodul I Ecumenic 
(325 d. Hr.) 38 ' 

rniwuh m\% mmm ■■ mm<\ mm* %5 




Iubi^i fra^i §i surori intru Domnul, 



duminica de astazi, o duminica a teologiei prin excelenfd, ne 
propune sa addncim rugaciunea Domnului de la In. 17, 1-13. 

Ne propune sa intelegem ce insemna preas I dvirea Domnului 
mai intai, adica tot ce a facut Domnul ca sa indumnezeiascd firea 
Sa umana §i care este rostul iconomiei mdntuirii Sale cu noi. 

§i, dupa cum se observa, duminica aceasta, in care se 
resdrbdtoreste invingerea lui Arie de catre cei 318 Sfin^i Paring 
de la Niceea , vine ca sa puncteze faptul ca Hristos e Dumnezeul 
nostru rdstignit si inviat, Fiul Tatalui §i nu o creaturd, cum dorea 
al doilea Iuda, cum e numit Arie in cantarile de la Vecernie. 

Pentru ca Evanghelia de astazi tocmai despre aceasta relate 
din veci, a Fiului cu Tatal, ne vorbe§te. 

Preasldvirea Fiului de catre Tatal nu este o problema pusd 
in umbra de Sfnnii Paring ci, dimpotriva, e parte components a 
hristologiei §i a soteriologiei, adica a inva^aturii despre persoana 
lui Hristos §i a invataturii despre mdntuirea noastrd. 



Scrisa in data de 19 mai 2007. 



A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Arie_%28eretic%29. 
1 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Sinodul_I_Ecumenic. 



Preaslavirea Fiului de catre Tatal nu inseamna decat 
trecerea Lui prin moarte, pentru ca sd invie §i sd indumnezeiascd 
trupul Sdu omenesc. Preaslavirea Sa nu se refera la dumnezeirea ci 
la umanitatea Sa. Firea umana impropriate de Cuvantul este 
preasldvitd, este transfiguratd, e umpluta de slava cea vesnicd sl 
Fiului §i a Treimii. 

§i va propun o citire a textului sub forma de comentariu, o 
citire comentatd, pentru a pune in evident coniinutul teologic al 
Sfintei Evanghelii de astazi. 

Parinte, a venit ceasul ca Tu sa preaslave§ti pe Fiul Tau, 
adica a venit ceasul pe care // asteptdm Amandoi, acela al 
Patimilor Mele. 

Ceasul patimirilor a venit §i acum e vremea sd ardji slava 
Ta intru Mine, ca prin Mine sd fim preamdriti Amandoi de catre 
oameni. A venit ceasul ca oamenii sa vada ca Eu sunt Fiul Tau, 
Caruia Tu I-ai dat stdpdnire peste tot trupul, pentru ca Eu Mi-am 
pdstrat trupul far a prihand. 

Pentru ca Eu Ma rdstignesc pentru oameni, de aceea dau 
via^a tuturor celor pe care Tu Mi i-ai dat Mie prin propria lor voie. 

Eu dau viafd tuturor pentru ca Eu sunt Viafa. 

Via^a ve§nica inseamna ca top, sd Te cunoascd pe Tine, 
Preaiubite Tata al Meu, sa Te cunoasca prin experienid in fiin^a lor 
§i pe Mine totodata, caci Tu M-ai trimis pe Mine in lume ca sa-i 
mantuiesc pe oameni. 

Mdntuirea inseamna sa cuno§ti ca Tatal are un Fiu din veci 
sT ca din Tatal purcede din veci Sfdntul Duh. 

Mdntuirea inseamna sd experiezi infiinia ta slava Treimii. 

Caci a cunoaste inseamna a vedea, a trai, a te impdrtdsi de 
sfinienia lui Dumnezeu. 

A cunoaste inseamna a intelege din experienid §i a rdmdne 
totusi necuprins inielesul experienfei. 

Ceea ce se poate cuprinde nu inseamna experienid ci idei. 

Ideile se nasc din experienid §i nu invers: adica din idei sa 
se nasca experienia. Atata timp cat invdidm idei nu avem nicio 
experienid. Cat timp copiem din afard ideile, cat timp le memordm 
nu §tim ce coniin ele inauntru. 

Pentru ca aceasta e viaia vesnicd: a-L cunoaste pe Tatal, pe 
Fiul §i pe Duhul. Si a cunoaste inseamna a experia prezenia Lor in 
tine, a iubi Treimea, afi mereu cu Ea. 

Daca cunoa§terea ta nu e iubire, nu e adoraiie, daca 
cunoa§terea ta nu inseamna slavoslovie, daca cunoa§terea ta nu 
inseamna vers, imn de slava, atunci Dumnezeu nu ifi vorbeste §i tu 
nu ai inimd pentru El. 



§i Domnul spune ca aceasta e viafa vesnicd §i nu doar 
simplul mod de viafa. 

A trai bisericeste legdtura cu Treimea nu inseamna doar a 
trai, ci a trai in ritmurile vesniciei, a trai pe pdmdnt §i, in acela§i 
timp, in cer. 

Intraripatd via^a bisericeasca! 

Dumnezeiascd viafa nein^eleasa, pentru ca nu e iubitd §i 
trditdl 

§i cum sa nu fie dumnezeiascd, daca noi stdm cu Sfin^ii §i 
cu Ingerii in fa^a Prea Sfintei Treimi §i slujim impreund cu eft 

Ce via^a seculard avem noi, daca ea e plind de har §i de 
mdntuirel 

Caci aceasta e viafa vesnicd: sa traim in harul Treimii! 

Eu Te-am preaslavit, Tata, pe Tine, pe pamant, prin 
minunile §i cuvintele cu care i-am uimit pe to^i. Am savar§it lucrul 
mantuirii, pe care Tu Mi 1-ai dat sa-1 fac. 

S-au sdvdrsit toatel Caci Stapanul S-a intrupat din Fecioara, 
dupa cum au spus Prorocii [Mt. 1, 23 // Is. 7, 14], nu s-a gasit loc 
pentru El [Lc. 2, 7], L-a primit ieslea [Lc. 2, 12; 16], apoi a fugit 
in Egipt pentru ca a fast prigonit [Mt. 2, 14], pentru ca sa revind [ 
Mt. 2, 21] §i sa vindece casa lui Israel. 

El, Cel care nu avea unde sa-§i piece capul [Lc. 9, 58] a 
vindecat pe orbi §i pe ologi, pe demoniza^i §i pe garbovi, a 
propovaduit Impara^ia lui Dumnezeu, a vestit pe Treimea cea de o 
fiin^a §i nedespar^ita, a chemat pe to^i la Biserica Sa, ca to^i sa fie o 
turmd si un Pastor [In. 10, 16]. 

S-au sdvdrsit toate, Tata. A venit vremea, Parintele Meu, sa 
preasldvesti trupul §i sufletul Meu cu slava pe care am avut-o §i o 
am impreuna cu Tine mai inainte de afi lumea, din veci. 

Am aratat numele §i persoana Ta oamenilor pe care Tu Mi 
i-ai dat din lume, pentru ca ei au vrut sa Ma iubeascd pe Mine ca 
pe Tine. Pentru ca Te-au iubit pe Tine M-au iubit si pe Mine, 
Creatorul lor. 

Pentru ca Tu e§ti Tatal Meu §i Eu Fiul Tau cunosc ca toate 
sunt ale Tale ca §i ale Mele. 

Le-am dat cuvintele Tale, pentru ca cuvintele Tale sunt viafa 
daca le intrupeaza cineva. Apostolii Mei au crezut in Tine §i in 
Mine. 

Au sim^it puterea dumnezeirii Mele cei pe care i-am 
vindecat, cei carora le-am vorbit. 

Cei care au auzit grduntele cuvintelor Tale, au dat rod dupa 
darul dat lor. Cuvintele Tale au cazut pe sol bun in cei pe care Mi 



i-ai dat. §i pentru ei Ma rog, pentru Apostolii Mei Ma rog, pentru 
ca sunt si ai Tdi, Parinte Sfmte. 

Caci noi avem toate in comun, fiindca fiin^a noastra e 
comuna. §i eel care Ne iubeste §tie ca fiin^a Noastra e una, pentru 
ca Eu Ma preasldvesc in ei si ii incrediniez de adevarurile Noastre 
spre mantuirea lor. 

Cei incredinfafi sunt umplufi de viafa cea vesnicd. 

Cei incredin^i trdiesc vesnicia in trup. 

De aceea, pentru unii ca ei moartea e un edstig [Filip. 1, 
21], pentru ca e trecere la tot mai multd viafd. 

Cei care traiesc incredintarea adevdrului, adica viafd de 
sfinienie, se vad in lume, dar ai Treimii. 

Pentru ca Eu vin la Tine prin cruce, pentru ca vin Jerftdfdrd 
prihand, buna mireasma adusa Tie, paze§te-i pe Apostolii Mei, ca 
ei sa fie una in cugetele §i in inimile lor, dupa cum Noi suntem 
una. 

§i ei pot fi una, o singurd turmd §i un neam impdrdtesc, 
pentru ca Eu sunt Pdstorul §i Domnul lor. Eu i-am pazit cat am 
fost cu ei in lume, langa ei, ca Dumnezeu intrupat, §i n-a pierit 
niciunul, in afara de Iuda vanzatorul, fiul pierzdrii, dupa cum a 
spus Scriptura cea veche [Ps. 108, 7]. 

§i pentru ca acum vin la Tine §i venirea Mea ii va face pe ei 
sa Se bucure cand o vor in^elege, fa ca bucuria Mea intru ei, 
bucuria § i veselia mantuirii sa fie deplind in ei, desavar§ita. 

Finalul, verstul al 13-lea, ramane un accent pus pe bucurie, 
pe bucuria lui Hristos Dumnezeu de noi, daca §tim sa fim una, sa 
ne sim\im frafi, sa ne iubim §i sa ne respectam dumnezeie§te. 

Cine aude astfel de cuvinte §i ne mai crede idealisti 
inseamna ca nu a inieles nimic din viafa bisericeascd. 

Via^a Bisericii e viafa Treimii, e via^a ve§nica trditd in 
faldurile istoriei, este margaritarul ascuns in inima [Mt. 13, 46], 
estefocul ascuns in oasele §i maruntaiele noastre [Lc. 12, 49], care 
arde toata necura^ia §i care ne va imbrdca pe deplin, cu totul, cand 
Domnul va veni intru slavd sa judece viii §i morjii. 

Afi idealist nu inseamna afi crestin ortodoxl 

Ortodoxia este experienid directd, e luare de contact la 
maximum cu taina §i frumuseiea lui Dumnezeu, cu mare^ia 
cople§itoare a puterii §i a luminii Sale. 

Ortodoxia inseamna sa trdiesti minuni in via^a ta sj sa fii 
mereu doxologic, mereu cu gura si cu inima si cu mintea pline de 
maririle aduse lui Dumnezeu. 

Pururea, spune Prorocul, e lauda Lui in gura mea [Ps. 33, 
!]• 



Pururea, mereu, tot timpul gdsesc motive, am motive sd-L 
laud pe Dumnezeu §i cand fac cele bune §i cand ma ridica din 
odder ea pacatelor mele. 

Realismul duhovnicesc al acestei duminici este de fapt 
rdvna coplesitoare a Sfm^ilor Paring de la Niceea care au zdrobit 
filosofia demonicd a ereticului Arie, care strica Treimea §i o facea 
o persoand, numai Tatdl, iar pe Fiul §i pe Duhul Ii vedea ca fiind 
creaturi apar^inand temporalita^ii. 

De aceea, Dumnezeul lui Arie avea multe in comun cu acel 
Unul singur §i rece al evreilor §i al mahomedanilor 41 . 

Daca il punem pe „nemuritor §i rece" 42 al lui Eminescu in 
dreptul Dumnezeului filosofat de Arie avem tabloul lamentabil al 
teologiei sale. 

§i Arie nu era un om incult ci un filosof strdlucit, cu multa 
putere de convingere. 

Insa punctul de plecare al teologiei sale eretice nu era 
Evanghelia ci filosofia pdgdnd, fapt pentru care Fiul §i Duhul erau 
mai mult puteri ale Unului, acest Unu fioarte iubit de mul^i dar nu 
§i Treimea. 

§i daca doriji sd evaluaji vreodata filosofia rationalists a 
ultimilor 2000 de ani, va rog sa fi^i aten^i la ce voga are Unul 
pagan in detrimentul Treimii revelate de Fiul. 

Pentru ca oamenilor le place sd jongleze cu ideile lor, cu 
fantasmele lor, decat sd se supund dogmei, adevdrului paradoxal 
al dogmei Treimii, in care Dumnezeu e din veci intreit in persoane 
dar aceste persoane au in comun o singurdfiinfd. 

Treimea nu intra in capul acelor oameni, care se 
incapa^aneaza sa creada ca noi putem sa in^elegem adevdruri 
despre noi §i despre existenfd in afara Revelafiei dumnezeiesti §i a 
lumindrii noastre de catre El. 

Penibilul gandirii filosofice consta in aceea, ca se propune 
inifiatoare de realitdfi, cand demersul filosofic onest are menirea 
tocmai de a descoperi calea catre adevdrprin experientd. 

Pentru ca noi nu putem sd cunoastem ceea ce nu ni se 
descoperdl 

§i fara luminare dumnezeiascd ne invartim in gol pdnd 

intelegem voia Lui, dupa cum s-a petrecut cu evreii timp de 40 de 

ani prin pustiu [Deut. 8, 2-5; 29, 5]. Pentru ca fara El nu se poate 

face nimic stabil, pentru ca El este stabilitatea, El este tdria 

universului §i a noastrd, fundamentul tuturor. 



41 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Monoteism. 

42 Ultimul vers din Luceqfarul. A se vedea textul integral: 
http://ro.wikisource.org/wiki/Luceaf%C4%83rul_%28Eminescu%29. 



Filosofia reala este o cale catre credinid, un antreu §i nu un 
punct final. Cautarea trebuie sa duca la certitudini §i nu la un 
pustiu sufletesc. 

Filosofia seculard insa, care este o excrescenid teologicd 
diluatd, o suma de erezii pastisate, nu poate sa spuna nimic 
crestinismului autentic, pentru ca in Hristos S-au rezolvat toate 
neinielegerile reale ale omului. 

Filosofia a fost bund pana la Hristos. De aici incolo, 
filosofia de dupd Hristos, demersul filosofic de dupa Hristos 
devine un tip de discurs sectar, un fel de mentalitate 
gnosticd/agnosticd, care i§i propune sa caute, tocmai pentru ca nu 
vrea sa accepte evidentele si nu pentru ca nu exista adevdr §i 
mdntuire. 

Omul nu mai are ce sa caute atata timp cat a fost cdutat §i 
gdsit, mdntuit de Pdstorul eel bun, Care are grijd de oile Sale. 

Ce ontologie, ce teleologie, ce axiologie mai buna poate 
exista decat cea care tefiace vesnicl 

Daca cautarea are un capdt, daca vrea un rdspuns, ce 
raspuns mai credibil poate afla omul, daca nu accepta adevdrurile 
Creatorului sdul 

Sistemul filosofic al lui Kant 43 , al lui Hegel 44 , al lui 
Nietzsche sau Kierkegaard nu dau niciun fel de certitudine in 
comparable cu aceasta experienfa a viefii vesnice pe care o traim 
noi in Biserica. 

Am privit cu zdmbetul pe buze de la un moment dat tot 
efortul omului de a se situa in afara voii lui Dumnezeu, care e 
destinat, fatalmente, dezastrului. 

Adevarul cdutdrii omului trebuie sa constea in implinirea 
lui. Moartea e adevarul omului. Daca moartea ne gase§te plini de 
bucurie, de a§teptare a intdlnirii cu Domnul, atunci a meritat sdfii 
citit mii de tomuri toatd viafal 

Moartea e adevarul viefii. Pentru ca adevarul viefii este 
experienia viefii vesnice in noi, trairea intimitdiii cu Dumnezeu in 
noi. 

Daca Parhuii Bisericii au luptat cu ereticii e pentru aceea ca 
sa pastreze adevarul crediniei necenzurat, intreg. 

Pentru aceste adevaruri, ca Treimea e din veci, ca Hristos e 
Dumnezeu si om deplin, ca in Biserica sunt Sfintele Taine ale 
mdntuirii, ca exista viafd vesnicd §i judecatd, s-au dus lupte 



43 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Immanuel_Kant. 

44 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Georg_Wilhelm_Friedrich_Hegel. 

45 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Friedrich_Nietzsche. 

46 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/S%C3%B8ren_Kierkegaard. 



imense cu diferi^i smecheri ai istoriei, care inventau noi §i noi 
opinii despre cele ale lui Dumnezeu. 

Daca acum, in duminica a §aptea dupa Pa§ti, sarbatorim 
victoria impotriva ereticului Arie, odata cu aceasta victorie, 
Biserica traie§te, retraie§te toate victoriile impotriva ereticilor de 
ieri §i de astazi. 

§i de aceea am spus ca astazi e o duminica deplin teologica, 
pentru ca e o victorie a crediniei, a teologiei impotriva necredinfei, 
a ateismului §i a ereziei. 

Sarbatorim dumnezeieste o astfel de zi, daca incepem sa fim 
atenfi §i sa gdndim §i sa cunoastem addnc dogmele si credin^a 
noastra ortodoxa. 

Noi cunoastem trdind credin^a, caci pe masura ce o 
cunoastem o si trdim §i ne bucurdm intru ea. 

Bucura^i-va dar intru Domnul pentru ca bucuria noastra sa 
fie deplinal 

Bucura^i-va cu con§tiinJa ca bucuria e a unitdiii §i a pdcii, 
ca bucuria e a smereniei §i a sfin}eniei\ 

Iar daca con§tientizam faptul, ca nu avem atdta bucurie in 
noi cat ne cere Domnul, ruga^i-va ca sa frfi umplufi de bucuria cea 
vesnicd, care intrece orice minte. 

Dumnezeu sa va umple cu harul Sau, El, Tatal nostru, Care 
e slavit impreuna cu Fiul §i cu Duhul Sau, acum §i pururea §i in 
vecii vecilor. Amin! 



Predica la praznicul Pogordrii Sfdntului Duh si 
la eel al Preacuratei si Preasflntei Treimi, 
Dumnezeul nostru 47 




Preaiubitii mei, 



vom incerca astazi sa vedem semnificafiile addnci ale 
acestor doua praznice, pe deplin teologice, pe deplin dumnezeie§ti, 
in care reactualizdm venirea Duhului Sfant peste Sfirrtii Apostoli 
§i in care marturisim adevdrul necenzurat al Dumnezeului nostru, 
ca este Treime de persoane si unime de fiin^a, ca este intreit in 
persoane dar unul dupafiinfa Sa. 

In istoria Bisericii, Sfin^i Paring au \imit cuvdntdri 
cople§itoare la aceste preasfmte praznice, pentru ca au fost cu 



47 



Scrisa pe data de 27 mai 2007. 



totul plini de incrediniarea ca fara aceste inielegeri pe care ni le 
dau aceste doua praznice noi nu putem sd avem mdntuire. 

In primul rand, pogordrea Sfdntului Duh, dupa prorocia §i 
fagaduin^a Domnului [In. 15, 26; 16, 13; F. Ap. 1, 8], i-a umplut 
pe Apostoli de harul indumnezeirii, de harisma vorbirii in limbi §i 
afacerii de minuni, de inielepciune inaltd §i de teologia cea de sus 
§i prin acestea toate pescarii s-au facut vdndtori de oameni, cum 
spune troparul de astazi §i i-au adus pe to^i in turma Bisericii. 

Pentru ca iconomia mantuirii era aceasta, ca atunci cand 
Hristos Se preaslave§te prin moartea, invierea §i inalfarea Sa la 
cer, cand firea Sa umana e sldvitd de toata faptura ca una 
impreund-sezdtoare pe tron cu Tatal §i cu Duhul, atunci Fiul sd II 
trimitd pe Duhul in lume [In. 15, 26], pe Cel ce purcede de la 
Tatal sau, mai bine zis, ca Fiul sa vind impreund cu Duhul §i cu 
Tatal in Apostoli, pentru ca sa fie cu ei §i in ei [In. 17, 21-23] §i sa 
apara astfel Biserica lui Dumnezeu, cea a Noului Legamant, care 
sd lumineze §i sd mdntuiascd pe tot omul ce vine in lume [In. 1, 9]. 

Venirea Duhului, a Mangaietorului peste Apostoli, venirea 
harului in ei nu inseamna decat ca Treimea incepe sdfie trditd din 
interiorul lor de Apostoli §i de tot eel ce crede in Hristos spre 
mantuire. 

Cand vine Duhul, Impara^ia lui Dumnezeu vine in noi, cea 
atat de asteptatd de poporul lui Israel §i pe ea o trdim ca unii care 
suntenij^/zw de bucurie. 

Semnificafiile praznicului Pogorarii Sfantului Duh sunt 
acelea ca Treimea ne devine interioard prin harul Ei, ca Biserica 
se formeazd pe fundamentul Treimii, al slavei Treimii §i ca nimeni 
nu o poate scoate de pe acestfdgas, ca harul Duhului se pogoara la 
cei care tin dreapta credinfd §i predaniile cele curate ale 
Apostolilor si ca Biserica adevdratd e Biserica fideld invdidturii 
Apostolilor §i a Pdrintilor, care e sfdntd §i e una, pentru ca 
Treimea e una. 

Sfinienia Bisericii este sfinfenia lui Dumnezeu. 

Sfintele Taine ale Bisericii sunt continue epicleze, cereri 
staruitoare ca Duhul sd vind §i sd vieze intru noi, sdfie viu in noi. 

Rugdciunea Bisericii e o continud umplere de harul 
coplesitor al Treimii, care umple toate, care e in toate §i 
tine/sustine toate. 

Prezenfa lui Dumnezeu in lume este interioard lumii §i 
rodeste viafa lumii din interiorul ei desj Dumnezeu depdseste 
crea^ia pe care a facut-o §i nu Se poate confunda cu ea. 

In Biserica, Dumnezeu lucreaza in noi to^i mdntuire, pe 
masura ce noi ne deschidem harului Sau prin fapte bune §i prin 



implinirea poruncilor iubirii Sale celei prea mari §i conlucrdm cu 
El, cu Fdcdtorul §i Mdntuitorul sufletelor noastre. 

Dupa cum se observa in Sfanta Icoana a praznicului, Sfir^ii 
Apostoli privesc spre noi in mod personal §i fiecare are un 
vesmdnt special, semn ca fiecare a primit pe Duhul pe masura lui 
§i ca harul lucreazd, in funciie de voinfa noastrd §i de ddruirea 
noastrd, harisme diferite in unul sau altul. 

To^i ne umplem de har la Botez, in Mirungere, in 
imparta§irea cu Domnul, la fiecare Sfanta Liturghie, Taina §i 
slujba. 

Nu exista din partea lui Dumnezeu o discriminare a cuiva: 
fiecare prime§te pe masura lui. Fiecare prime§te har din belsug. 
Numai ca fiecare se imbogafeste in har personalizdndu-se prin har 
§i personalizdnd infiinia lui harul in anumitefapte. 

§i dupa cum §tim, cei care lucreaza cele ale bundtdfii §i ale 
evlaviei ajung sd facd minuni, sa aiba cuvdnt de invdidturd, sd 
scoatd demoni, sa scrie inalt, sa aiba vederi §i lumindri 
dumnezeiesti, fiecare dupa dorinia §i lucrarea personald pe care a 
addncit-o prin har. 

Caci darul §i harisma nu apar in noi daca noi nu ne-am 
aratat intreaga muncd §i ddruire pentru virtute. Pe masura 
curdtirii §i a muncii cu sine, Dumnezeu ne umple de darurile Sale. 

Caci dupa cum nu po^i sa ajungi violonist genial numai daca 
f/z" cumperi vioard, ci trebuie ^a exersezi in continuu, tot la fel nu 
po^i sa ajungi desdvdrsit doar pentru ca te-a/ botezat, ci daca 
lucrezi cu acrivie, in mod constant, cu mult zel, cu multa ravna 
cele ale despdtimirii §i sfinieniei si daca mergi dupa regulile 
cresterii duhovnicesti. 

Fiindca dogmele Bisericii sunt statorniciri ale adevdrului 
scrise §i gandite §i receptate cm mdrime de inimd §i cm multa 
sfinienie §i ele nu pot fi asimilate fara o muncd asidud §i fara 
mi//?« smerenie §i iubire de adevdr. 

Dogma Sfmtei Treimi a avut de-a lungul timpului mul^i 
opozanfi §i mul^i oameni care au denigrat-o. 

Unii II vedeau pe Dumnezeu doar ca pe o persoana care 
poarta trei nume in mod succesiv, acelea de Tata, Fiu §i Sfdntul 
Duh, fara ca numele sa reprezinte realitdfi personale . 

Unii vorbeau despre Tatal ca despre singurul Dumnezeu §i 
despre Fiul 49 §i Duhul 50 ca despre ni§te creaturi ale Sale. 



48 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Modalism. 

49 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Arianism. 

50 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Macedonians_%28religious_group%29. 



Aljii au vorbit despre Tatal ca fiind mai mare decat Fiul 
negand egalitatea Tatalui, a Fiului §i a Sfantului Duh §i lipsa 
oricdrei anterioritdfi in Treime. 

Unii au vorbit despre Duhul ca despre o emanafie din 
Dumnezeu §i nu ca despre o persoana dumnezeiasca. 

A\\\\ au vorbit despre o fiinfa simpld a lui Dumnezeu din 
care s-ar fi iscat, in mod succesiv, cele trei persoane, adica 
unitatea nascand Treimea, pe cand al^ii au vazut Treimea ca lipsitd 
de viafa, pentru ca au negat slava lui Dumnezeu sau harul ca 
energie necreatd §i vesnica a Treimii, care se revarsa in afard §i 
sfinieste toate. 

To^i ereticii antitrinitari nu au vrut sa accepte ca Dumnezeu 
e mai presus de tot ce putem gandi noi §i ca numai Fiul ne-a 
descoperit noud ca Dumnezeu e Treime de persoane. 

Nefiind smerrfi in fa^a Supremului nostra Inva^ator, fiecare a 
gandit intr-un mod uman, intr-un mod decdzut via^a lui 
Dumnezeu, caci nu au in^eles ca Dumnezeu e din veci §i pdnd in 
veci Treime de persoane §i ca fiecare persoana dumnezeiasca le 
imbrdiiseazd §i le asumd pe celelalte doua pentru ca le confine pe 
celelalte doua datorita faptului ca au aceeasi fiintd din veci. 

Intimitatea negrditd de iubire dintre persoanele Treimii a 
scdpat §i scapd celor din afara Bisericii, ca unii care nu sunt 
pdrtasi la intimitatea cu Treimea in fiinfa lor. 

Pentru ca, a§a cum in noi vine, in mod personal si obiectiv 
in acelasi timp, Treimea prin slava Sa, iar noi traim inimitatea cu 
Ea fara ca sa credem ca aceasta eprodusul miniii §i al sensibilitdiii 
noastre, ci ca realitate energeticd a Treimii, tot a§a cele trei 
persoane dumnezeie§ti Se asumd §i Se con^in din veci una pe alta, 
conlocuind aceeasi fiinfa una, fara ca Tatal sa devina Fiul sau Fiul 
sa devina Tatal §i fara ca Duhul sa devina la randul Sau unul 
dintre cei Doi. 

Treimea e unime §i unimea e Treime spune coral Teologilor 
Bisericii, pentru ca Dumnezeu e, mai presus de orice in^elegere 
umana, in trei persoane, Tatal, Fiul sj Sfantul Duh §i El e 
fundamentul intregii crea^ii §i al Bisericii §i, in acela§i timp, cele 
trei persoane sunt o singurd Dumnezeire, Care nu cunoa§te mutare 
sau umbra de schimbare, dupa cum spune Sfantul Vasile eel 
Mare 51 . 

Daca nu marturisim acest adevar capital §i daca nu ne 
ragam lui Dumnezeu ca Treime de persoane suntem in afara 
Bisericii lui Hristos, a Celui care ne-a invdfat pe noi, ca Tatal este 



51 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Vasile_cel_Mare. 



intru Sine si El intru Tatal [In. 14, 11] si ca Duhul de la Tatal 
purcede [In. 15, 26] si ca Acesta Se odihneste peste Fiul si m Fiul 
[Mt. 3, 16]. 

Reactualizdrile anuale ale acestor praznice vor sa ne ^ina 
intr-o continua aprofundare a credin^ei noastre. 

Daca vrei sa ai o vie buna, trebuie sa o privesti si sa o cultivi 
neincetat. Daca vrei s<2 fe intdresti in credinfd, daca vrei sa 
aprofundezi credinfa ta, atunci ceea ce injelegi sa fad si ceea ce 
faci l\i vor aduce o si mai mare infelegere a ceea ce aifdcut. 

Caci credin^a noastra nu se adanceste in noi numai daca 
citim o data Scriptura sau de doud ori sau niciodatd, ci doar o 
rdsfoim sau daca ne rugdm si mergem de doud ori la Bisericd 
toatd viaja. Ci credin^a se adanceste si se injelege printr-o 
continua citire, continua rugaciune, continua pocain^a, prin 
fidelitatea cu care mergem la slujbe, prin post si rabdarea ispitelor 
si a necazurilor, prin dragoste si ingaduin^a. 

Inielegi pentru ca te smeresti si accept adancimile de gand 
ale Bisericii. 

Insul singuratic, retras, care nu suportd ascultarea si nici nu 
ingdduie neputin^ele altora nu poate fi un ucenic al lui Hristos, 
pentru ca el nu suporta adevarul, comuniunea si smerenia. 




Nu po^i sa inielegi dogma Treimii, sa o trdiesti intru cdtva 
in tine daca nu vrei sa fii in comuniune cu fra^ii tai, daca nu vrei sa 
fii in iubire §ifrumusefe cu toft. 

§i nici nu po^i sa ai o familie frumoasa, daca nu inielegi ca 
dragostea §i ingdduinia reciprocd sunt cele care consolideazd 
relaiiile, dupa cum dragostea desavdrsita a Treimii e dragostea 
totald a Unuia fa^a de ceilalfi Doi in acelasi timp. 

Sfdnta Icoand a Treimii , zugravita dumnezeieste de 
Sfantul Andrei Rubliov , arata ca cele trei persoane dumnezeie§ti 
Se sorb Una pe Alta din priviri §i ca Una Se pleacd in fa}a 
celorlalte Doud intr-o iubire fdrd margini. 

Pentru ca numai acolo unde dai intdietate altuia, numai 
acolo unde vezi darurile lui Dumnezeu din aproapele, numai acolo 
unde ierfi pentru ca §i ^ie fi s-a iertat mult [Lc. 7, 47] §i unde 
acoperi gre§elile §i nu le dai la weald [Fac. 9, 23] este adevarata 
intimitate cu Treimea, cu Dumnezeul nostra. 

§i nu aratam astfel doar prin vorbe ci §i prin fapte credin^a 
noastra. Caci credin^a se arata prin faptele iubirii §i ale smereniei 
[lac. 2, 18]. 

Cand ?# fl^Mm/ dogma Treimii trebuie sa ni asumi §i 
dragostea care iartd toate. Iar cand vorbesti despre Duhul, Care 
mdngdie §i sfinfeste, trebuie sa ni asumi §i aceea de a fi 
mdngdietor pentru arfii. 

Caci numai cei care ii mdngdie pe arfii, care ii incurajeazd 
pe al^ii la tot lucrul bun sunt umplufi §i ei de incurajarea Duhului, 
de rdvna dumnezeiasca. Iar cei care incurajeazd frumuseiea e 
semn ca s-au impdrtdsit cumva de ea. 

De aceea, in aceste doua praznice traim din plin bucuria de 
a fii umplufi mereu §i mereu de Duhul §i de a trdi in intimitate cu 
Treimea noastra. Cei care iubeste Treimea trebuie sa se roage ca 
Sfantul Grigorie Teologul 54 Treimii §i sa spuna: Treimea mea, 
miluieste-md si ma umple de nemurirea care vine de la Tine! 

Caci praznicele acestea sunt praznicele adevarului §i ale 
dreptei cinstiri de Dumnezeu, banchetele inimilor noastre, in care 
noi ne veselim de Domnul nostra, caci cu El suntem. 

§i a§a putem in^elege de ce la Vecernia plecdrii genunchilor 
de astazi am strigat: „Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul 
nostra? Tu e§ti Dumnezeu, Carefaci minunil". 

Caci daca El este in noi via^a noastra e o minune plind de 
veselie. 



52 Existenta in pagina anterioara. 

53 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Andrei_Rubliov. 

54 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Grigorie_Teologul. 



Sa fi^i plini de har, de bucurie dumnezeiasca, slavind pe 
Treimea cea deofiin^a §i nedespar^ita, pe Tatal, pe Fiul §i pe 
Sfantul Duh, Dumnezeul nostru, acum §i pururea §i in vecii 
vecilor. Amin! 



Ei, cei de care lumea nu era §i nu este 
vrednicd. La Duminica intai dupa Rusalii {a tututor 
Sflntilory 



\55 








$3'^ >^ p * 








yjUu 



Iubi^ii mei, 



duminica intaia dupa Rusalii ne face sa fim atenfi la 
multitudinea nesfdrsitd de Sfin^i stiufi dar, mai ales, nestiufi de 
catre oameni, ultimii nefiind cinsti^i in mod solemn si nominal in 
Biserica. 

Acest nor de mdrturii [Evr. 12, 1] al Bisericii, Sfinjii lui 
Dumnezeu, sunt cinsti^i astazi sub egida Duminicii Tuturor 
Sfinfilor si ne face sa re-constientizdm faptul daca i-am cinstit pe 



Scrisa pe data de 2 iunie 2007. 



Sfinfi, daca ne-am rugat macar odata fiecarui Sfant pe care il 
cunoastem. 

Datorita dramatismului caderii omului in pacat, episod atat 
de mult trucat in teologia protestanta §i a unei unde de opinie, care 
ii socote§te pe Sfintii Vechiului Testament drept Sfinfi de mdna a 
doua ai Bisericii, ca §i cum nu ar fi deplini daca au trait inainte de 
venirea lui Hristos in trup, se vede la o parte a ortodoc§ilor 
inabilitatea de a incepe sirul Sfiniilor cu Protopdriniii neamului 
omenesc: cu Sfintii Paring Adam si Eva. 

Duminica a 28-a dupd Rusalii insa, adica penultima 
duminicd de dinaintea praznicului Nasterii Domnului are un §ir al 
Sfiniilor Vechiului Testament in sinaxarul zilei care incepe cu 
Sfantul Adam. 

Iconografia ortodoxa vorbe§te despre scoaterea Sfiniilor 
Paring Adam §i Eva din lad in Icoana Invierii, Evanghelia 
vorbe§te despre Invierea Sfiniilor, ie§irea lor din morminte, ca 
eveniment posterior rastignirii Domnului iar imnologia ortodoxa, 
cantarile ortodoxe vorbesc despre veselia celor doua Sfinfi la 
izbavirea lor din lad. 

§i cu toate acestea, se observa ca in unele Icoane cei doi nu 
au aureole, se tinde a fi numi^i mai mult Drepfi decat Sfinfi, 
dandu-se impresia ca Drepfii sunt altceva decat Sfintii, de§i 
Drepfi, Sfintii, Mucenicii, Marturisitorii sunt tot Sfinfi sau pur §i 
simplu nu se discutd realitatea Sfinfilor Vechiului Testament, 
numarul lor, in afara acelei insiruiri de care vorbeam, din sinaxar. 

Exista prea purine studii facute pe sanctologia 
vechitestamentara, avem in mod slab prezentata Tradi^ia credibila, 
asumatd de Biserica din mozaism, §i lucrul care ma doare eel mai 
mult este acela ca la nivelul evlaviei populare Sfantul Hie §i 
Sfantul David, spre exemplu, sunt foarte laudafi, dar Sfantul Abel 
sau Sfantul Avraam sau Sfantul Solomon sunt aproape de negdsit. 

Aceasta indiferenfd fa^a de unii Sfinfi §i prea marea 
apropiere doar de unii in detrimentul altora este un exces, este o 
atitudine non-ortodoxd. 

Atitudinea interioard normald e aceasta, credem noi, ca 
daca iubim in mod special pe cineva, pe vreun Sfant, e un lucru 
normal. Dar a vedea numai unul, doi, 100 de Sfinfi iar de tofi 
ceilalfi sdfii indiferent aceasta e o greseala enormd. 

Necunoasterea vieiilor Sfiniilor e cauza pentru care nu ne 
pasd de Sfintii Vechiului Testament §i nici de cei ai Noului 
Testament la modul exhaustiv dar, mai ales, rdvna tot mai scdzutd 
pentru desdvdrsire, pentru sfinienie. 



Daca ar exista cea din urmd, Sfir^ii ar fi cei care ni s-ar 
perinda toata ziua prin cap, pentru ca i-am cunoaste cu asiduitate. 

Insa §tiu foarte bine, ca numdrul lor, chiar §i al celor 
cunoscufi este enorm §i ca in afara de ce avem in limba romana, 
trebuie sa §tim cateva limbi foarte bine, pentru ca sa citim §i 
despre mulii aliii despre care nu avem habar acum. 

Insa atitudinea de cunoastere a Sfinfilor, dorin^a de studiere 
a vie^ii §i a operelor lor trebuie sa fie unaferventd in noi pentru ca 
sa avem evlavie pentru Sfin^ii lui Dumnezeu. 

Daca pornim de la ideea cu totul ingratd, plina de superbie, 
ca noi putem sa infelegem Scriptura, via^a Bisericii, car^ile lor fara 
sa ne rugdm §i sa ne smerim in fa^a Sfiniilor, nu ajungem prea 
departe in cunoastere, avem o viafd confuzd §i nicio grijd de 
evlaviafaid de Sfinfi. 

Marile pelerinaje la Sfintele Moa§te ale Sfiniilor din 
Romania, ca cele de la Sfantul Dimitrie Basarabov §i Sfanta 
Cuvioasa Parascheva sunt lucrdri providenfiale ale lui Dumnezeu 
prin care ne da sa nu uitam ca a-i cunoaste pe Sfinfi inseamna a 
rdbda, a astepta sa te inchini lor §i sa ii sdrufi cu dragoste. 

Rdvna de a astepta ore intregi, in frig, in ploaie sau in 
caldura torida pentru ca sa te inchini Sfintelor Moaste arata un 
sdmbure viguros de evlavie care trebuie hranit cu citirea asidud a 
Sfiniilor. 

§i fara indoiala ca oamenii nu ar sta ore in sir ca sa se 
inchine pentru o clipd Sfiniilor, daca nu ar stii nimic despre 
Sfantul respectiv §i daca nu ar fi cunoscut, macar de la alfii, 
minunile pe care leface. 

Ceea ce cuprind vie^ile Sfiniilor se observa in ajutorul §i 
minunile pe care ei le fac acum, cu noi, ca §i in timpul vie^ii lor 
pamante§ti. 

Pentru ca daca atunci faceau minuni numai intr-un loc, 
acum fac peste tot unde sunt chemafi cu credinid, ca unii care sunt 
apdrdtorii §i mijlocitorii mdntuirii noastre. 

Numai ca nu trebuie sd-i disociem pe Sfin^ii lui Dumnezeu, 
in inima §i evlavia noastra, pe unii de aliii §i nu trebuie sa ne uitam 
cu evlavie numai la cei pe care i-am cunoscut direct, ci la toil 
Sfiniii pe care Biserica ii cinsteste sau la toft Fericifii Paring, care 
s-au dovedit cu o viaid sfanta, dar nu sunt inca canonizaii de catre 
o Biserica locala §i acceptafi de catre toate celelalte Biserici 
surori. 



Pentru ca noi, spre exemplu, am canonizat de curand pe 
Sfantul §tefan eel Mare 56 , pe Sfantul Dosoftei al Moldovei 57 , pe 

CO 

Sfantul Calinic Cernicanul . Dar ei sunt Sfinti nu de cand ii 
canonizdm noi, ci din timpul vieiii lor, in care se sfinfesc cu 
Dumnezeu. 

Canonizarea Sfiniilor nu inseamna ca cineva nu era Sfdnt 
pdnd la canonizarea lui iar dupa aceea a devenit Sfdnt dintr-o 
data. Ci canonizarea este o recunoastere oficiald, pentru intreaga 
Biserica a sfinieniei cuiva, a unei sfinienii reale, care a fost 
mdrturisitd de cei care l-au cunoscut pe Sfdnt in timpul vieiii lui. 

§i Biserica ii recunoaste pe Sfin^i, pe unii dintre ei, pe cei 
pe care ii cunoastem sau pe care ni-i aratd Dumnezeu in mod 
minunat, spre folosul nostru si nu spre folosul lor. 

Noi avem nevoie de ajutorul Sfiniilor in viat.a noastra, 
pentru ca sd ne sfiniim la rdndul nostru ca si ei si nu ei au nevoie 
de noi ca sd ii lauddm. 

Sfnuii se bucurd foarte mult cand noi ii iubim si ii cinstim 
cu fapta si cu cuvantul, cand scriem cdrfi despre ei, cand le facem 
slujbe si Icoane, pentru ca se bucura ca noi avem dragoste de 
Dumnezeu si smerenie si o ardtdm cu imbelsugare. 

Insa Sfintii au o amprentd marcantd in viat.a lor: grija si 
fidelitatea fatl de ortodoxia credinfei. 

Din credinfa dreaptd iese sfinienia si nu daca cineva se 
aratd afiom bun iese sfinienia. 

Exista oameni buni, destepfi, mdrinimosi in toate religiile. 

Insa ei nu pot fi niciodatd Sfnuii Bisericii Ortodoxe, a 
Bisericii lui Dumnezeu. 

De ce? Pentru ca Sfintii trebuie sa arate in primul rand unire 
interioard, in credinfa si in har, cu Sfin^ii de dinaintea lor, o mare 
rdvnd pentru bine, daruri si harisme dumnezeiesti si Sfinte 
Moaste. 

Sfm^ii sunt Sfinfi nu pentru ca sunt exemple de moralitate, 
buni organizatori ai Bisericii, ierarhi sau mireni de seamd ai 
societa^ii in care au trait, ci pentru ca au trait credinfa ortodoxd 
fdrd seddere, au trait cu rdvna credinfei celei una si cu smerenie si 
ascultare fafd de dogmele Bisericii. 

Iar corul Sfiniilor este perplexant si pentru cei dinduntrul 
Bisericii cat si pentru cei din afara ei. 

Avem prunci strivi^i de pietre sau arunca^i in foe, martiriza^i 
ca si parhnii lor. Avem Sfin^i Mucenici de toate felurile, din toate 



56 A se vedea: http://www.stefancelmare.info/. 

57 Idem: http://sfintiromani.mmb. ro/?sf=4. 

58 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Sf%C3%A2ntul_Calinic_de_la_Cernica. 



categoriile sociale, mai recer^i sau mai din vechime, care au fost 
uci§i in chinuri inimaginabile. 

De aceea exista mul^i contemporani ai no§tri care cand 
incepem sa le citim un martiraj nu pot sa suporte §i pleacd. Nu 
vor sa audd asemenea scene ce bat orice film. 

Avem in primul rand pe Apostolii Domnului, pe cei 11, pe 
Matia, pe Pavel, pe cei 70/72, Sfmtele femei Mironosi^e, pe Sfm^ii 
ierarhi ai primelor comunita^i creatine §i pe Sfm^ii ierarhi §i preo^i 
§i diaconi din toate timpurile, ceata Mucenicilor care nu se termina 
in Biserica, pentru care Biserica lui Hristos e insdngeratd mereu, 
Cuvio§i Paring ai Pustiei sau traitori in ora§e, Sfinte Cuvioase 
femei, Sfin^i nebuni pentru Hristos, Sfin^i celibatari, Sfin^i 
casatorrfi cu femei cu care nu au avut raporturi sexuale, Sfin^i 
zavora^i in chilie, Sfin^i traitori pe stalpi, Sfin^i fara case, care 
traiau prin pustii §i paduri, Sfin^i Proroci, Sfin^i evanghelizatori, 
Marturisitori pentru Sfmtele Icoane, Sfin^i impara^i §i imparatese, 
Sfin^i negustori, brutari, profesori, fo§ti vrdjitori, fo§ti demonizafi, 
militari, agricultori... 

§i fiecare cu viafa lui, cu virtufile lui, fiecare o floare 
diferitd de alta prin virtu^i dar cu acelasi miros al sfinieniei. 

Ce facea un nebun pentru Hristos nu facea un stdlpnic. 

Mdrturisitorul pentru credinid era unul care §tia acrivia 
credinfei §i pentru ea rabdsipdna la sdnge §i moarte. 

Ierarhul luminat propovaduia credin^a pe inielesul tuturor, 
Cuviosul pustiei ii lumina pe cei din lume, mul^i Sfin^i din lume 
traiau o via}a ascunsd in Dumnezeu, care era descoperitd unuia 
sau altuia mai induhovnicit. 

§i daca am cauta sa ii facem pe to^i sdfie lafel, sa spunem 
ca ei aveau o viafd lafel inseamna sa miniim in mod flagrant. 

Ei aveau aceeasi credinid dar o traiau in ritmul lor, dupa 
darul lui Dumnezeu cu ei §i in locuri foarte diferite §i dificile. 

Carole ramase de la ei sunt foarte diferite ca stil, prezentare, 
subiect. . .S-au pierdut multe, nespus de multe cdrfi ale Sfin^ilor. 

Ceea ce avem noi acum, de§i este imens numarul lor, este 
\o\u§\ foarte mic. 

Credin^a s-a transmis de la Apostoli la ucenicii lor, Ierarhii 
si Mucenicii Bisericii. Credin^a se transmitea din gurd in gurd, in 
scris, in predici, prin minuni §i fapte minunate. 

Cei ai Bisericii erau atenfi cui vorbesc. 

De frica faptului ca credin^a sa nu fie rdstdlmdcitd de 
ereticii timpului, care erau filosofi mai mult decat credinciosi, 
epistolele erau citite §i pdstrate in Biserica, in fa^a credinciosilor 
botezafi, de care se stia §i ereticii erau combdtuii la sdnge. 



Nu se putea sus^ine de catre cineva ca e membru al Bisericii 
daca nufusese botezat §i nu il recunosteau ceilalfi. 

Cele mai multe dintre apocrifele care au ajuns pana la noi 
erau incercdrile acestor eretici, pagdni sau evrei gelosipe credinia 
Bisericii, care incercau sd-i discrediteze pe credinciosii Bisericii. 

Insa ele erau recunoscute imediat ca fiind falsuri, pentru ca 
niciunul dintre ierarhi nu le acredita. 

§i Biserica pdstra §i pdstreazd numai cdrfile Sfiniilor, 
dogmele Sinoadelor Ecumenice, marturiile date din timpul 
martirajelor §i datele despre Sfiniii recunoscufi de catre toft. 

Existau liste ale episcopilor din fiecare cetate §i ale 
patriarhilor ortodocsi. Fiecare sarbatoare era cunoscutd de catre 
to^i, Pantile era stabilit de catre patriarhii locului §i daca incerca 
cineva sa sus^ina pareri contrare credin^ei una era imediat 
discutatd erezia lui. 

A§a ca in Biserica noastra, in singura Biserica, oranduirea 
Bisericii vine de la Hristos Domnul §i de la Apostoli, prin 
succesiunea credinfei §i a harului. 

Un ierarh legitim al Bisericii are acelasi har cu al 
Apostolilor §i hirotoneste preo^i §i diaconi care mdrturisesc 
aceea§i credinia una a tuturor veacurilor. 

In acest fel exista o evidenfd strictd a celor care aparfin 
Bisericii §i a celor care nu aparfin ei. 

§i to^i cei care sunt in afara ei nu sunt ai Bisericii, ci sunt 
schismatici, eretici, pagdni sau cum am mai vrea sa le spunem, 
mai apropiafi sau mai indepdrtafi de credinia Bisericii, care nu 
sunt alipifi trup si suflet de Biserica una, pentru ca nu recunosc 
invdidtura ei §i nu primesc Sfintele ei Taine. 

De aceea, cum am mai spus §i alta data, §i cum este evident 
pentru to^i, in calendarul Sfiniilor nu apare vreo sarbatoare sau 
vreun om pe care alta biserica sau asociafie religioasd il cinste§te 
in cadrul ei. 

Sfiniii Bisericii sunt Sfiniii cinstifi in toate veacurile, sunt 
Sfiniii recunoscu^i in partea de apus §i de rdsdrit a lumii ortodoxe 
pana la schisma din 1054, §i dupa aceasta data, pe care i-a 
recunoscut ca Sfinfi unul dintre cei patru patriarhi ortodocsi: al 
Constantinopolului, al Ierusalimului, al Antiohiei §i al Alexandriei 
si apoi toti cei canonizati de catre Bisericile Ortodoxe autocefale 
surori. 

In orice edi^ie criticd sau necriticd ortodoxd a Vie^ilor 
Sfiniilor ii ve^i gasi numai pe acesti Sfiinii §i ei trebuie urmaii cu 
acrivie. 



Din acest motiv, nu trebuie sa submindm autoritatea si 
sfinfenia Sfinjilor care au trait in Apus pdnd la 1054 ci trebuie sa ii 
receptdm ca pe adevdraiii Sfinii ai lui Dumnezeu, dupa cum, dupa 
1054, nu trebuie sd-i impdrfim pe Sfinii in greci, sarbi, rusi, 
bulgari sau romani si sa ii cinstim preferential, ci sa vrem sa ii 
cunoastem pe toft la un loc si pe toft sa ii cinstim drept Sfinii ai lui 
Dumnezeu. 

Sfinfenia nu se depreciazd in timp, ci dimpotriva numarul 
celor care au primit ajutorul Sfin^ilor este si mai mare. 

Numai ca trebuie sa avem constiinia faptului ca sunt enorm 
de mul^i Sfiniii nestiufi de noi si stiufi numai de Dumnezeu, ca au 
existat Sfinii in trecut pe care noi nu ii mai cinstim ca Sfinii desi 
Biserica ii recunoaste ca Sfinti, ii stim si noi, dar tot nu avem 
evlavie la ei sau exista Sfinii incd in aceastd viaia pe care 
majoritatea nu dam doi bani pe ei. 

Exista mul^i Sfinii care astepatd sa ii cinstim. 

Sfinii Martiri si Marturisitori ai inchisorilor comuniste din 
Romania, Martirii revolu^iei romane, al^i Sfinii romani de peste 
veacuri astepatd sa ii cinstim cum se cuvine. 

Iar daca noi nu ii cinstim pe cei pe care ii vedem cu o viaia 
sfdnta, pe cei de aid, de langa noi, despre care Dumnezeu ne-a 
luminat ca harul Duhului Sfdnt este intru ei, cum i-am cinsti pe cei 
de care ne despart veacuri? 

Cred ca trebuie sa incepem mai intai cu cinstea catre ierarhii 
si duhovnicii nostri, catre Parin^ii mari ai momentului, pentru ca sa 
ne inva^am sd-i cinstim sipe Sfiniii lui Dumnezeu muta^i de la noi. 

Duminica de astazi este o bucurie fata de toft Sfiniii si a 
Sfinfilor fata de noi. 

Sa ne traim asadar bucuria de a fi in comuniune cu to^i 
Sfiniii si de a vrea sd-i cunoastem pe cat mai mulfi Sfinfi dupa 
viafa si opera lor. 

Cand eu m-am convertit la credin^a, cand am devenit 

constient de mdntuirea si bucuria lui Dumnezeu cu noi prinjertfa 

eroilor si a martirilor revolufiei din decembrie 1989, imi era 

foame sa cunosc autenticul Bisericii, si de aceea bucuria mea era 

Scriptura, Sfiniii si slujbele Bisericii. 

§i citind mult, din ce in ce mai mult si niciodata 
nepotolindu-mi setea de adevdrul Sfinfilor Bisericii, am 
constientizat faptul ca eel care e rdnit de adevarul Sfin^ilor nu va 
inceta vreodatd in via^a lui sa caute adevarul lor. 

Va doresc sa fi^i rdnifi de dorul de Dumnezeu si de iubirea 
pentru Sfiniii Lui, si ve^i in^elege ca daca tot e sa traim viaia 
aceasta nu merita sa o traim decat ca pe o viaia de sfinienie. 



§i, la fel, ca ce putem citi aid, in vie^ile lor, e atdt de 
copledtor, incat tot ce am citi dupa aceea ni se pare fad, 
copilaresc, ceea ce §i este cu adevarat. 

Dumnezeu sa va dea tuturor multd bucurie in via^a 
dumneavoastra §i multd foame de adevdrul care sfinfe§te viafa 
noastrd. Amin! 



Iertare si vindecare. La Duminica a 6-a dupa 
Rusalii (vindecarea paraliticului/ sldbanogului din 
Capernaum) 




Iubi^i fra^i si surori intru Domnul 



59 



importanfa viefii se constientizeaza in mod acut in durerea 
bolii. Cand boala tinde sa te insingureze si sa atenueze rela^iile 
tale cu oamenii, in^elegi ca viafa e, mai presus de orice, 
comuniune, ca esenfa viefii este bucuria de Dumnezeu si de 
oameni. 

In duminica de astazi suntem pusi in fa^a unei videcari a 
unui sldbdnog [uapaADTiKoc;], caruia Domnul ii vede credin^a si ii 
spune sa indrdzneascd intru credin^a lui fa^a de Dumnezeu si sa 
ceard vindecare, pentru capacatele ii sunt iertate. 

Mt. 9, 2 ne pune in fa^a realitdfii bolii si deopotriva a 
credinjei pe care o avea un om bolnav, care nu se putea misca de 
unul singur. 

Paraliticul zdcea pe pat. El era purtat pe pat. §i cu toate 
acestea, boala care il devastase nu putuse sa ii misoreze credin^a, 
sa i-o intunece. 

Omul care sldbeste in credinjd in timpul bolii, a necazului, a 
durerii, confunda neincetarea imediatd a durerii si a bolii cu 
indiferenfa lui Dumnezeu fa^a de noi. 



59 Scrisa pe data de 7 iulie 2007. 



El presupune in mod fals, ca daca nu e vindecat imediat, 
daca nu e ajutat imediat, Dumnezeu nu are grijd de El §i nu vrea 
sd il ajute. 

Insa pedagogia bolii, rostul bolii §i al durerii este sd ne 
dezlipeascd de noi, de increderea in noi, pentru a ne alipi de 
nddejdea in El. 

Daca vrem sd nefacem sdndtosi, lucru bun vrem. 

Daca reu§im sd ne insdndtosim prin mijloace biserice^ti §i 
medicale, iara§i e un lucru bun §i ne bucurdm in fa^a lui 
Dumnezeu de mila Sa cu noi. 

Dar daca vindecarea intdrzie sau vindecarea bolii noastre e 
mai presus de orice nddejde umand, atunci rostul bolii noastre are 
in comun relafia noastrd cu purtarea de grijd a lui Dumnezeu §i 
ne este data ca mijloc de curdfire interioard. 

Am spovedit §i imparta§it recent, pe patul mor^ii, pe o 
doamna in varsta, care a zacut, paralizata la pat, aproape 3 decenii 
de via} a. 

A cerut un preot imediat. 

§tia ca o sd moard. 

Pentru ca familia ma cuno§tea printr-un membru al ei mai 
tanar m-a sunat pe mine §i am venit infoarte mare grabd, crezand 
ca efoarte rdu, ca atunci std sd moard. 

Cand am spovedit-o era foarte lini§tita, senina, impacata cu 
sine. Am intrebat-o: Credefi ca boala pe care afi suferit-o atdta 
timp este o pedeapsd sau o binefacere dinpartea lui Dumnezeu? 

§i m-a privit cu zambetul pe fa^a: E din cauza mea... 

Suferin^a o maturizase, o pregatise pentru a trece la Domnul 
si a trecut in pace la cele ve§nice. 

Cred ca slabanogul nostra din Sfanta Evanghelie avea 
aceea§i maturitate pe care o aduce boala, pentru ca credin^a lui se 
inmulfise §i nupdlise in fa^a gdndurilor demonice ale deznddejdii. 

Mt. 9, 2 ne arata ca acest slabanog era un om special. 

Suferea...dar nu i se diminuase credin^a lui. 

Domnul il nume§te fiu al Sau, adica tgkvoc; §i ii iartd 
pdcatele fara ca slabanogul sa I-o ceard in mod expres. 

Acest cuvant grecesc ne-a dat pe tehnicd in romana, adica 
pe ceea ce seface. 

Omul efdcut, e ndscut, de aceea e t£kvoq. 

Iar in teologia ortodoxa omul nu este bun §i curat prin 
nastere, ci numai prin Botez omul se naste de sus, devine fiul lui 
Dumnezeu prin har, adica prin nasterea cea de a doua §i este bun 
§i curat daca se nevoieste sdfacd binele §i sd sefereascd de rdu in 
fiin^a lui. 



§i cand cineva devine/z«/ lui Dumnezeu devine numai prin 
indrazneala credinfei §i prin iertarea pdcatelor, adica prin cele pe 
care le avea §i le-aprimit slabanogul, paraliticul nostra. 

Credin^a nu este un set de precepte despre Dumnezeu §i 
rolul omului, pe care le invefi, pe care le memorezi §i prin aceasta 
te crezi mdntuit. 

Credin^a este acceptarea harului lui Dumnezeu in fiinia ta, 
care te inva^a sd II primesti pe El ca pe Domnul §i Dumnezeul tdu. 

Credin^a este iradierea noastrd de cdtre harul lui 
Dumnezeu, este un contact direct cu slava lui Dumnezeu, care ne 
face sa sim^im ca totul trebuie sdfie altfel de aici incolo. 

Credin^a e convertire §ifaptd a indrdznelii. 

Daca pana mai ieri indrdzneai la rele, de astazi, din 
momentul cand incepi sa vezi ca Dumnezeu existd, sa sim^i ca El 
este in Biserica Sa, ca tu e§ti creafia Lui, devii indrdznei in cele 
bune. 

De aceea ii spune Domnul slabanogului, care era purtat pe 
pat, sa indrdzneascd spre Dumnezeu, pentra ca El i-a iertat 
pacatele. 

Pentra ca credin^a aduce indrazneala, aduce rdvna pentru 
fapte bune, pentra ascezd, §i acestea ne fac proprii iertarii lui 
Dumnezeu. 

Iertarea lui Dumnezeu ne acoperd daca o lasam sd intre in 
fiinia noastra, daca lasam harul lui Dumnezeu sd domneascd, sa 
stapaneasca in noi. 

E§ti fiul lui Dumnezeu daca sim^i ca in tine iertarea lui 
Dumnezeu te sfinieste. 

Nu po^i sa ai indrazneala obraznicd in fa^a lui Dumnezeu, 
daca e§ti in toate min}ile\ 

Cel care indrdzneste intru Dumnezeu, in fa^a lui Dumnezeu, 
e eel care are o credinfd mare §i o mare intimitate cu Dumnezeu. 

Cel care indrdzneste sd se roage pentru un altul, care si-l 
asumd pe altul §i strigd pentru el in fata lui Dumnezeu trebuie sa 
aiba certitudinea, neclintita certitudine in fiinia lui, ca Dumnezeu 
il va ajutape cel pentru care se roagd. 

§i cine poate sd ifi creeze o astfel de certitudine in tine decat 
Dumnezeul §i cum po^i sa ai certitudini daca nu {i s-au implinit 
ragaciunile tale? §i cum ai putea sa ai indrazneala, tocmai in fata 
lui Dumnezeu, daca tu nu ai avea nimic din El, nimic din cele ale 
Lui in tine? 

Oamenii, in general, se dau mari la apd mica, se lauda cu 
cdrufele lor §i cu caii lor [Ps. 19, 8], cu oamenii pe care ii cunosc, 
cu banii §i rela^iile pe care le au... 



Dar sunt foarte pu^ini cei care au indrdzneald cu adevarat in 
fafa Stdpdnului stdpdnilor §i a Domnului domnilor. 

Pe om po^i sd il minfi, po^i sd ii inchizi gura cu ameniirfari, 
cu promisiuni, cu targuieli. . . 

Insa in fafa lui Dumnezeu, cu adevarat mari, cu adevarat 
important, cu adevara^i unici sj de pre} sunt doar Sfiniii Lui, adica 
cei de care lumea nu este vrednicd, dar pe care noi ii consideram 
scursura lumii. 

Sentimentul mdrefiei in fa^a unui om il ai in fafa Sfinfilor, 
pe care ii percepi, daca e§ti curat la inimd, ca pe ceva care nu sunt 
din lumea aceasta, de§i par ca tine. 

Cdrturarii [tgov ypa\\\iaxk(Siv\ scepticii, cei care §tiau sd 
scrie, cei care §tiau sd citeascd, dar nu prea stiau sd creadd, sa fie 
simpli §i buni, iau imediat atitudine. 

Luarea de atitudine e corecta, normala, cand ai dreptate, 
cand sim^i ca adevdrul te invesmdntd. Dar cand e§ti de partea 
neadevdrului, sl Satanei, a lua atitudine se traduce prin afi ipocrit. 

Fariseizarea, ipocrizarea virUrfii nu inseamna decat mimarea 
ca sunt ceea ce nu sunt. 

Ma dau in spectacol sau ma dau de Sfdnt dar eu sunt 
smecher. 

De§i germanul Schmecker inseamna persoand cu gusturi 
rafinate, in romana, smecherul e sinonim cu delincventul, cu hoful, 
cu parsivul. 

Iar carturarii i§i spuneau in sinea lor ca Hristos Dumnezeu 
blasfemiazd [Mt. 9, 3]. 

Insa ace§tia primesc o probd de scanare a gdndurilor lor, de 
atotstiinid dumnezeiascd, pentru ca Domnul le spune gdndurile. 

Faza aceasta, cu citirea gdndurilor nu prea le prinde bine §i 
nici noua nu ne cam cade bine la stomac. 

Postmodernul se ascunde in gandurile sale, se baricadeazd 
in trupul §i in mintea lui, crede ca e in siguranfd in sine §i in casa 
lui §i nu vrea nicidecum sd i se afle gdndurile. 

Gandurile sale sunt tabuuri pentru arfii. 

El are niste gdnduri. . . 

§i carturarii aveau niste gdnduri, nu prea diferite de ale 
noastre. Ei credeau ca sunt de partea lui Dumnezeu §i ca se dezic 
de Hristos, de Cei care era un blasfemiator pentru ei. 

Insa cine se dezice de Hristos, se dezice de Tatal §i de 
Duhul, se dezice de mdntuire. 

Cine are alte gdnduri decat voia lui Dumnezeu, cine are alte 
biserici decat Biserica lui Dumnezeu, cine are alte tabieturi decat 
cele ale ortodoxului nu este potrivit cu viafa sfdntd. 



De ce? Pentru ca cugetd cele rele in inimile lor [Mt. 9, 4]. 

Mt. 9, 4 este un loc scriptural care fundamenteaza din plin 
rugdciunea inimii §i adevarata tradiiie ortodoxa a Bisericii cum 
ca inima este centrul puterii de gdndire al omului. 

Numai cand mintea se coboard in inima, numai cand mintea 
§i inima sunt de acord, cand sunt pline de har gandirea §i inima 
atunci avem gandirea sau mintea lui Hristos. 

De ce cugeta^i cele rele [uovripa] in inimile voastre? [Mt. 9, 
4]: aceasta e intrebarea lui Dumnezeu pentru oameni. 

De ce presupunefi lucruri care nu existdl De ce gandrfi in 
inima voastra impotriva iertdrii lui Dumnezeu, cand tocmai 
iertarea lui Dumnezeu e viafa si mdntuirea oamenilorl 

Daca fi se iartd pdcatele traie§ti din plin harul, via^a lui 
Dumnezeu in tine insufi. 

Am spovedit-o §i imparta§it-o de curand pe bunica mea, 
care ma a§tepta cu mare dor sa vin acasa. Era bolnava pentru ca se 
sim^ea grea de pacate. 

§i cand am spovedit-o, cand am impdrtdsit-o §i am avut 
amandoi bucuria sa zdmbim fiind plini depacea §i de dulceafa lui 
Dumnezeu, mi-a spus: Acum simt ca sunt usoara, ca nu mai am 
nimic. Simt ca zbor... 

De ce sa nu zburdml De ce sa gandim cele rele in inima 
noastra, lucru care ne face grei, ca plumbuTt 

Cand Sfantul Iona adoarme pe fundul vasului, dupa ce 
pacatuise impotriva voii lui Dumnezeu [Iona 1, 5], marele loan 
Gura de Aur comenteaza ca adormise de durere, cu un somn greu, 
pentru ca simfea acut povara pacatului. 

Cand e§ti plin de zoaie, de murdarie, eliberarea de pacate e 
cea mai mare dorintd a omului, e o dorin^a disperatd, o dorin^a a 
tuturor dorinielor. 

§i cand ave^i dureri, nelini§ti, dezechilibre in via^a 
dumneavoastra nu da^i fuga in primul rand la medic, ci veni^i la 
Medicul medicilor, pentru ca nu exista numai boli ale trupului, ci 
bolile sufletului sunt mult mai grele decdt ale trupului iar bolile 
trupului vin din cele ale sufletului. 

Paraliticul avea pacate §i de aceea boald in trupul sau. Dar 
cand Medicul medicilor il iartd, cand ii vindeca sufletul, §i trupul 
prime§te vindecare, caci e mai de pre^ vindecarea sufletului decat 
cea a trupului [cf. Mt. 9, 5]. 

Privesc oamenii in drumurile §i in calatoriile mele §i vad ca 
apasarea lor, triste^ea lor, deznadejdea lor nu are nimic de-a face 
cu sdrdcia sau boala trupului, cu grijile de totfelul § i cu neputinia, 
ci in primul rand cu lipsa de iertare a pdcatelor. 



Iertarea pdcatelor este adevarata sanatatel 

§i in fa^a oamenilor tri§ti, apasa^i, amara^i eu arborez 
intotdeauna un chip calm, o fa^a senina, un suras in^elegator, 
pentru ca oamenii au nevoie de pace §i de echilibrul harului in ei, 
de iradierea pe care o putem aduce in fiin^a lor. 

De multe ori §i eu sunt amdrdt, sunt cdzut, sunt bolnav, dar 
tot incerc sa fiu pozitiv, calm, zdmbitor, pentru ca §tiu ca asta ma 
va vindeca sipe mine cat §ipe cei care ma vdd. 

Reprezenta^i-va iradierea harului ca pe unjet de spray, care 
inundd nasurile tuturor din camera. 

Rugaciunea care atrage harul lui Dumnezeu e ca acest miros 
frumos, care aduce celor din jurul tau pace, lini§te, bucurie, 
luminare a min^ii. 

Rolul rugaciunii tainice pentru oameni, in mijlocul lor, este 
acela de a-i umple de linistea din inima ta. 

§i vor observa cu timpul, ca linistea fdsneste din tine §i ca le 
este bine cdnd sunt cu tine. Daca de la al^ii simt furie, excitaiie sau 
indispozifie, langa tine, eel ce te rogi tainic §i esti band cu ei, vine 
mirosul Impdrdiiei, vine pacea care face bine §i oamenii acestei 
lumi tocmai de ea au nevoie. 

Pace voudl, nu e vorba goala. Cei care au in ei pacea lui 
Dumnezeu o pot da altora printr-o scrisoare, printr-un cuvdnt, 
printr-un gest, printr-o imbrdiisare, prin rugaciunea de la distanfa. 

Pacea lui Dumnezeu nu e ca pacea lumii, aceasta trepidanta 
stare de confort material. 

Pacea lui Dumnezeu e plind de viafd chiar §i in mijlocul 
bolii, te veseleste chiar §i in mijlocul saraciei lucii, e cu tine chiar 
si cand nu mai vezi decat negru in fa^a ochilor. 

Pacea lui Dumnezeu este iertarea lui Dumnezeu. 

Ea coboara in noi cand suntem impdeaii cu Dumnezeu prin 
spovednie §i prin imparta§ire, cand facem voia Lui §i rdspldtim 
rdul cu bine. 

Hristos Dumnezeu le arata carturarilor ca la El iertarea §i 
vindecarea sunt tot la fel de usor de dat daca exista indrazneala 
credinfei. 

In Mt. 9, 6, Hristos Domnul le spune despre puterea Sa, 
despre e^ouoiav pe care o are de a ierta pdcatele oamenilor. 

Cand preotul il dezleagd pe credincios de pacate, aminte§te 
de puterea ce ii este data de catre Hristos pe pamant pentru ca sa 
ierte §i sa curdfeascd pe oameni de pacate. 

Prin punerea mdinilor episcopului, prin hirotonie si 
hirotesie, preotul prime§te de la Hristos puterea Sa de a ierta 



pacatele sau Hristos, prin preot, de fiecare data, iarta pacatele 
celor pe care El i-a ndscut, prin preot, in cristelnifa Botezului. 

Apelativul de Pdrinte dat preotului nu este eufemistic §i nici 
nonrealist. 

Preoiii sunt pdrintii duhovnicesti ai oamenilor credinciosi, 
pentru ca ei ii nasc prin Botez, ii cresc in sfinfenie prin Sfintele 
Taine §i ii ingrijesc spre mdntuire. 

Preotul este un Pdrinte pentru ca este un om care se 
ingrijeste de hrana duhovniceascd, de via^a duhovniceasca a 
oamenilor, dupa cum paring naturali s-au ingrijit §i se ingrijesc 
de nasterea §i cresterea si educarea lor. 

Hristos Dumnezeu il nume§te/z«/ Sau pe slabanog pentru ca 
ii curdfeste pacatele §i ilface mostenitor al vieiii si al sdndtdiii. 

§i Dumnezeu, Care este Viafa prin excelenid arefii plini de 
viafa Lui. Nici nu ar putea fi altfel. 

Daca nu sinuim ca gdlgdim de viafa Duhului e semn ca 
suntem in boald §i ca vindecarea este imperioasa. 

Trebuie ca cerem vindecarea prin rugaciune §i spovedanie §i 
fapta buna. Trebuie sd ne nevoim pentru a fi plini de bucuria lui 
Dumnezeu, de via^a. 

Slabanogul s-a ridicat §i s-a dus la casa sa. 

El sj-a regdsit casa mergand pe picioarele sale. 

Oamenii, gandind trupeste vizavi de Cel care facuse 
minunea, II socoteau drept un Profet, un Sfdnt cu putere de la 
Dumnezeu pe Iisus, §i nu ca pe Fiul lui Dumnezeu [cf. Mt. 9, 8]. 

S-au inspaimdntat §i L-au slavit pe Dumnezeu, se spune in 
finalul Evangheliei de astazi. 

Frica § i doxologia nu se exclud. 

Frica de Dumnezeu e plina de implinirea poruncilor §i viafa 
plind deporunci este o doxologie continua. 

Sa ave^i o duminicd plind de har §i safifi zdmbitori, macar 
bine dispusi, daca nu veseli in inimile dumneavoastra! 



Predica la Duminica a 9-a dupa Rusalii [Mt. 
14, 22-34] {Umblarea pe mare - Potolirea furtunii) 



it 




Iubi^ii mei 



•60 



dupa cum stim cu to^ii, e foarte usor sa te afunzi in apa 
grijilor desarte si e foarte greu sa stai deasupra apei, deasupra 
grijilor care te impresoara din toate parole. 

E foarte greu sa nu te afunzi atata timp cat nimeni nu ne 
ajuta, cat nimeni nu ne sprijind. 

In duminica de astazi, Domnul ne vorbeste despre cum sa 
dam sprijin cuiva, despre ajutorul pe care trebuie sa il dam celor 
care sunt in aceleasi dureri ca ale noastre. 

Sfantul Petru se indreapta spre Domnul pe valurile rebele 
ale marii. Privea spre El si mergea spre El. Insa privind vantul, 
puterea vantului [v. 30], a inceput sa se scufunde. 

Pentru ca s-a ingrijorat mai mult decat trebuia, pentru ca a 
maximalizat puterea vantului, nu a mai putut sa mearga drept ci a 
inceput sa se afunde in grijd si, deopotriva, in valuri. 

Via^a noastra are prea multd grijd in con^inutul ei. Prea 
multa grija, prea multa teama. In locul rugaciunii, al bucuriei de 
Dumnezeu si de via^a, de frumosul viefii preferam mai degraba sa 
ne umplem capul cu tot felul de strategii despre viitor. 

Care viitor? Viitorul nu e in posesia noastra, ci el este un 
dar al lui Dumnezeu ca si viaja de acum, din prezent. 



Predica scrisa in data de 28 iulie 2007. 



Ce folos am din fried, din teama de viitor? Penru ca una e sa 
fim prevdzdtori §i alta e sa fim panicarzi. 

Sfantul Petru se afunda cand si-afdeut griji §ifrici, cand si- 
a inventat griji §ifrici. 

De fapt noua nu ne e fried de viitor [pentru ca nu §tim cum 
vafi viitorul nostru personal §i viitorul global al lumii pe care vom 
apuca sa il traim] ci ne inventdm o fried de viitor, prevazuta pentru 
viitor. 

Academicianul Eugen Simion 61 , intr-o prefa^a despre poetul 
Geo Dumitrescu , vorbea despre cei care inventeazd apocalipse, 
despre cei care inventeaza frici cosmice, scenarii lugubre, 
macabre. 

Unii inventeaza teorii catastrofice globale, arfii personate. 
Cei care i§i imagineaza viitorul in negru, panicarzii individualist, 
nu vad deasupra sau in viafa lor mana lui Dumnezeu, purtarea Sa 
de grija. 

Unde II expulzam pe Dumnezeu din via^a noastra, daca ne 
imaginam, daca concepem un viitor far a Ell Cine poate sa ne dea 
un viitor fara El? Sau, cum spunea psalmistul: De la fa fa Ta unde 
voifugi? [Ps. 138, 7]. 

Domnul mergea pe ape in mijlocul furtunii. Sfin^ii Apostoli 
s-au inspaimantat §i au strigat de spaima, crezand ca e ndlucd [v. 
26]. In versiunea greceasca Nestle-Aland a textului de la Matei 
avem de-a face cu OavTao|j,a, cu un Ghost, cu un Duh. Li s-a parut 
ca e un Duh pentru ca nu-§i inchipuiau un om mergdnd pe ape. 

De ce a mers Domnul pe ape? Pentru ca ei sa confirme ca El 
este Fiul lui Dumnezeu, v. 33. Ei I s-au inchinat §i au marturisit ca 
e Fiul lui Dumnezeu. Pentru ca numai Dumnezeu e mai presus de 
toate legile pe care El le-a pus in univers §i pentru ca toate ascultd 
de Sine. 

Noi credem astazi in meteorologie, adica in forma seculard 
sj deformatd cu totul a providen^ei dumnezeie§ti. Parin^ii no§tri 
credinciosi voii lui Dumnezeu credeau ca ploaia §i seceta, zapada 
§i caldura, adica sdrdcia §i prosperitatea sunt date de cdtre 
Dumnezeu spre folosul sau spre pedeapsa noastra. 

Insa astazi noi credem, mai degraba, in previziuni meteo, 
discredited pe Cei care sta deasupra tuturor norilor, a curen^ilor 
de aer §i a posibilita^ilor de formare a cutremurelor sau a 
uraganelor. 

Tradrfia rugdciunilor pentru ploaie §i ascultarea 
rugdciunilor §i a pocainfei noastre de catre Dumnezeu strica 



61 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Simion. 

62 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Geo_Dumitrescu. 



uneori previziunile meteo, care sunt calcule matematice pur 
umane. 

La fel rugaciunile de ferire de cutremure, de alungare a 
demonilor, de zdmislire de prunci sau de vindecare de boli ii 
uimesc pe cei necredincio§i §i ii veselesc pe cei credincio§i. 

Acolo unde Dumnezeu modified traiectoria vie^ii, a bolii, a 
climei se observa ca Dumnezeu merge peste ape, pe deasupra 
tuturor stihiilor, ca Unul caruia nimic nu I Se impotriveste. 

Daca nu am trait minuni in via^a noastra nu §tim cum e sd 
mergipe deasupra apei. Via^a noastra insa e plind de minuni, fapt 
pentru care nu mai §tim de care sd ne minundm mai degraba §i mai 
mult. 

Harul lui Dumnezeu ne ridicd din moarte de fiecare data, 
dupa pu^ina pocain^a. Pe fiecare zi primim semne dumnezeiesti ale 
iubirii Sale fa^a de noi §i ale Sfm^ilor Sai. 

Prin rugaciunile Bisericii se fac multe minuni, negraite 
minuni. Insu§i Domnul vine la noi §i Se da pe Sine drept mdncare 
§i bduturd... Cg minune mai mare vre^i decat aceasta? 

Putem oare sd infelegem minunea fara sd ne bucurdm de ea, 
fara sa fim prea bucurosil §i care e minunea cea mai mare pentru 
noi, decat cea care ne vizeazd, care ne schimbd via^a? 

Minunile evidente, e adevarat, sunt pentru oamenii tari la 
inimd, pentru oamenii care au nevoie de supraexplicitarea 
prezen^ei lui Dumnezeu in via^a noastra. 

Minunile la vedere sunt pentru cei grosi la inimd. 

Minunile tainice, minunile care ne schimbd continuu sunt 
insa cele care ne vindeca neputiniele interioare, marile noastre 
boli personate. 

Sfantul Petru era langd Domnul. Nu departe de El. §i totu§i 
s-a cobordt in grijd. Cand a strigat dupa ajutorul Sau, cand s-a 
lepadat de grija desartd, a vazut ca Domnul era acolo, ca §i mai 
inainte, §i ca nu exista niciun motiv depanicd. 

Furtuna aceea era ingdduitd de catre El. 

Cand s-a suit in corabie vantul s-a potolit §i odata cu el §i 
marea, v. 32. 

Cand marea s-a linistit, cand grija de§arta a pierit din inima 
a ramas numai Domnul §i lini§tea, pacea Sa. 

Grijile §i durerile noastre, ispitele noastre, toate durerile 
noastre sunt un taifun intr-un pahar de apd. 

Cand suntem in mijlocul lor credem ca as a o sd ne fie 
vesnic. Cand ele se due §i ramane marea inimii noastre intr-o 
tdcere profunda, observam ca temerile noastre au fost puerile. Au 
fost temeri de idnci, de copii de \2l\2l §i nu de oameni maturi. 



In mijlocul durerilor, al bolii §i al ispitelor nu trebuie sa 
uitam ca w'mz'c nu ne omoard, pentru ca Dumnezeu nu ingdduie o 
ispita maipresus de puterile noastre [I Cor. 10, 13]. 

Ispitele ne cdlesc fiiirfa, ne umplu de rdbdare, de mdsurd, de 
incredintare in mila lui Dumnezeu. Treaba e sa nu dezertdm 
tocmai cand trebuie sa ludm cununa rdbddrii noastre. 

Walter Mehring 63 , un critic de arta expresionist 64 de la 
inceputul secolului trecut, spunea ca un pictor bun este „un spin in 
ochi" 65 pentru contemporanii sai. 

Am recitit de curand unele pasaje din carte, despre impactul 
artei expresioniste, cubiste 66 §i suprarealiste 67 la inceputul 
secolului al XX-lea. 

Imaginea sa despre pictorul bun, despre pictorul care stie sa 
dezvaluie ceea ce al}ii nu vor sa vadd, cred ca este o imagine 
proprie §i pentru eel care propovdduieste astdzi credinia 
ortodoxd. 

A vorbi despre adevdrul mdntuirii oamenilor §i a trdi in 
sfinienie inseamna sdfii un ghimpe in ochii celor cu viafd lejerd. 

Stai in ochii lor. Ii mustri prin ceea ce esti tu. Persoana ta ii 
face sa se intrebe de ce nu sunt §i ei la fel ca tine. Iar reflectia 
creeaza nepldceri interioare. 

Daca nimeni nu mai vorbe§te despre adevar, despre 
dragoste, despre feciorie, despre cuminienie, despre delicate}e, 
despre cuviin}a, despre tins te...oamGmi le uita, daca nu le 
practicd. Ce nu practicam uitam. Iar ceea ce uitam §i ceea ce nu 
practicdm ni se par lucruri banale, demne de dispret, de§i, odata, 
ele au fost elemente fondatoare ale fiin^ei noastre. 

Exista copii fara rusine, fara cuminienie, fara feciorie? §i cu 
toate acestea, odata cu trecerea timpului, vor sa se dispenseze de 
aceste calita^i pentru ca sa nu sefacd de rusine. 

Dau rusinea bund pe rusinea perversa. 

Insa odata ce pierdem calita^ile, virtu^ile care ne asigurau 
fericirea, adica cuminienia, fecioria, simplitatea, delicateiea etc., 
devenim tot mai singuri, tot mai blazafi, tot mai incoerenfi cu noi 
insine. Ajungem sa detestdm tocmai ceea ce neface bine §i tdnjim 
dupa ceea cene distruge. 



63 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Walter_Mehring. 

64 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Expresionism. 

Walter Mehring, Pictura excomunicata. Despre pictor i, cunoscatori si colecfionari, trad. §i 
cuvant introductiv de Victor H. Adrian, Ed. Meridiane, Bucure§ti, 1975, p. 17. 

66 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Cubism. 

67 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Suprarealism. 



Pacatul ne afunda in nesimiire, in necunoastere, in uitare. 
Ne punem capac, ne inchidem in propriul nostru mormdnt pe 
masura ce ne adundm pdcate. 

Orice fapta buna, orice spovedanie, orice iesire din 
mormantul pe care ni-1 zidim cu propria noastra lipsd de 
infelepciune inseamna o inviere. 

Daca Sfantul Petru intra in apa, daca se afunda, murea. Insa 
el a primit o mdnd de scdpare, mana Lui, care era mereu cu el §i a 
fost mustrat pentru pufina credinfd §i indoiald [v. 31]. De aici §i 
legitima noastra cerere, ca Dumnezeu sd ne sporeascd credinia, 
lucru care ne reteazd ir\Ao\Q\i\Q,falsele indoieli. 

De ce ne temem? De cine ne temem? Ne temem de draci, de 
e§ec, de boala, de moarte, de saracie...Adica ne temem de lucruri 
care sunt ingdduite de Dumnezeu. 

Tocmai pentru ca avem pufind credinfd, o credinia cu 
indoieli, de aceea avem si temeri, panici, micime de suflet. 

Un prieten cu credinia pu^ina sau un sot cu credinia pu^ina e 
gata sd te vdndd pentru ca sd iifie mai bine. Dar cum sa ii fie mai 
bine daca nu mai are pe eel care il iubea §i il susiinea in nevoi, in 
dureri sau in bucurii? 

Credinia pu^ina, fara ravna, cerebralizata, schematizata, in 
care con^tiin^a se atrofiazd repede e credinia care nu indrdzneste 
pdnd la capdt in Dumnezeu. 

Sfantul Petru a mers pe ape cat a indrdznit in purtarea Lui 
de grija. Cat timp a crezut in imposibilul posibil, in ajutorul Sau, a 
mers bine, a mers deasupra. 

Dar cand nu a mai crezut ca imposibilul de la om e posibil la 
Dumnezeu atunci s-a scufundat in pdrerea de sine, in singurdtatea 
de sine, care, atunci cand devine cronicd, striga catre Dumnezeu 
pentru scdpare, pentru ajutor. §i bine face ca face a§a! Macar in al 
1 1 ceas, pe patul mor^ii, sa strigi catre El, ca sa faci imposibilul 
posibil. 

Va dorim o zi binecuvantata de Dumnezeu cu bucurii 
tainice, duhovnice§ti §i o saptamana extrem de frumoasa. 

Dumnezeu sa va binecuvinteze §i sa va dea pacea §i bucuria 
Sa, acum §i pururea §i in vecii vecilor. Amin! 



Predica la Schimbarea la Fata a Domnului [6 
august] 




Iubi^i fra^i §i surori intru Domnul' 



68 



praznicul prealuminat al Schimbarii la Fafa a Domnului de 
anul acesta, dupa adormirea Pariarhului Teoctist al Romaniei 69 , are 
un aer aparte. 



' A fost scrisa in data de 4 august 2007. 



A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Teoctist_Ar%C4%83pa%C8%99u. 



Ne-am schimbat addnc in aceste zile, ne-am rdscolit in 
fiin^a noastra, ne-am umplut de o mai mare constientizare a 
rolului si a modului de afi al unui crestin ortodox in lume. 

Am nrfeles ca nu pdcatul ne schimbd in bine, ca nu el ne 
ajutd, ci bundtatea, curdfia, sfinienia sunt cele care ne transformd 
la infa^isare, care ne induhovnicesc din launtrul nostru. 

Nu stiu ce perspective ar fi mai proprie in acest moment: sa 
vedem evenimentul mantuitor, hristologic de pe Tabor in sine sau 
sa unim acest eveniment al iconomiei mdntuirii cu evenimentele 
pe care noi le trdim in aceste momente? 

Cred ca ar trebui sa facem o sintezd a amandurora. 

In timpul slujbei de inmormantare a Parintelui Patriah am 
trait pacea unei vie^i care urea mereu pe noi trepte de 
induhovnicire, cu greuta^i pe care nu le spune multora. 

Am trait pacea viefii sale, cu harul lui Dumnezeu, alaturi de 
durerea celor care l-au iubit si au venit, intr-un numar masiv, sa 
si-o manifeste. 

Am fost atent, cu precadere, la oamenii care l-au iubit si 
care trdiau suferinia despdrtirii de Prea Fericirea sa. 

Aceasta durere ne inva^a ca urcarea pe munte, ca iubirea si 
mergerea in iubire alaturi de cineva inseamna sa te bucuri dar si 
sa suferi impreund cu el. 

Sfin^ii Apostoli, cei trei, au fost lua^i de catre Domnul si 
urca^i intr-un munte inalt: in muntele curdiirii depatimi, pentru ca 
sa vada cum Se schimbd El la infdiisare in fa^a lor. 

In Mt. 17, 2 avem pe laeTe^opc^wGri ca sa vorbim de 
schimbarea, transfigurarea infa^isarii Domnului. 

Noi vorbim despre schimbarea Sa la fafd, insa, in fapt, nu 
mxmai fa}a Sa s-a schimbat ci intreaga Sa umanitate. 

Intreaga Sa umanitate S-a umplut de lumind, lucru care 
rezulta din textul scriptural: „S-a schimbat la infdiisare inaintea 
lor si fa^a Sa a strdlucit ca soarele, iar vesmintele Sale s-au facut 
albe ca lumina"[Mt. 17, 2, cf. v. gr. a lui Nestle-Aland 70 ]. 

Comparaiiile din textul de la Matei, ca si cele de la Marcu si 
Luca, nu reprezinta echivalenie. 

Fa^a Sa era foarte luminoasd, parea a fi un soare iar 
vesmintele sale pareau a fi ca lumina de albe. Insa lumina 
dumnezeiasca care izvora din persoana Domnului a fost si este mai 
presus de orice echivalenfd umand. 

Noi vorbim in termeni umani si de aceea Sfin^ii 
Evanghelisti au comparat fafa Lui plind de lumind cu soarele, 



70 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Novum_Testamentum_Graece. 



pentru ca in sistemul nostru de referin^a soarele e eel maiputernic 
exemplu de stralucire. Insa fa^a Lui stralucea mai presus decat 
orice stralucire pdmdnteascd. 

Tocmai de aceea in troparul praznicului aflam textul: 
„ardtdnd Ucenicilor Tai slava Ta, pe cat li se putea". Pentru ca nu 
au vazut lumina lui Dumnezeu in mod absolut, ci dupa puterea §i 
sporirea lor duhovniceascd. 

Din cercetarile noastre scripturale a rezultat faptul ca 
realitatea metamorfozeila transfigurdrii trupului se regase§te in 
mod explicit in Scriptura numai in cele trei pericope ale Schimbdrii 
la Fa0: Mt. 17, 2; Mc. 9, 2 si Lc. 9, 29. 

In textul grecesc avem de-a face cu exprimarea unei 
transfigurdri totale a trupului lui Hristos in fa^a Ucenicilor, care a 
fost perceputa in mod extatic sj nu cu ochiifizici. 

Textul romanesc exprima prin schimbare nu o alterare sau o 
depreciere a fe^ei sau a trupului lui Hristos, adica o experienid 
negativd, ci o umplere de slava dumnezeiasca a trupului Sau §i cea 
mai pozitivd experienid umand, experien^a prin excelen}a. 

Implinirea omului este umplerea lui de lumina 
dumnezeiasca. 

Sfinienia este o umplere a noastrd de har, de lumina 
necreatd, de lumina lui Dumnezeu, de viafa lui Dumnezeu. 

Evenimentul Schimbdrii la Fafd i§i are important capitald 
in mantuirea noastra, prin aceea ca ne arata cum trebuie sd fie 
omul, unde trebuie sd ajungd. 

Sfinienia nu este un deziderat, un ideal perpetuu, o fata 
morgana pe care nu o putem atinge nicidecum, ci este o realitate 
in fiin^a noastra, daca suntem in lumina lui Dumnezeu. Cei care au 
sfinienia au §i experienia luminii lui Dumnezeu in fiinia lor, ca o 
realitate trditd personal, traita cu toatd bucuria §i cutremurarea. 

Praznicul de astazi este eel care ne diferenfiazd fundamental 
de orice alta bisericd sau cult. 

Biserica adevdratd este acolo unde se experiazd lumina lui 
Dumnezeu §i unde sfinienia este o realitate personald dar trditd in 
trupul Bisericii, ca mddular viu al Bisericii. 

Pasajele scripturale ale Schimbdrii la Fafd nu pot fi 
interpretate nicidecum simbolic smfantezist. 

Sfnuii Apostoli au vazut slava vesnicd a. Fiului lui 
Dumnezeu stralucind din dumnezeirea Sa prin trupul Sau. 

Persoana Sa era un centru iradiant de lumina pentru ei §i 
este centrul iradiant de lumina dumnezeiasca al intregii lumi, ca 
Cel ce este Lumina lumii, Care strdluceste in lume §i lumineazd pe 
tot omul care se naste [In. 1,9]. 



In Sfanta Icoana cu care am prefafat acest cuvant al nostru 
se observa ca lumina necreatd care izvora§te din trupul Domnului 
e pictata in negru §i albastru §i nu e alba sau galbend. 

Din punct de vedere iconografic nu e nicio eroare §i nicio 
nestiinfd a textelor evanghelice. 

Taina pictarii in culori inchise a luminii care izvora§te din 
trupul lui Hristos consta in aceea, ca iconarul a vrut sa exprime 
faptul ca lumina dumnezeiasca este cu neputinid de cuprins cu 
mintea §i cu inima §i cu fiinia noastrd in intregime, ca ea este 
taina negraita §i neinieleasd chiar §i cand o vedem §i ca nu poate 
fi cuprins a de noi chiar daca o experiem. 

Lumina pe care o vedem in mod extatic, in extaz, ne apropie 
de Dumnezeu dar apropierea de El nu e niciodata o epuizare a 
inielegerii Sale §i a luminii care izvordste din Sine. 

Raspunsul Sfantului Petru este raspunsul unui om plin de 
bucurie, bulversat de mdrefia vederii luminii dumnezeie§ti. 

Umbrirea lor de norul luminos al slavei dumnezeie§ti §i 
glasul Tatalui ii fac sa cadd pe fefele lor, spune textul grecesc, 
pentru ca erau inspdimdntafi, infrico§a^i foarte de frumuseiea 
vederilor dumnezeiesti. 

Nu erau panicafi, ci cutremura}i\ 

Cum sa iiifie bine intr-un anume context §i, in acela§i timp, 
sa vrei sa o iei lafugaV. 

Inspaimantarea, cutremurarea lor nu are nuanfe horror ci 
nuanfele unei bucurii cutremurdtoare, ale unei bucurii imense. 

Domnul le-a ardtat dumnezeirea Sa. Le-a reconfirmat faptul 
ca El este Fiul lui Dumnezeu (pentru ca sa creadd acest lucru fara 
niciun dubiu) si ca drumul Sau este spre Cruce, cf. Lc. 9, 31: 
Moise si Hie se arata in slava §i „vorbeau despre iesirea [e£o5ov] 
Sa, care avea sa se implineascd in Ierusalim". 

Moartea in Scriptura apare ca iesire, mutare, adormire, 
trecere... De aceea avem rugaciuni la iesirea sufletului §i ii numim 
pe cei morfi cu titlul de adormifi, pentru ca, in esen^a, moartea 
este un somn al trupului, pe cand sufletul e viu. 

Noi nu propovaduim o trecere in nefiinid a omului sau o 
moarte eternd, ci la noi moartea e gandita in termeni temporari, 
pentru ca noi „asteptam invierea mor^ilor si via^a veacului ce va sa 
vina", ce vafi. 

Invierea mor^ilor se va petrece la transfigurarea lumii 
acesteia, transfigurare ardtatd astdzi in trupul Domnului. 

Invierea tuturor acelora care au trait pe acest pamant va fi 
un eveniment mondial complesitor pentru ca oamenii vor invia in 
trupuri transfigurate. 



Numai ca unii vor fi plini de lumina lui Hristos, pe cand alji 
vor fi far a prezenia ei in fiin^a lor. Distincfia dintre unii §i al^ii va 
fi evidentd pentru to^i. 

Venirea Domnului intru slava va fi un eveniment perceput 
de cdtre toft, un eveniment planetar §i la fel va fi §i invierea 
morfilor, cat §i Judecata finald. 

Transfigurarea lumii a inceput deja, a inceput in fiinia 
noastrd, numai ca atunci vafi evidentd pentru toft. 

Marejia acestui praznic consta in aceea ca a anticipat starea 
noastra intru slava, ne-a aratat cum vor fi Sfinfii cu Dumnezeu. 

In slava dumnezeiasca au aparut Sfantul Moise 71 , adormit, 

79 

§i Sfantul Hie , mutat in car defoc la ceruri. 

Prin aceasta s-a aratat ca Sfinfii adormifi cat §i cei care nu 
au murit ci au trecut in vesnicie fdrd sd moard, ca Sfantul Enoh §i 
Sfantul Hie, sunt cu Dumnezeu, sunt vii §i nu morfi, pentru ca 
Dumnezeu este Dumnezeul celor vii si nu al mortilor [Mt. 22, 32]. 

Dumnezeu S-a aratat pe Tabor, ca §i la Iordan, ca Dumnezeu 
treimic: ca Tata, ca Fiu §i ca Sfant Duh, ca Dumnezeu tripersonal 
viu din veci. 

Orice teorie aberantd despre Dumnezeu, ca Dumnezeu 
nepersonal, ca Dumnezeu esenfd, ca Dumnezeu mort sau care se 
confundd cu lumea cade in fa^a teofaniei de pe Tabor. 

Aici Dumnezeu Se aratd ca Dumnezeu cutremurdtor de 
frumos §i de bun, ca Dumnezeu al iubirii, ca Dumnezeu treimic, ca 
Dumnezeu Cdruia Ii pasd de mdntuirea oamenilor, Care doreste 
mdntuirea oamenilor §i Care prin intruparea Sa nu e mai pu^in 
Dumnezeu, ci dimpotriva a ridicat umanitatea Sa la cea mai inaltd 
treaptd de indumnezeire. 

Lecfia Taborului este lecfia sfinieniei. 

§i lecfia sfinieniei este urmatoarea: ne sfinfim §i ne umplem 
de viafd dumnezeiasca, pentru ca Dumnezeu e viu si ne umple de 
viafa Sa. 

Dumnezeu este inepuizabil de bun §i defdcdtor de sfinienie, 
este atoatecunoscator, atoateinfrumusetator, atoateimplinitor, mai 
presus de orice sfinienie §i desavar§ire. 

Via^a duhovniceasca, sfiniitd este posibild, e o realitate 
personald, care se dobande§te prin unirea cu slava lui Dumnezeu, 
care iradiazd din Dumnezeul treimic, adica dintr-o realitate 
tripersonala, caci trei persoane impdrtdsesc, au in comun aceea§i 
fiinia. 



71 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Moise. 

72 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Sf%C3%A2ntul_Ilie. 



Noi ne personalizdm prin vederea slavei Sale pentru ca 
vedem lumina personald a Treimii. 

Vederea lui Dumnezeu nu ne face sa ne pierdem identitatea 
ci, dimpotriva, sa ne intdrim identitatea prin puterea §i curatia 
harului dumnezeiesc. 

Pacatul ne depersonalizeazd, ne face mai pufin oameni sau 
brute. Fapta buna ne umple de unitate interioard, de simplitate. 

Vederea luminii divine ne simplified, ne unified puterile 
sufletului §i ale trupului nostru, ne face sa fimfdelii aprinse din 
lumina cea vesnicd. 

Cine crede ca aceste cuvinte sunt metaforice se insula! 

Indreptarea, mdntuirea, sfinienia sunt realitdii personate, 
traite amplu, plenar in fiint.a noastra §i nu sunt realitdii metaforice, 
de nivel lingvistic. 

In aceasta consta marea despdrfire intre cei care cunosc 
pasii spre mdntuire §i cei care fabuleazd despre ei: mantuirea e o 
realitate de care ne bucuram incd de acum §i nu este un ideal, o 
realitate probabild sau indefinitdl 

Singur Luca face din Schimbarea la Fafd un eveniment care 
a dus, din punct de vedere istoric §i al tainei iconomiei mdntuirii, 
spre Cruce. 

Insa evenimentul dumnezeiesc al Taborului nu proiecta 
persoana lui Hristos numai pana la Cruce, ci pana in vesnicie, 
pentru ca Crucea nu era punctul ultim al iconomiei mantuirii, ci 
doar un punct de trecere. 

Punctul ultim era urcarea umanitdfii Sale de-a dreapta 
Tatdlui, asta pentru Sine iar pentru noi punctul ultim este 
ajungerea tuturor intru slava Sa. 

Praznicul Schimbdrii la Fafd, ca unul care se afla 
intotdeauna in Postul Adormirii Maicii Domnului , ne vorbe§te 
despre moartea care ne face vii, despre moartea fa^a de voile 
trupului pentru ca sa traim dupa voia Duhului dar §i despre 
moartea care eplind de nemurire, de via0. 

Cand a fost lasat trupul Parintelui Patriarh in mormant am 
cantat cu to^ii, in mijlocul verii, troparul Pa§tilor, cantand despre 
biruinia viefii asupra mor}ii, despre biruin^a lui Hristos, 
Dumnezeul nostru, asupra mor^ii, a diavolului §i a pacatului. 

Nici aici nu a fost nicio gresealdl 

Invierea e sensul vie^ii noastre §i nu moartea. 

Parintele profesor Alexandra Stan 74 , intr-o emisiune TV 
prilejuita de adormirea Parintelui Patriarh, vorbea despre cat de 



73 Idem: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/august/augustl5.htm. 

74 Idem: http://www.valahia.ro/old/faculties/teologie/stan.htm. 



impropriu este pentru un cre§tin sa vorbeascd despre moarte, mai 
ales pentru un monah. 

Sensul vie^ii noastre, de la Botez, nu mai este moartea, ci 
invierea §i viafa. Caci, dupa cum spunea Preadumnezeiescul §i 
Preafrumosul Apostol Pavel: „M-am rastignit impreund cu 
Hristos; §i nu eu mai trdiesc, ci Hristos trdieste in mine. §i via^a de 
acum, in trup, o traiesc in credinfa in Fiul lui Dumnezeu, Care m-a 
iubit §i S-a datpe Sine insusi pentru mine''' [Gal. 2, 20]. 

Via^a cre§tina autenticd e plina de nemurire, de bucurie, de 
impdcare. 

Am remarcat §i a^i remarcat cu to^ii, ca in aceste zile mul^i 
au vorbit despre Parintele Patriarh Teoctist ca despre omul 
bldndefii, al in^elepciunii, al echilibrului. 

Frumuseiea persoanei induhovnicite e frumusefea 
echilibrului, a maiestuozita^ii smerite. Daca §tii sa faci rai in tine 
§i in cei din jurul tau, daca §tii 5a primesti in inima ta § i Idngd tine 
oameni care sa se bucure ca te-au intdlnit, care sa se minuneze de 
roadele dragostei, ale blande^ii §i ale dragostei tale, atunci, fara 
doar §i poate, e§ti locuit de slava lui Dumnezeu, care ti uneste pe 
cei de departe §i ii usureazd de neinielegeri si de neiubire pe cei 
de aproape. 

Trebuie sa ne usurdm unii altora poverile sufletului §i ale 
trupului, ale programului zilnic. Trebuie sa inva^am sa ne vedem 
mai addnc, mai frumos, mult mai eseniial. 

Daca ne vedem numai depdrtafi pe unii de al^ii, daca nu 
sim^im ca avem nevoie de toft pentru ca sa fim plini gandim sectar 
§i nu in Duhul Bisericii ecumenice §i sobornicesti, adica nu avand 
grija ca „toti sa fie una" [In. 17, 21]. 

Trebuie sa ne ostenim sa trecem peste limitdrile personate, 
nafionale, peste inielegerile care despart. 

Pana nu vom respira iubirea care inmulfeste pacea §i bucuria 
intre oameni, vom fi tot mai singuri, tot mai tristi. 

Fie ca Domnul slavei sa va bucure intra Schimbarea Sa la 
Fa^a §i fie ca sj noi sa avem o fafd tot mai pldcutd pentru al^ii, tot 
mai doritd. 

Pentru mine, cea mai mare bucurie este fafa care imi 
zdmbeste §i ma iubeste prin Duhul lui Dumnezeu. Prin ea, eu aflu 
viafa, pentru ca ea insasj a aflat viafa. 

Sa gasim cu to^ii viafa cea vesnicd, intra Iisus Hristos, 
Domnul nostra, a Caruia este cinstea, slava §i puterea, impreuna 
cu Tatal eel fara de inceput §i cu Preasfantul §i atotcuratul Sau 
Duh, acum §i purarea §i in vecii vecilor. Amin! 



Tanarul bogat sdrac. Predica la Duminica a 
12-adupaRusalii [Mt. 19, 16-26] 




Iubi^ii mei 



75 



exista uneori feme predicatoriale resim^ite ca ingrate, ca cea 
asupra proprietdiii, a. averii, ca in cazul de astazi, pentru ca 
mentalitatea seculara adancita in noi catalogheaza in astfel de 
momente mesajul evanghelic drept iresponsabil, pdgubitor la nivel 
personal. 

Cum sa renunf la averea mea, ca sa fiu desdvdrsit? Mai 
bine rdmdn nedesdvdrsit, ^ipa in noi un glas demonic, decdt sa imi 
pierd averea, decdt sa ma dezlipesc de ceva. 

De ce sa renun^am la ceva pentru ca sa fim crestini 
ortodocsi? 

De-a lungul timpului mul^i crestini ortodocsi au renuniat cu 
totul la averi pentru viafa monahald sau pentru asceza pustiului 
sau pentru nebunia intru Hristos, pe cand al^ii au in^eles 
renunfarea la averi ca renunfare la alipirea de averi §i §i-au 
folosit judicios averile, construind Biserici, Manastiri, dand 
milostenii §i ajutand in diverse moduri societatea in care traiau. 



75 



Scrisa in data de 1 8 august 2007. 



Dar in con§tiin^a noastra cea mai adanca exista o rand vie 
atunci cand auzim aceste cuvinte ale Domnului: „vinde-|i averile, 
da-le saracilor §i vei avea comoara in cer; §i vino de-Mi urmeaza 
Mie", cf. ed. BOR 2001. 

Personal, aceste cuvinte ma dor §i ma vor durea enorm tot 
timpul, pentru ca nu am renunfat la proprieta^ile personale, la 
car^i, la mine insumi. 

Posed lucruri § i ma posed, ma am sub libera mea alegere §i 
nu sub continua ascultare a altcuiva. Iar daca i|i e§ti |ie insumi 
conducdtor, l\i asumi §i ifiporfi greselile de unul singur. 

Insa, pe de alta parte, nu to^i au chemare spre monahism sau 
spre casatorie sau celibat. A impune cuiva un mod de viafd pentru 
care nu este pregatit sd il suporte inseamna a-1 destructura interior 
pe acel om, a-1 omori inainte de vreme. 

Ca sa traie§ti cu bucurie, sim^ind ca te implinesti prin ceea 
ce faci, trebuie sa sim^i ca trdiesti dinplin. §i traie§ti ceva dinplin 
numai daca sim^i ca e§ti chemat de Dumnezeu la o anumita forma 
de viafd, spre anumite virtufi, la anume lucrdri in Biserica. 

Toata lumea vorbeste despre alegerea noului patriarh al 
Romdniei, dar prea pu^ini se roagd pentru alegerea noului patriarh 
al Romaniei. 

Vorbele, discu^iile interminabile nu ne ajutd precum 
rugaciunea pentru viitorul nostra patriarh. 

Rugaciunea il clddeste pe om, il susfine. 

Rugaciunile intregii Biserici, daca le-am simfi, daca le-am 
vedea cu ochii inimii am fi coplesifi, pentru ca formeaza un torent 
inimaginabil de putere duhovniceascd. 

Ca sa avem un nou patriarh trebuie sa avem noi inimi. 

Ca sa fim alfii trebuie sa renun^am la a ne mai lauda cu 
binelepe care l-am fdcut pdnd acum §i sa vrem sa fim desdvarsifi 
in credin^a, rabdarea §i dragostea noastra. 

Cuvintele Sfintei Evanghelii de astazi sunt dureroase, prea 
inalte pentru a fi epuizate sau implinite vreodatd desdvdrsit. 

Desavar§irea, in ea insa§i, inseamna umplere de o sfinfenie 
intotdeauna nedeplind. 

Desavar§irea omului e mereu nedesdvdrsitd, e mereu avidd 
de implinire dumnezeiasca, pentru ca starea noastra in ve§nicie va 
fi o continua §i vesnicd experiere a desdvdrsirii. 

A desar§irii cui? A lui Dumnezeu. Noi ne umplem de haral 
lui Dumnezeu, de slava lui Dumnezeu, de desdvdrsirea lui 
Dumnezeu in mod continuu, §i acum §i in ve§nicie, §i totu§i, ca 
ni§te creaturi ale lui Dumnezeu nu epuizdm niciodatd cre§terea in 
desavar§ire. 



Cum in^elegem atunci Mt. 19, 20: „Daca vrei sa fii 
desavdrsit . . ."? Pentru ca Scriptura e scrisa de degetul lui 
Dumnezeu, adica de Sfantul Duh, pe cand atunci cand e receptata 
cu o minte telurica, neinduhovnicita percepi numai dizarmonii, 
nereguli in ea, contradictii. 

Exista car^i intregi in mediul protestant cu contradictii ale 
Scripturii. 

Insa Scriptura §i scrierile Sfnuilor Paring nu con^in 
contradictii ci doar unele edi{ii critice sau manuscrise au unele 
lipsuri mai mult sau mai pu^in inteniionate. 

Aici nu avem de-a face cu o contradiciie. 

In discu^ia cu tdndrul bogat, la prima vedere, Domnul pare a 
fi in animozitate interioard cu acesta. 

Cand tanarul II nume§te 5«« pe Domnul §i cere sa afle 
lucrarea care sa il ducd la via^a ve§nica, El ii raspunde ca nu e 
Bun, ci numai Dumnezeu e Bun, ca §i cand El nu ar fi fost 
Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu. 

Mantuitorul Hristos nu il minte pe tanar referitor la Sine, ci 
raspunsul Sau catre acesta ne arata ca in inima lui, a tanarului, 
Hristos era un Rabin, un Invafator §i nu Fiul lui Dumnezeu, de§i 
dorea sa afle de la El un lucru a§a de mare: drumul spre mdntuire. 

Intrebarea tanarului e o intrebare a acfiunii. 

Ac^iunea nu creeaza niciodata contradictii ci numai mintea 
care speculeazd, care gande§te in abstract via^a §i ac^iunea vede 
lucruri insurmontabile. 

Cand te nevoiesti, cand cau^i sa ajufi, cand iubesti, cand vrei 
sa te indrepfi din pdcat nimic nu ^i se pare prea mult, nimic nu ^i 
se pare insuportabil, nimic nu ^i se pare prea greu de facut. 

Cand vrei sa intri in via^a, cand vrei sa fii vesnic cu Hristos, 
cand vrei sa fii ortodox autentic atunci trebuie sa te inve^i cu 
renunfatul, cu grew/ durerii, cu greul ispitirilor de tot felul, cu 
nein^elegerea unora sau a altrora, cu rdutatea tuturor. 

Ca sa intri in viafd, nu ca sa ajungi in Rai, ci ca sa intri 
doar, trebuie sdpdzesti poruncile [cf. v. 17]. 

Via^a duhovniceasca incepe in noi cand ne hrdnim interior 
cu toate poruncile lui Dumnezeu, traite in fiinfa noastrd §i nu 
teatral. 

Sufletul nostra se hrdneste cu binele, cu poruncile lui 
Dumnezeu, cu voia lui Dumnezeu cum se hrane§te trapul cu apa §i 
mancare. 

Hrana pentru suflet devine primordiald atunci cand ajungem 
sa in^elegem ca sdndtatea sufletului e mai importantd decat o 
durere de mdnd sau decat palpitaiiile la inima. 



Cand ajungem sa sim^im nevoia stringentd de hrana 
duhovniceasca, de har, atunci alergdm repede spre Sfanta 
Spovedanie, spre impartasirea cu Preacuratul Trup si Preasfantul 
Sange al Domnului, spre rugaciune, spre milostenie, spre citiri si 
ascultari duhovnicesti, pentru ca sa tresdltdm de bucurie si de 
implinire. 

A tresdlta duhovniceste nu insemna a dansa hip hop\ 

A tresdlta duhovniceste inseamna a trdi o bucurie 
duhovniceasca imensd, cu o mare intensitate, adica a trai din plin 
in bucuria harului lui Dumnezeu, bucurie la care participa si 
trupul. 

Daca va inchipui^i ca va vorbim din cdrfi toate aceste lucruri 
si ca ne plac vorbele frumoase dar neadevdrate, va inselaii. 

Nu po^i indemna la bucurie si la fericire dumnezeiascd pe 
cineva, daca nu ai trait si tu din harul lui Dumnezeu. 

§i nu po^i vorbi despre viafa Bisericii daca nu tresalfi 
duhovniceste in ea. 

Nu am fi avut habar de taina Bisericii daca Dumnezeu nu 
ne-ar fi dat sa inielegem si sa trdim prezenfa lui Dumnezeu in 
Biserica Sa si relafia noastrd cu Sfm^ii. 

Caci ce altceva inseamna pentru un ortodox sa fie desavdrsit 
decat sa fie Sfdntl Iar sfm^enia nu tine numai de mdndstire sau 
numai de preofi, ci sfinienia este o realitate pentru toft, o realitate 
pe care o pot trai tofi crestinii ortodocsi, pentru ca sfm^enia este 
atmosfera normala, fundamentals a Bisericii. 

Pai nu este Biserica una, nu e sfanta, nu e soborniceascd, pe 
temelia Sinoadelor Ecumenice si apostolicd, adica vine de la 
Apostolil 

In Biserica, sfm^enia este la ea acasd. Numai pacatul este 
eel mai impropriu lucru din Biserica si de care Biserica ii spald 
mereu pe credinciosii Domnului. 

Deci, daca vrem sa intrdm in viafa cu Dumnezeu, trebuie sa 
intram pe usa poruncilor Lui pentru ca sa devenim ca El. 

Tanarul implinise poruncile. 

Domnul enumera 5 porunci din Decalog si o porunca din 
Legea extinsa: sa iubesti pe aproapele tdu ca pe tine insufi [Cf. 
Lev. 19, 18, apud. ed. BOR 1988]. 

Porunca iubirii din Levitic e o frdnturd de text printre alte 
prescript, careia puteai sa nu ii dai prea mare valoare. 

In Vechiul Testament sunt atat de multe prescrip^ii...si 
totusi Hristos Dumnezeu vorbeste despre una care nu avea prea 
mare reperabilitate la prima vedere. 



Daca iube§ti pe aproapele tau ca pe tine insufi nu vrei sa il 
ucizi, pentru ca daca ai vrea sa il ucizi, ai vrea sa te sinucizi §i tu 
insuti. 

Daca ifi iubesti §i ifi respecfi copilul tau, pe nepo^ii tai, pe 
rudele tale, pe vecinii tai, pe tot omul, nu vrei sa abuzezi sexual de 
ei. 

Crima §i desfraul sunt ireconciliabile cu iubirea. 

Daca iubesti pe cineva nu ilfuri. 

Daca iubesti pe cineva nu vrei sa cdstigi un proces prin 
mdrturie strdmbd, falsa. 

Daca ifi iubesti parin^ii §i bunicii §i rudele §i so^ia nu vrei sa 
le ei gdtul cu toporul sau sa ii otrdvesti. 

Iubirea e implinirea Legii, pentru ca il invata pe om sa se 
comportd fa^a de sine §i fa^a de al^ii in cele mai juste propor^ii. 

Iubirea §tie sa protejeze, sa asculte, sa se milostiveasca, sa 
ierte, sa renun^e la ceea ce desparte, §tie s# impund respect §i 
venerafie. 

Iubirea §tie sa te invefe. 

Iubirea §tie ce ifi lipseste §i ce lipseste multora §i astupd 
neputin^ele, le acoperd. 

Averea, cand devine o pereche de cdtuse pentru sufletul tau, 
cand devine o boald de piele care nu te lasa sa dormi, cand te 
transforma intr-un monstru este o calamitate. §i este o calamitate 
nu f« szwe ci in modul in care tu te raportezi la ea. 

Nu boga^ia e de vind ca noi am ajuns ni§te monstri fdrd 
inimd ci dorinia noastrd nestdpdnitd dupd avere, orgoliul §i 
nemilostivirea noastra! 

Ca sa fii desdvdrsit, ca sa fii propriu desdvdrsirii, ca sa 
respiri aerw/ Bisericii, adica sfinfenia, trebuie sa renun^i la ceea ce 
te acoperd cu blam. 

Trebuie sa renun^i la averea urdtd a patimilor. 

Averea patimilor este cea condamnatd in aceasta situate! 

Ca sa fii desavar§it trebuie sa ifi vinzi patimile, sa le dai 
inapoi demonilor patimile, adica sa renunfi la ele §i sa cumperi 
sdrdcia duhovniceascd a inimii curate, simple, ca sa traie§ti ca 
Avraam §i ca Iov in mijlocul boga^iilor de tot felul §i sa nu te mai 
atinga pldcerea de ele. 

A avea bunurile necesare viefii zilnice e una. Dar a crdpa de 
ciudd ca nu ai tot ce e nou pe pia^a se nume§te altcumva. 

Daca in sens direct, literal, in Mt. 19, 21, vinderea averilor 
inseamna deposedarea noastrd prin milostenie de ceea ce avem, in 
sens duhovnicesc, intim, vinderea averii saracilor inseamna a 
vinde, a da inapoi saracilor demoni patimile pe care le avem, 



adica a lasa lor patimile, pentru ca sa mergem sa facem voia 
Domnului. 

Renuniarea la averi nu face decat sa continue lepdddrile de 
Satana ale Botezului. Ne departam de toata infatuarea demonilor, 
de toata trufia vietii, de toata lauda §i inchipuirea de sine. 

Renuniarea la patimi este adevarata comoard §i pe ea o 
traim in cerul inimii §i o vom trai §i ve§nic, in imparatia lui 
Dumnezeu. 

Cine nu se deposedeaza de la sine de prostie, de infatuare, 
de nesimtire, de badaranie, de invidie, de placerea trucata, 
nesatioasa de a avea posesiuni in mod egoist, de totpdcatul intr-un 
cuvant, mai grosier sau mai fin, ramane in tristefea lui, in 
marasmul de care tot ne pldngem. 

Tanarul bogat, intr-o in^elegere duhovniceasca, fiind o 
expresie a miniii noastre care se crede bogatd §i desteaptd, atunci 
cand e pusa in fa fa saraciei duhovnice§ti, a simplita^ii gandurilor, a 
sfin^eniei, pleaca intristatd foarte, pentru ca are multe avu^ii 
puerile, adica o mare incredere despre ea insdsi. 

Tocmai de aceea am pus in titlul predicii de astazi sintagma 
oximoronica „bogat sdrac", pentru ca bogatul nostra era sdrac la 
cele cu adevarat bune, de§i, in aparen^a, era bogat foarte §i 
implinitor al Legii. 

Discu^ia cu tanarul bogat sdrac se incheie mai inainte ca sa 
inceapd cu adevarat. 

In urma ei, Domnul vorbe§te despre greutatea pe care o 
traiesc bogafii in pdcate vizavi de intrarea lor in Impara^ia 
Cerurilor [cf. v. 23]. 

V. 24, interpretat conform mai multor manuscrise, ridica 
greutatea translarii lui cdmild/camild §i a expresiei urechile acului. 

Fara a intra in detalii asupra contextului hermeneutic, editia 

lf\ A 77 

BOR 2001 a IPS Bartolomeu al Clujului alege varianta 
imposibilului grandios, a camilei care nu poate intra niciodatd prin 
urechile unui ac de cusut. 

Omul pacatos e un om gonflabil la suflet. El are trupul mic 
dar cu sufletul se crede duhul lui Alladin 78 , care zboara mai presus 
de un dumnezeu pe care si-l inchipuie el §i in capul caruia tot ce 
zboara se §i mananca. 

De aceea §i Sfantul Solomon scria in Ecclesiast: „Graiurile 
gurii celui injelept sunt har, iar buzele celui nebun il doboard. 



76 Sfanta Scriptura, ed. BOR 2001 poate fi downloadata de aici: 
http://www.archive.org/details/SfantaScripturabor2001EditieJubiliara. 

77 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Bartolomeu_Anania. 

78 Idem: http://www.coolwallpapers.org/view.php?wallz=2382. 



Inceputul cuvintelor gurii lui este prostia, iar sfar§itul graiului lui 
nebunie curata. Nebunul sporeste vorbele..."[Eccl. 10, 12-14, cf. 
ed. BOR 1988]. 

Sporim vorbele cand ne prezentam altcineva decat suntem 
sau atunci cand aparam minciuna in fa^a adevarului. 

E imposibil sa se intample imposibilul, ne spune v. 25. 

Sfnuii Apostoli se mird, spune ed. BOR 2001, cand aud 
aceste vorbe ale Domnului despre boga^i. 

Sfantul Clement Alexandrinul scria despre aceasta tenia, 
despre boga^ii care se mdntuiesc, in secolul al 2-lea d. Hr. 

Tenia bogdiiei a fost amplu discutata de catre Sfin^ii Paring 
ai Bisericii §i de fiecare data s-a precizat ca alipirea de bogdfii §i 
nedreptatea lipsei de milostenie trebuie eradicate din via^a 
noastra. 

Cine poate sa se mdntuiascd, indiferent daca are sau nu 
proprieta^i multiple? 

Hristos Dumnezeu, in ultimul verset al pericopei 
evanghelice de astazi, nu ne spune ca imposibilul este imposibil, ci 
ca imposibilul nostru e posibil la Dumnezeu. 

Cine poate sa se sfinfeascdl Tot omul poate sa se sfinieascd 
§i sa mosteneascd Impanuia lui Dumnezeu. 

Cum a§a? ! Pentru ca Dumnezeu, daca ne punem increderea 
numai in El, ne aratd in fiin^a §i in via^a noastra ca imposibilul 
nostru devine posibil cu El. 

Imposibilul, incredibilul, nea§teptatul uman devine o 
pradoxald minune cu Dumnezeu. 

Noi gandim mai mereu liniar sau fracturist pentru ca nu 
putem sa vedem in taina providen^ierii noastre de catre Dumnezeu 
sau in viitorul nostru. 

Noi gandim prin excluderi §i nu prea avem geniul sa 
imbindm mai multe incredibiluri la un loc. 

Ni se pare anacronic, paradoxal, sa ne lafim mintea, sa ne-o 
lumindm, ca sa cuprindem mai mult, ci ne permitem luxul malefic 
de a ne ingusta capacitate de in^elegere ale vie^ii noastre cu 
Dumnezeu §i in fa^a lui Dumnezeu. 

Daca II traim pe Dumnezeu ca fiind sus si noi jos §i intre noi 
exista doar apd de ploaie, unde TV §i de telefonie mobild §i deloc 
har, lumina dumnezeiasca, discufia despre Dumnezeu e un cdscat 
continuu. 

Daca II traim pe Dumnezeu numai din cdrii §i pentru ca sa 
scriem cdrii senzafionale, din vise si din pase magnetice, din 
rememordri transmigrafionale, daca II vedem prin ochi eretici, 
pdgdni sau oculfi, Dumnezeu e un subiect de presd, un subiect 



vandabil atat la col} de stradd cat si in mediile academice, e 
subiect ce starneste vii polemici sterile si, in rest, te lasd cu burta 
goald. 

Daca Dumnezeu e trait ca singura, unica si reala prezenid 
care umple toate si ne umple, ca fii ai Bisericii una si vesnice, ai 
Bisericii Ortodoxe, daca traim in Biserica Sfinfilor si cu Sfinfii, 
daca El ne lumineaza din noi si lumineaza in mod real pe tot omul 
care vine in lume si se apropie de Sine, numai atunci discufia 
despre Dumnezeu si relafia cu El este una reala. 

Noi nu creditam oricefel de experienid religioasd. 

Nu credem in experience religioase veridice si mdntuitoare 
in afara Bisericii Ortodoxe, nu avem Sfm^i fara via}a sfdnta, nu 
avem ideea ca putem fi Sfinfi fara implinirea poruncilor lui 
Dumnezeu si fara ca sa sim^im asta cu toatdfiinfa noastrd.. . 

Dupa cum strfi credin^a ortodoxa nu se epuizeazd in predici 
ci ea este un fapt experiabil, mereu experiabil si niciodata 
epuizabil. 

Taina Bisericii nu se epuizeazd in timp ci ea umple timpul si 
spa^iul, umple orice fiin^a si lucru. 

Taina Bisericii nu este ceva abscons, nu este ceva lugubru, 
nu este ceva destinat doar elitelor sau doar babelor. 

Taina Bisericii consta in harul Treimii care ne inunda pe to^i 
fiii Bisericii si care este singura noastrd realitate care ne face 
crestini, care ne intdreste in sfinienie si care ne desdvdrseste prin 
asceza noastra si prin implinirea poruncilor Domnului. 

Am sfm^it de curand casa unei matusi a noastre in absenfa ei 
dar la rugdmintea ei. Eu am fost singur in casa, am facut slujba de 
la cap la coada, m-am rugat ca harul lui Dumnezeu sa se pogoare 
in casa ei si sa o schimbe cu totul. 

Ea era la muncd cat timp eu i-am sfinfit casa. 

Singurele semne vizibile la venirea ei acasa au fost crucile 
cu ulei sfinfit de pe perefi, Sfanta Agheasma pe care i-am fdcut-o 
intr-un vas si mirosul de busuioc din manunchiul de busuioc cu 
care i-am sfm^it casa. 

Insa, mi-a spus la telefon, ca de pe holul etajului a sim^it 
acel ceva care nu era inainte si care spunea ca il simfise si in 
camera mea plind de cdrfi. 

Harul lui Dumnezeu nu se simte daca nu ai fiinfa pregdtitd 
de ceva, adica defapte bune. 

Matusa mea, desi nu prea dusd la Biserica, a dat multe 
milostenii in via^a ei si s-a rugat cum a stiut ea in toate suferin^ele, 
prea multe, din via^a ei, lucru care a pregdtit-o sa simtd harul lui 
Dumnezeu. 



Inima trebuie sa fie smeritd §i doritoare de adevdr ca sa 
perceapaj9/o/« depe land a harului. 

Dupa vreo luna-doua de la evenimentul acesta, pe 1 5 august, 
pentru prima data in via^a ei §i la ziua ei patronimica, Prea Curata 
Stapana a invrednicit-o sa o spovedesc de toate pdcatele ei §i sa o 
impdrtdsesc a doua zi. 

Nu am dus nicio muncd de lamurire cu ea ca sa faca acest 
lucru. Nu am evanghelizat-o §i nici stresat-o cu predici. 

Eu nu prea agasez cu predici in particular pe nimeni. 

A agasa pe cineva cu textele Scripturii §i a crede ca asta este 
evanghelizare e o mare eroare. 

Evanghelizarea cu forfa se nume§te orgoliu §i nu faptd 
bund. 

Pe ea a inva^at-o binele harul lui Dumnezeu, harul a chemat- 
o la liniste, harul i s-a aratat ca bucurie, ca liniste, ca odihnd, in 
mijlocul nevoin^elor §i al milosteniilor sale §i tot el i-a provocat 
lacrimi cand am imparta§it-o pentru prima data dupa 50 de ani de 
zile de via^a. 

Eu am asistat la bucuriile imposibile la oameni dar posibile 
la Dumnezeu, pe care El leface in taind, foarte tainic. 

Dumnezeu nu fipd in piafd la megafon pentru ca sa crezi in 
El, ci El Insu§i Se apropie de noi, de fiecare in parte §i ne vorbe§te 
prin harul pe care il lasdm sa intre in noi prin faptele noastre 
bune, iubitoare, milostive. 

Cum sa intre harul, delicatefea prin excelenfd intr-o inima 
de mdrlan, intr-o inima grosierd, tare ca stdncal 

Dumnezeu vorbe§te, vorbe§te cu putere, dar numai celor 
care se pleacd cu cutremur §i cu dragoste in fa^a Sa, si nu 
chiparosilor §i cactusilor care se cred geniile lumiil 

Daca incercam cu evanghelizarea, daca incercam inforfd sa 
fac ceva nu as. fi putut sa ii dau posibilitatea sa experieze gustul 
vietii duhovnice§ti. 

In casa, pentru cineva rdtutit de pdcat, ar fi mirosit numai a 
busuioc depopd. 

Pentru ea a mirosit a ceva din eternitate, a ceva care nu are 
nimic de-a face cu sarlatania sau impostura, pentru ca a mirosit 
mireasma viefii vesnice. 

§i nu a mirosit o zi, o saptamana, sau o luna, ci miroase 
continuu, §i acum si mai mult. 

Astazi m-am trezit in sunetul telefonului ei ca sa imi 
mul^umeasca ca se simte si mai bine dupa ce am impdrtasit-o . 



§i aceasta, pentru ca e cu neputinfd la oameni sa gandeasca 
despre schimbarile de suflet §i de situafie pe care ni le rezerva 
Dumnezeu. 

Frumosul, mdrefia schimbdrilor din via^a oamenilor ne 
vorbe§te despre mdreiia insondabild a vie^ii lui Dumnezeu §i 
despre rela^iile Sale paradoxal de simple §i de addnci cu oamenii. 

Sa nu va fie teamd de imposibilul care pare sa existe in 
fiin^a §i in via^a dumneavoastra! 

Sa nu da^i loc imposibilului grijii §i al descurajdrii in via^a 
dumneavoastra, ci sa stafi tari, fiind intarifi pe piatra credin^ei 
noastre, Care este Hristos Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu Celui 
viu, a Caruia este stdpdnirea §i puterea §i slava, impreuna cu 
Preasfantul §i ve§nicul Sau Parinte §i cu Preasfantul §i de via^a 
facatorul Sau Duh, acum §i pururea §i in vecii vecilor. Amin! 



Se va da Impardtm acelora care vor face 
roadele ei. Predica la Duminica a 13-a dupa Rusalii 
[Mt. 21,33-44] 




Iubi^ii mei 



79 



parabola din Evanghelia de astazi nu este o imagine 
confeciionata §i pusa sd ilustreze un adevar, ci este o imagine 
criptatd a intregii istorii, care are in central sau iconomia mdntuirii 
Domnului §i Mantuitoralui nostra Iisus Hristos. 

Domnul le vorbe§te arhiereilor §i fariseilor despre istoria lui 
Israel §i despre ce se va petrece cu El in Parabola lucrdtorilor 
celor rdi, intr-atat incat, in Mt. 21, 45 se spune: „au in^eles ca 
despre ei vorbeste" [Cf. ed. BOR 2001]. 

Capii iudeilor au in^eles ca ei sunt cei vizafi §i ca lucrarile 
despre care Domnul le vorbise s-au petrecut § i se vor petrece in 
mijlocul lor. 



79 



Scrisa in data de 26 august 2007. 



Parabola de la Mt. 21, 33-44 vorbe§te despre Biserica §i 
poporul lui Israel, pentru ca via Sa, sl Tatalui, era Biserica 
Vechiului Testament, era poporul lui Israel. 

Omul Stdpdn [v. 33] e Stdpdnul universului, e Creatorul §i 
Atot^iitorul Dumnezeu, e Dumnezeu Tatal. 

El a sadit o vie, care nu era §i a facut-o a Lui. El a facut ca 
poporul lui Israel sa fie via Sa §i cu ea a facut multe legaminte, 
inielegeri de credinciosie. 

El nu §i-a lasat via fara gard, ci i-a dat drept gard Legea §i 
cultul de la Cort, apoi de la Templu. 

A sapat tease in ea, adica a dat oamenilor puterea de a-si 
vedea pdcatele §i de a se nevoi pentru dreptate. 

Jertfele Legii trebuiau sa eviden^ieze in oameni nevoia de 
iertare, de mdntuire, pdedtosenia personald §i asteptarea lui 
Mesia. 

In via Sa era §i tease dar §i ?«r«. 

Era constiinia de sine §i dorinia dupd un Mdntuitor dar §i 
cdlduzirea prin Proroci spre Domnul. 

Caci Sfin^ii Proroci erau farurile calduzitoare, ei erau 
turnurile mdrefe ale cunoa§terii §i ale sfin^eniei care indicau 
sensul mesianic al implinirii lui Israel. 

Israel trebuia sa astepte pe Hristos §i intra El sa isi gdseascd 
viafa. 

Arderea de tot era jertfa „spre bund mireasmd inaintea 
Domnului" [Ies. 29, 25; Lev. 1, 3; 1, 9; 1, 13; 1, 17; 8, 21; 8, 28; 
17, 4; 23, 18 etc., cf. ed. BOR 1988], insa §i constientizare a nevoii 
de ddruire integrald lui Dumnezeu. 

Via a fost data lucrdtorilor, preo^iei iudaice, pe cand 
slujitorii Domnului, Sfnuii Proroci, au fost trimi§i sa strdngd 
roadele viei Tatalui. 

Slujitorii au venit la „vremea roadelor" [6 Kmpoc; twv 
KapiTcov: Mt. 21, 34, cf. GNT], nu mai inaintel 

Trebuiau sa primeasca roade de la preofia lui Dumnezeu, 
adica inielegere dumnezeiascd a Legii si a prorociilor, §i au primit 
in schimb bdtdi §i moarte [v. 35]. 

Intre v. 33-36 se afla criptizate, spuse tainic, toate 
evenimentele petrecute in Scriptura Vechiului Testament. 

Trebuia sa se aduca roade §i, la plinirea vremii, cum spune 
Sfantul Pavel, cand a venit Hristos, preotimea iudaica, care avea 
Legea §i prorociile, § i trebuia sa priveascd prin ele, nu au privit cu 
ochi curafi, adoratori pe Fiul Tatalui, ci au zis: „Acesta este 
mostenitorul; venrfi sd-l omordm §i sa avem noi mostenirea 
lui!...",c/v.38. 



Versetul 38, venit din gura Domnului, ne arata ca iudeii 
stiau cine este El, stiau cefac. 

§i dracii stiau cine este El, atata timp cat primele trei 
repetari ale sintagmei Fiul lui Dumnezeu in NT le aflam din gura 
dracilor, cf. Mt. 4, 3; 4, 6; 8, 29. 

§i preotimea iudaica §i dracii stiau cine este El, dar nu prin 
prisma dragostei fa^a de El ci a rdutdiii §i a invidiei fa^a de Fiul 
Stapanului. 

Avem, cum spunea Blaga , o cunoastere lucifericd in 
aceasta situate; cunoa§terea prin negare, cunoa§terea prin lupta 
acerbd cu propriul tau Dumnezeu. 

Daca nu vrei sd II recunosti de bund voie pe Dumnezeul 
treimic in inima ta, cu toata smerenia §i dragostea, atunci vei 
cunoa§te ce inseamna neiubirea lui Dumnezeu, chinul fara 
Dumnezeu §i consecin^ele luptei proste§ti cu El. 

Tu vei cauta liniste fara. El, vei cauta prosperi tate, vei cauta 
sd cadd bani din cer fara El §i nu vei avea nicaieri odihnd. 

Numai cand vei termina cu aceasta vrajbd impotriva 
Dumnezeului tau iubitor, a Creatorului tau, vei vedea ca pacea ta 
este El. 

Hristos e scos afard din vie, afara din cetate §i omordt, v. 
39, cf. Mt. 27, 33; Mc. 15, 21-22; Lc. 23, 26- 33; In. 19, 17. 

Stdpdnul viei este insa §i Hristos Dumnezeu, Care prin 
moartea §i invierea Sa ne-a facut pe noi vie a Sa, roditoare spre 
mantuire. 

El a dat via Sa, via pe care a mantuit-o, Biserica Sa, altor 
lucratori, preotimii Sale de astdzi, ca aceasta sa aduca roadele la 
vremea lor, adica sd-i conducdpe oameni la mantuire. 

Versetul 42, o implinire a Ps. 117, 22-23 [cf. ed. BOR 
1988], vorbe§te despre fundamentul hristologic al Bisericii, care 
nu exclude fundamentul treimic al Bisericii. 

Piatra, A,(.0oc;-ul Bisericii este Hristos, ca Cel care a murit 
pentru noi moarte pe cruce §i ne-a inviat, intru Sine, prin invierea 
Sa, spre via^a ve§nica. 

Insa Hristos este Unul din Treime, nedisociat in lucrarea 
mantuirii de Tatal §i de Duhul. Nu doar Hristos ne-a mdntuit, ci 
Tatal prin Fiul intru Duhul Slant. 

Cre§tinii ortodoc§i trebuie sa vada treimic apari^ia lumii, 
crea^ia, trebuie sa vada treimic pregdtirea lumii pentru intruparea 
Cuvantului, iconomia mantuirii, Biserica, asteptarea noastrd §i 
viafa vesnicd. 



1 Lucian Blaga: http://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga. 



§i cum sa vedem treimic tot ce a fdcut, face §i va face 
Dumnezeu cu noi? Prin aceea ca trebuie sa vedem intreaga Treime 
conlucrdnd la fiecare act al creafiei §i al mdntuirii noastre. 

Prea Curata §i Prea Sfanta Treime, Dumnezeul nostra ne-a 
creat, ne mdntuieste si ne primeste intra Impara^ia Sa. 

Daca incercam sa facem din Domnul nostra Iisus Hristos un 
Mantuitor rupt de Treime, nu mai putem sa avem dimensiunea 
triadologicd la care ne cheama Sfanta Liturghie, care incepe cu 
strigarea: „Binecuvantata este Impara^ia Tatalui si a Fiului §i a 
Sfantului Duh acum §i purarea §i in vecii vecilor. Amin!". 

Noi II binecuvantam pe Dumnezeul Cel in trei ipostasuril 
persoanelfeie, pentra ca este preabinecuvdntatd bucuria 
Impantfiei Sale, domnia Sa in cei credinciosi. 

Intr-o rugaciune ortodoxa tainica, rostita in taina inimii sale 
de catre preot, vorbim despre Cel care §ade pe Heruvimi, adica de 
Hristos. 

Dar §i Tatal §i Duhul stau pe Heruvimi ca pe un tron, pentra 
ca Dumnezeul nostra este Treime depersoane. 

Chiar daca ne ragam unei singure persoane dumnezeie§ti, 
chiar daca chemam in noi doar pe una, nu trebuie sa traim cu 
con^tiin^a ca Tatal e separat de Fiul §i de Duhul ci, cand chemam 
o per so and, chemam de faptpe toate trei prin aceea. 

Piatra Bisericii este Hristos, cf v. 42. 

Falsa dogma a „primatului" petrin, transformat in „primat 
papal", se autoanuleazd in contact cu Mt. 21, 42. 

Ziditorii vechitestamentari, preo^ia iudaica nu a vrat sa 
construiascd stabil, pe Insa§i Piatra viefii, nu a vrat sa recunoasca 
faptul ca Hristos e piatra, fundamentul, ci numai unii dintre 
israelii au vazut cat de „minunatd [Gauiiaorf]] este [Ea] in ochii 
no§tri". 

S-a luat accesul de la Impara^ie pentra iudei §i s-a pus la 
indemdna cre§tinilor, cf. v. 43. 

Nu s-a produs o translare a fagaduin^elor de la poporal lui 
Israel in Biserica, ci Biserica s-a format deopotriva din adevaraiii 
israelii, fara vicle§ug in inima lor §i dintre pdgdnii care s-au 
luminatprin Botez. 

Ma voi opri asupra acestui amdnunt pentra a prezenta o 
direc^ie extinsd, istorica. 

Israelul care nu a crezut in Hristos a cazut din fagaduinfa, 
din mdntuire. Mul^i, pu^ini, cei care nu au crezut in Hristos §i nu 
au devenit prin Botez membrii ai Bisericii lui Dumnezeu nu au 
mostenit fagaduin^ele Domnului facute lor prin Avraam, Isaac §i 
Iacov §i prin to^i Sfin^ii Proroci. 



Neintrarea in Biserica te face sa fii neeclesial, neimbisericit, 
nereinnoit. Biserica Ortodoxa, Biserica lui Dumnezeu are o 
singurd poarta: Sfantul Botez. 

Poarta sacramentald a Botezului este cea care te face 
adevarat israelit, mostenitor al fagaduin^elor Parin^ilor din toate 
veacurile §i crestin dreptsldvitor, care mdrturisesti drept pe 
Dumnezeul treimic. 

Cand, de-a lungul istoriei, s-au desprins de Biserica 
monofizrfii, nestorienii, romano-catolicii, stili§tii etc., Biserica nu 
a ramas ciuntitd, nedeplina, ci intreagd, iar cei care au iesit din ea 
deposeddndu-se, ca §i iudeii care nu L-au primit pe Domnul, de 
mdntuire §i har, au devenit madulare uscate, moarte, rupte de 
trupul Bisericii. 

Ruperea de Biserica nu s-a facut cu forfa, ci din libera 
alegere. 

Nimeni nu te indeamna: Frate Gheorghe, Ja-fi o biserica a 
ta, alta decdt cea care vine de la Domnul si crede in ce vrei! 

Strabunii monofizrfilor §i ai catolicilor de astazi, strabunii 
ereticilor care s-au rupt de Biserica Ortodoxa sunt de vind ca si-au 
pierdut eclesialitatea. 

E adevarat, ca ei, sarmanii, au numai neajunsul de a se naste 
acolo unde nu e Biserica, unde nu e Biserica adevdratd. 

Insa, credem ca orice om care cautd adevdrul §i vrea sa il 
gdseascd, trebuie sa deruleze firul istoriei Bisericii §i sa observe 
unde si cum a supravieiuit Biserica adevarata in istorie. 

A reinventa Biserica, a reforma-o, a schimba-o, a retu§a-o 
nu este o mentalitate crestind, ci mentalitatea cre§tina autenticd se 
manifesto ca o atentd, smeritd §i preaiubitoare apdrdtoare a. tot 
ceea ce s-a mostenit in Biserica. 

Nadab §i Abiud, care au dorit sa inventeze o noua cddire 
inaintea Domnului, o noua tdmdiere, o noua jertfd, cf. Lev. 10, 1- 
2, au fost mistuifi de focul ce a iesit de la Domnul. 

Asta in Vechiul Testament, unde totul era umbra §i imagine 
tipologicd a lui Hristos, nu in Noul Testament, cand avem de-a 
face cu insdsi Biserica lui Hristos, Cel rastignit §i inviat pentru 
noi! 

Cum ne-am putea permite sa rdsturndm Sfanta Liturghie 
care vine de la Sfhnii Apostoli, Sfintele Icoane, cand Sfantul Luca 
Evanghelistul a pictat chipul Prea Curatei Stapane, sa necinstim 
Sfintele Taine, sa renegam hirotonia, pe Sfin^i §i Sfintele Moa§te, 
cand Biserica lui Hristos le-a cinstit §i le-a pdzit de orice minte 
rdtdcitdl 



Fiii adevarafi nu i§i renegd paring, chiar daca sunt rdi la 
culme. Insa, cand noi avem nu ni§te paring josnici, ci milioane de 
Sfinii inaintea noastrd, pe Sfiniii Bisericii, care au trait §i au 
crezut ca si noi, de cine §i de ce sa ne temem §i de ce sa schimbam 
credin^a care mdntuieste cu o pseudofilosofie umand sau cu o 
credinfa ereticd? 

Cel care cade pe Piatrd se sfdrdmd. Iar eel peste care va 
eddea Piatra se va zdrobi, cf. v. 44. 

Cuvintele finale ale Sfintei Evanghelii de astazi ne vorbesc 
despre cat de greu e sa cazi in mainile Domnului, adica sa fii 
pedepsit de catre El, pentru ca i-ai renegat Biserica §i randuielile 
dumnezeie§ti ale Bisericii Sale §i ^i-ai inventat biserici dupa 
marimi umane sau, mai bine-zis, ai creat pesteri de tdlhari. 

Scriptura vorbe§te foarte greu, foarte aspru despre eretici. 

Daca in Mt. 7, 26 ei sunt porcii care calca mdrgdritarele 
mdntuirii in picioare, in Filip. 3, 2 ei sunt cdinii de care trebuie sa 
ne pazim §i lucrdtorii cei rai, lucru precizat §i de Apoc. 22, 15. 

§i, pentru ca sa vede^i care era pdrerea Sfm^ilor Paring 
despre eretici in vechime, ca sa nu fm acuzat de interpretdri 
subiectiviste, va voi cita coniinutul unor sfmte canoane/legiuiri ale 
Bisericii lui Hristos, ca sa vede^i ce asprime avea Biserica 
odinioara fa^a de aceste persoane. 

Canonul 45 al Sfinfilor Apostoli interzicea clericilor sa se 
roage impreuna cu ereticii. 

In canonul 64 apostolic, clericul care intra in casa de 
rugaciune ca sa se roage impreuna cu ereticii era caterisit, adica 
scos din preofie. 

Canoanele 46 §i 48 apostolice sj canonul 1 de la Cartagina 
arata ca botezul ereticilor §i al schismaticilor nu este valid, adica 
nu e adevarat. 

In canonul 68 apostolic se precizeaza ca hirotonia ereticilor 
nu e valida. 

Clericul care admite botezul §ijertfa ereticilor e caterisit cf. 
can. 46 apostolic. 

Cf. can. 19 de la Sin. I Ecumenic, a canonului 7 de la 
Sinodul II Ecumenic, a can. 95 de la Sinodul VI Ecumenic, a can. 
7-8 de la Laodiceea, a can. 1 si 47 ale Sfdntului Vasile eel Mare §i 
a can. 3 al Sfdntului Atanasie eel Mare, ereticii care se convertesc 
la Ortodoxie se primesc, unii, prin mirungerea cu Sfdntul Mir, al^ii 
prin Botez, iar al^ii, daca dau scrisori de anatematizare a ereziei 
lor. 

Cf. canonului 75 apostolic, ereticii nu pot depune mdrturie 
intr-un proces impotriva preo^ilor. 



Cf. canonului 6 de la Sinodul II Ecumenic §i a canonului 
129 de la Cartagina, ereticii nu pot ridica acuzd, cu caracter 
bisericesc, impotriva clericilor. Adica un eretic nu este luat in 
calcul in timpul unui proces bisericesc, daca acuza pe cineva din 
ierarhia bisericeascd de un anume pacat. 

Cf. canonului 93 de la Cartagina, daca ereticii sunt 
intolerant §i ii terorizeazd pe membrii Bisericii, trebuie sa se 
ceara ajutorul autorita^ilor lume§ti. 

Iar potrivit canonului 1 de la Sinodul II Ecumenic orice 
erezie §i orice eretic, implicit, este dat anatemei de catre Biserica. 

Ca sa fiu urmdrit asupra datelor pe care vi \e-amfurnizat, va 
rog sa consulta^i Arhidiac. Prof. Dr. loan N. Floca, Canoanele 
Bisericii Ortodoxe. Note si comentarii, Sibiu, 1993, 557 p. 

Dupa cum se observa, sdndtatea membrilor Bisericii era 
foarte atent controlatd in vechime, dupa cum, poporului lui Israel i 
se interzicea contactul cu popoarele pagane care il inconjurau. 

Astazi, avem contacte, discu^ii, intdlniri cu ereticii §i 
paganii, incercam dialoguri amiabile, pentru ca trebuie sa 
convieiuim in pace. 

Unii dintre noi se smintesc cand aud de intdlniri ecumenice, 
arfii se panicheazd foarte mult, arfii se indoiesc de hirotonia celor 
care fac astfel de lucruri. . . 

Insa eel mai corect mod de a gdndi rela^iile inter §i extra- 
eclesiale, credem noi, e acela de a ne intdri in credin^a Sfin^ilor lui 
Dumnezeu §i, in acela§i timp, de a putea sa rdspundem, lini§tit, 
despre nddejdea mdntuirii noastre. 

Trebuie sa semdndm pace injur §i nu vrajbal 

Ca sa ne ca§tigam constiinia Bisericii, adevarata noastra 
dimensiune interioard defii ai lui Dumnezeu este un drum lung §i 
greu. 

Insa nu trebuie sa ne temem ca nu stim prea multe, ca 
suntem prea slabi sau ca suntem prea ingreunafi cu multe, ci sa 
avem nddejde, indrazneala sfdntd, ca totul e in mdna lui Dumnezeu 
§i ca El nu-i va pierde pe robii Sdi. 

Va dorim multd pace in via^a dumneavoastra §i o saptamana 
cat mai placutal Amin. 



Sa te iei in stapdnire, ca sa urmezi Domnului! 
Predica la Duminica dupa Inaltarea Sfmtei Cruci 
[Mc. 8, 34-38; 9,1] 




Prea iubi^ii mei 81 , 



Dupa bucuria alegerii noului Patriarh al Romaniei §i dupa 
bucuria postului din ziua Inal^arii Sfmtei Cruci, traim astazi 
atmosfera duhovniceasca a puterii Sfmtei Cruci in via^a noastra. 

Traim biruinja crucii in trupul nostru, biruin^a mantuirii lui 
Hristos in noi, pentru ca puterea Sfmtei Sale cruci, inchipuirea ei 
pe trupul nostru dar §i crucea, ca greutate a fiecarei zile, sunt 
datatoare de bucurie. 

Pentru noi crucea este bucurie §i putere, arma impotriva 
demonilor §i rusinare a vrdjmasilor Bisericii. 

Crucea, dupa cum spune acatistul, este „sfdnta privire a 
Sfm^ilor". Pentru ca ei nu au privit crucea din afara lor ci crucea 
datatoare de bucurie, crucea nevoin^ei din ei insisi era insdsi 
vederea cu care 7/ vedeau pe Hristos. 

Triumfalismul mantuirii nu ne este specific! Pentru noi 
mantuirea trece prin cruce, trece prin moartea fafa de noi insine, 
fa^a de pofta trupului §i a ochilor, fa^a de trufia §i moda vremii, 
pentru a ne duce la inviere, la invierea sufletului nostru din 
moartea pacatului §i a patimilor. 

Crucea este expresia vie}ii ortodoxe, pentru ca via^a fiecarui 
cre§tin ortodox in parte, care e constient de valoarea viefii §i de 
dorul mantuirii, se nevoie§te, se ucide zilnic, i§i ucide patimile, 
pentru ca sa traiasca prin Duhul lui Dumnezu, da, prin Acela care 
teface viu. 

Duminica de astazi, prin Evanghelia sa de la Marcu, este o 
vorbire mai intai despre luarea noastra in posesie. 



Scrisa in data de 15 septembrie 2007. 



Se vede, din titlul nostru, ca nu e vorba despre luarea crucii 
mai intai, ci despre rdpirea noastrd din altfel de vrdji, din altfel de 
interese, pentru singurul lucru necesar [cum spun Sfin^ii ru§i, mai 
ales], adica pentru dorul de Dumnezeu. 

Ca sa dai curs chemdrii Sale, ca sd vii dupa El, trebuie ca 
mai intai sd te ai, sa te posezi, sa §tii cine esti, ce po^i, ca sa po^i sd 
mergi dupd El. 

Daca crezi ca pofi sd mergi dupa El oricum, vei in^elege ca 
\\i trebuie pregdtire, antrenament pentru o via^a duhovniceasca, 
sfanta §i pentru in^elegeri enorme, fidele, adanci ale cuvintelor 
Sale. 

Ca sa ajungi in spatele Lui [ottloco Mod, v. 34], trebui ca mai 
intai sa fii in tine insufi. §i ca sd te ai, trebuie sa iji sco^i inima din 
vrdjile acestei lumi, sd te dezvrdjesti, sa te dezici de lucrurile 
slabe ale acestei lumi, pentru lucrurile tari, pentru lucrurile care te 
fac viu. 

In primul rand, ca sd ifi revii, sa ni vii in fire trebuie sd te 
recunosti pdcdtos. 

Sa vezi pacatul tau, cat e de mare §i sa te compor^i zilnic in 
functie de tabloul interior pe care 1-ai con§tientizat. 

A nufi pervers cu tine insusi inseamna a nu te considera in 
fa^a altora altfel decat te consideri in fa^a lui Dumnezeu §i a 
con§tiin^ei tale in timpul rugdciunii §i alprivirii la tine. 

Ca sa te insdndtosezi trebuie sa arunci de la tine pdcatele 
grosiere, superstiiiile tale, trebuie sa devii atent cu via^a ta, sa fii 
prezent la Biserica, sa intri in ritmul liturgic al viejii ortodoxe, sa 
incepi sd postesti, sa te rogi regulat, sd citesti cdrfi teologice, sa ni 
cumperi cdrfi de rugdciune, sa nu mai fi lax la minciuna, la prostie 
personala §i la decaden^a. 

Radicalizarea interioara a vie^ii tale insa nu trebuie sa te 
faca sd te inchizi in tine sau sa consideri, ca daca tu ai infeles ceva 
mai mult, cei care nu au infeles nu mai merita atenfia ta. 

Ci, dimpotriva, pasii sporirii personate se vad in gradul de 
inielegere §i de dialog neincruntat cu tine § i cu al^ii. 

Ca sa mergi bine nu trebuie sa i^i alegi o via}d a extremelor. 

Cei mai murfi convertrfi la Ortodoxie incep prin a posti 
excesiv, prin a citi mult §i a cauta, in rugaciunile lor, semne ale 
prezen^ie harului substantiate, cu care sd se laude chiar §i numai 
pentru ei insisi. 

Pericolul suficieniei este la antipodul indifereniei. 

Daca mai ieri nu cam faceai nimic, astazi, daca faci ceva, 
sim^i ca ai implinit toatd dreptatea, dar urfi sa te mai crezi §i 
nevrednic. 



Venirea in sine reala aduce o imbogdfire continua a 
con§tiinJei ca nu faci pe cat ar trebui sa faci, insa §i linistea 
harului incepe sa te umple, pentru ca privesti spre El constant. 

Cine voie§te/ vrea sa vina in spatele Meu/ dupa Mine [tic; 
QeXei ottloco Mou ccKoXovQeiv] trebuie sa se dispenseze de sine, sa 
se lepede de sine, sa renim^e la voia sa, la judecata cu care era 
invdfat, pentru ca sa inve^e o logica dumnezeiascd, paradoxals. 

Daca pana mai ieri in^elegeai ca puterea §i frumuseiea ta 
stau in bodybuilding §i in caii-putere pe care ii are ma§ina ta, 
odata cu renunfarea la mentalitatea ta, in^elegi ca bogdfia §i 
frumuseiea ta sunt curdiia trupului §i a sufletului tdu. 

In^elegi ca fericirea e o constiinfd care nu te mustrd, ca 
bucuria e sclipirea de bucurie din ochii celui pe care il ajufi, ca 
frumuseiea vieiii sta in ascultare §i recunostinid. 

Vi se pare ca nu sunt compatibile ascultarea cu 
recunostinial Ba da, sunt compatibilel Sunt compatibile §i 
dreptatea cu iubirea, mila cu mustrarea, milostenia cu postul, 
ascultarea cu mulfumirea. 

Pai ce «e cere Domnul astazi? 

Sa venim, sa plecam din noi §i sa mergem in spatele Lui. 

Iar a veni in spatele cuiva inseamna a fi recunoscdtor ca 
cineva se gdndeste la tine §i te duce la bine. 

Iar cum El este Via}a §i Calea in acela§i timp, daca mergi in 
spatele Lui nimeresti chiar in Rai. 

Daca te recolectezi, te readuni din lume, te intorci de pe 
unde haladuiai tu §i incepi sa mergi in spatele Lui, incepi sa te 
aduni in tine, sa te vezi si sa con§tientizei ca drumul crestinului 
ortodox e acela de a trece prin moarte. 

Da, l\i trebuie un mare eroism sa traie§ti gestul liturgic al 
Botezului in viafa ta de adult, pentru ca Hristos ^i-a dat sa traie§ti 
moartea §i invierea Lui in apele Botezului, ca singurul mod de 
viafa pe care tu trebuie sa il retrdiesti in intreaga ta via|a. 

Via^a noastra e de la moarte la viafa. 

Noi ne na§tem morfi §i devenim vii prin Botez. Noi suntem 
morfi §i in stdpdnirea puterii diavolilor pana cand ne botezdm, iar 
cristelni^a, vasul Botezului, ca un al doilea uter, ca o a doua mama 
ne na§te drept fii ai lui Dumnezeu prin har, ne face fii, mddulare 
ale lui Hristos §i ale Bisericii Sale §i ne da sa trdim moartea 
pentru pdcat ca viafa in Duhul. 

Adica sa trdiesti bine e pentru noi sa mori bine. Sa mori in 
Hristos §i cu El, sa retrdiesti mereu moartea Lui, care te duce la 
invierea ta cu El. 



Moartea ca bucurie e regasibila in cimitirele noastre §i in 
casele noastre. 

Cimitirele noastre sunt adevdrate oaze de flori, de arbu§ti 
ornamentali, de iarba din destul, de racoare §i lini§te. 

Crucile adevarat ortodoxe sunt umile, sunt de lemn, piatra e 
acoperita repede de bruma de verdeafd a zidurilor iar zilele de 
tamaiere §i de aprindere a lumanarilor fac din cimitirele noastre 
locuri tainice, prevestitoare ale invierii ce va sa fie. 

Casele ortodoxe sunt pline de har. 

Cele care se sfinfesc prin sfin^irea facuta de preot §i prin 
rugaciunea §i frumuse^ea vietii familiei, miros a tamaie §i candela 
aprinsa, miros a cozonaci §i coliva in sarbatori, miros a casa de om 
gospodar §i primitor, miros a. ..normalitate. 

Miros a via^a de la moarte la viafd nu de la moarte la 
moarte. 

Moare eel pacatos §i mo§tenirea lui o ia altul, dar nu traie§te 
bucuria Impara^iei. Bucuria Impara^iei o traie§te eel care se lasd 
de via^a lui de pdcat, de nesimiire a lui Hristos §i merge tdcut, 
bucuros, recunoscator, in spatele Pastorului eel bun, Care i§i 
cunoa§te oile Sale dar §i ele II cunosc pe El. 

Adica cre§tinii ortodoc§i stiu care e fafa lui Hristos, a 
Dumnezeului-om, Care Se face om fara a renun^a la afi Dumnezeu 
§i nu II confunda nici cu Muhammad 82 , nici cu Buddha 83 , nici cu 
Zoroastru 84 , nici cu Demiurgul 85 . 

Hristos este Hristos, Cel nascut din Fecioara, Caruia 
animalele din iesle I-au suflat, cdldurd ca sa-I faca. El este Fiul 
Prea Curatei Stapane, pe Care L-a nascut nu din poftd bdrbdteascd 
§i nici din impreunare omeneascd §i fara stricarea fecioriei sale, ci 
de la Duhul Sfdnt, nascandu-L/ara lehuzie, fara striedciune §i care 
a rdmas Pururea Fecioara. 

Noi urmdm Celui pe care // stim. 

Nu II confunddm cu altul, nu II schimbdm cu altul, ci II 
adoram ca pe Unul din Treime, impreuna inchinat §i slavit cu Tatal 
§i cu Duhul, ca Cel ce este Cel mdrturisit de Proroci §i care a 
venit, la plinirea vremii [Gal. 4, 4], §i S-a dat rdscumpdrare pentu 
mulfi [Mt. 20, 28], adica pentru to^i ca^i au fost, sunt §i vor fi. 



82 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Muhammad. 

83 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Buddha. 

84 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Zarathustra. 

85 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Demiurge. 



De aceea mergem, cu toate pacatele noastre, dupa El, §i 
dupa Sfintii Lui Apostoli, nu dupa Evanghelia lui Iuda 86 . 

Mergem dupa Sfintii Apostoli care au hirotonit episcopi, 
preoti §i diaconi, care au lasat canone §i reguli de viatl 
duhovniceasca, care ne-au dat Jertfa fara de sdnge a. Sfintei si 
Dumnezeiestii Liturghii. 

Dupa Sfintii care au trait prin pe§teri §i prin crapaturile 
pamantului, dupa Ierarhii care 1-au surpat pe Arie 87 , pe 
Macedonie 88 , pe Eutihie 89 , pe iconocla§ti 90 , pe fal§ii vdzdtori ai 
fiin^ei lui Dumnezeu 91 , dupa Cuvio§ii Lui, dupa Mucenicii Lui, 
dupa Marturisitorii Lui, dupa Maicile §i Parintii no§tri cei multi ca 
stelele cerului §i ne. ..crucifwdm. 

Trecem de la moarte la viat.a, ca, dupa cum am trait moartea 
Lui, sa ne invrednicim §i de invierea noastrd duhovniceasca de 
aici, de invierea cea prin vederea luminii necreate, a harului 
Treimii Celei Preasfinte. 

Adica nu ne place crucea pentru ca vrem sa rdmdnem la ea, 
ci crucea e un stadiu. Ea e drumul cdtre invierea §i indlfarea 
noastrd duhovniceasca, catre trairea noastra, inca de acum, in 
simfirea constientd a harului in fiin^a noastra. 

De aceea, lepddarea de sine §i luarea crucii inseamna a 
pornipe drumul urmdriiLui induntrul fiiniei noastre. 

Nu plecam peste deal sau prin oras. cu ditamai crucea in 
mana sau nu ne punem o cruce de trei kilograme la gat, pentru ca 
a§a suntem mai credinciosi sau pentru ca asa urmdm pe Hristos, ci 
ne luam angajamentul interior de a suporta toate pentru evlavia 
crediniei. 

A trdi crucea inseamna a trdi cu bucurie triste^ea, durerea, 
priva^iunile, incercarile de tot felul, moartea. 

E adevarat: nu te mai incdntd Ortodoxia daca auzi ca trebuie 
sa poste§ti, sa te rogi, sa renun^i la ideile tale fanteziste despre 
Dumnezeu §i crearea lumii §i om, despre ce inseamna dreptate §i 
echitate. 

E greu sa inve^i sa gdndesti paradoxal, adica sa te bucuri de 
saracie, de boala, de nereu§ite ca de cele mai mari lucruri §i sa te 
intristezi cand e§ti indemnat sa pdcdtuiesti sau sa te destrdbdlezi. 



N Despre ea: http://www.descopera.org/evanghelia-dupa-iuda/. O traducere a ei in limba 
romana, pentru download: http://www.scribd.com/doc/31469/filehost-Evanghelia-dupa-Iuda- 
traduc ere -romana . 

87 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Arius. 

88 Idem: http://orthodoxwiki.org/Macedonius_I_of_Constantinople. 

89 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Eutyches. 

90 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Iconoclasm. 

91 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Hesychast_controversy. 



E greu sa te simii sub povara a multe greuta^i, adica sub 
povara crucii tale. Dar fara ea nu po^i sa te bucuri de bucuria 
nesfdrsitd a Sfm^ilor Lui. 

Insa, dupa cum am spus, traim zile de bucurie §i nu de 
calamitate. Pentru ca, daca suntem gata sa ne pierdem prostia, 
nesim^irea, badarania, nemilostivirea, ura, dispre^uirea celor cu 
handicap, perversitatea, infatuarea din sufletul nostru, atunci il 
scapam pe sarmanul nostru suflet ca pe pasare din laful 
vanatorului. 

Caci daca vrei sa i^i mdntuiesti luciferic sufletul, dandu-i de 
toate, pacate de toate felurile, il pierzi. Dar daca vrei sa il pierzi, 
aruncand din el rufele murdare ale patimilor, atunci il scapi de 
moartea cea ve§nica §i de chinurile Iadului. 

Ca daca te dezici de neamul acesta desfrdnat §i pdcdtos [xr\ 
yevea taikr) xr\ |_iolxo6A.l6l Km a|iapTcoA,co, v. 38], de tabieturile 
societa^ii civile, de cultura fara Duh, de imaginea fara inimd 
curatd, de regula fara constiintd, de atavismul vieiii de zi cu zi, in 
care tinerii mostenesc, pentru ca vor, pdcatele parin^ilor §i ale 
bunicilor lor, nu te vei rusina la Judecata Sa, pentru ca in tine deja 
s-a produs invierea spre viaja. 

§i, pentru ca aceste cuvinte au direc^ia vederii lui 
Dumnezeu, caci cap. 9 din Sfantul Macu e capitolul Schimbdrii la 
Fa0 a Domnului, Acesta le spune ca Impdrdiia lui Dumnezeu [tx\v 
BaaiXeiav tou Oeou, v. 1] vine cu putere, intru putere [kv 
5uva|j,ei], intru puterea vederii lui Dumnezeu, la cei care se 
rdstignesc pe ei insisi. 

§i cine este Impdrdiia decat harul lui Dumnezeu? §i unde 
locuieste Dumnezeu eel mai bine decat in fiin^a omului, ca sa o 
indumnezeiascd §i sa o faca asemenea trupului Sau preaslavit prin 
inviere, plin de slavdl 

De aceea, va repet, ziua de astazi §i crucea ne vorbesc nu 
despre fatalism, nu despre plans, nu despre cataclisme, ci despre 
bucurie. 

Crucea, care pentru unii e nebunie, pentru al^ii e sminteald 
[I Cor. 1, 23], pentru al^ii e prostie, pentru al^ii e motiv ca sdfacd 
vraji cu ea sau sa o profaneze, pentru noi e semnul puterii lui 
Dumnezeu [I Cor. 1, 24], e puterea rdstignirii lui Hristos, prin care 
noi mostenim viafa §i bucuria cea netreedtoare. 

A§adar, ceea ce al^ii renegd, noi iubim §i ce al^ii iubesc, noi 
dispreiuim. Fiecare cu iubirea lui, nu? 

Important e sa nu confunddm ceea ce nu este cu ceea ce 
este. Sa nu confundam usa Bisericii cu usa casei de adunare sau 
cu usa restaurantului si nici dreapta credin^d care mdntuieste pe 



tot omul care vine in lume [In. 1, 9] cu filosofia §i desarta vorbire 
despre Dumnezeu §i cu inveniiile teologice ale unor min^i inflate 
de demoni §ifarsoare. 

Sa iubim ceea ce vine de la Hristos §i de la oamenii Sfinfi §i 
nu de la oamenii pdcdtosi §i rebelil 

Sa iubim ceea ce zideste pe om, adica nevoin^a personala, 
Sfintele Taine, milostenia, toata fapta cea buna, ascultarea §i 
recuno§tin^a fa^a de toate darurile lui Dumnezeu. 

Suntem in ceas de toamnd, cand ne strangem roadele §i in 
bucuria faptului ca avem al saselea patriarh al romanilor. 

Sa ne bucuram pentru ambele daruri date noua de catre 
Dumnezeu §i sa facem in a§a fel, prea iubi^ii mei, incat sa nu ne fie 
rusine ca suntem urmasii acelora de care lumea intreaga nu este 
vrednicd [Evr. 11, 38]. 

Dumnezeu sa va dea multd pace, mult har §i multa bucurie 
in via^a dumneavoastra iar noua sa ne dea bucuria de a sti cum sa 
vorbim §i sa trdim in fa^a lui Dumnezeu §i a oamenilor, in a§a fel 
incat sa fim mireasmd a vieiii spre viafd pentru cei ai lui 
Dumnezeu §i mireasma a morfii spre moarte pentru cei care calca 
in picioare Prea Sfintele Patimi ale Domnului [II Cor. 2, 16]. 

Va dorim o sdptdmdnd preafrumoasd §i multd senindtate in 
via^a dumneavoastra. Amin! 



Veti pescui oameni! Predica la Duminica a 18- 
a dupa Rusalii. Pescuirea minunata [Lc. 5, 1-11] 




Prea iubi^ii mei fra^i si surori intru Domnul 



92 



intotdeauna la aceasta Sfanta Evanghelie imi tresare inima, 
pentru ca e vorba de harisma preofiei, a celor chema^i la a fi 
pescarii de oameni [avGpcoiToix; ((joypoov, v. 10] ai lui Dumnezeu. 

Imi tresare inima si ma gandesc la responsabilitatea noastra, 
a preo^ilor, care nu e deloc mica, ci. ..imposibild. 

Gandita in parametri umani sau in parametri 
postmodernitdtii noastre, preofia este o viafd supra-umand, 
ingereascd, ceva absolut imposibil de trait la exigenjele ei 
maxime, pentru ca inseamna sa traiesti la exigenfele celei mai 
desdvdrsite sfinienii. 

Preo^ia este culmea tuturor virtufilor si a intregii sfinfenii, 
ca unii care stdm in fa^a lui Dumnezeu si aducem Jertfe 
duhovnicesti, insusi Trupul si Sangele Sau euharistice, pentru via^a 
lumii, a tot celui ce vine in lume si crede intru El, botezandu-se 
spre infiere si sfinfire, si facem toate cele ale mdntuirii oamenilor. 

De aceea, resim^im acut nevrednicia noastra ori de cate ori 
ne apropiem sa slujim Domnului. 



92 Scrisa in data de 23 septembrie 2007. 



§i cum ar putea sa fie altfell Cine se crede atdt de curat §i 
de drept incat sa creada ca poate sluji Domnului, Celui de care se 
cutremurd intreaga fire §i // preasldvesc Ingerii §i Sfnuii cu o 
bucurie fara seaman, extatica, paradoxals? 

Sfin^ii §i Puterile cerebri sunt ie§iti din ei m§i§i, intr-un extaz 
perpetuu, cu mintea lor cea prea duhovniceasca §i mult preasfm^ita 
§i sunt lipifi, prin contemplarea min^ii §i prin dragostea lor de 
Treimea Cea mai presus de orice incepatorie §i domnie. 

Preo^ia este o minune inspdimdntdtoare, un adevarat munte, 
o incomensurabilitate, pe care nu o po^i ridica din loc, daramite sa 
o maiporfi, fara mult har de la Dumnezeu. 

Imi spunea un Pdrinte duhovnicesc despre momentul 
hirotoniei sale celei de Dumnezeu binecuvantate. 

Imi spunea cu o claritate inspdimdntdtoare despre ceea ce 
trdise in clipa cand Preasfm^itul Episcop §i-a pus mainile peste 
capul sau §i 1-a hirotonit. Mi-a spus aceste lucruri sub jurdmdnt, 
cum ca toate sunt adevdrate. 

§i mi-a spus: „Parinte draga...cand eram jos, ingenuncheat 
in fa^a Episcopului meu hirotonitor, atunci cand am fost facut 
preot, m-am sim^it ca albia unei mdri, in care s-a cobordt mult har 
dumnezeiesc, asemenea unei lumini infinite. §tiam de la Sfin^i, ca 
astfel de vedenii au cei care se pregdtesc pentru preo^ie §i primesc 
preo^ia care vine de la Domnul, prin Sfin$ii Sai slujitori...dar nu 
§tiam cat de mdreafd este aceasta punere a noastrd in tagma 
preo^iei. Atunci am in^eles minunea ca eu nu mai sunt diaconul X, 
ci am devenit preotul lui Dumnezeu, celpus ca sa slujesc pefiii lui 
Dumnezeu. 

Tot la fel, cand am fost facut duhovnic, ca sa pot spovedi, 
am vazut cum lumina care ma preofise, care ma umpluse prin 
mainile Episcopului meu, care fusese ca o mare de lumina, acum 
era ca un foe ceresc, care m-a umplut de o rdvnd imposibil de 
descris. 

Tocmai atunci am §tiut ce ma asteaptd sau ce e acela un 
duhovnic: un om care sa vorbeascd §i sa acfioneze prin Duhul lui 
Dumnezeu. Adica nu oricum, ci tocmai prin acest Duh al lui 
Dumnezeu, Care sfinfeste toate §i ne ajutd in toate slujbele 
noastre". 

Binein^eles ca aceste cuvinte, ca §i pe dumneavoastra, §i pe 
mine m-au inspdimdntat. M-au inspaimantat de-a dreptul, pentru 
ca si noi ar fi trebuit sa avem astfel de trdiri dumnezeiesti. 

De ce? Pentru ca Dumnezeu Cel Preasfant ne vrea Sfinfi, ne 
vrea curafi, ne vrea plini de lumina Sa, pentru ca sa fim in 
intimitatea Sa, in cele dinlduntru ale slavei Sale. 



Ziua de 23 septembrie a fiecarui an este ziua in care se 
praznuie§te in Biserica lui Hristos pomenirea zamislirii Sfantului 
loan Botezatorul. Nu a nasterii ci a conceperii sale in pantece! 

Grija noastra a§adar nu este numai pentru eel care s-a 
ndscut ci §i pentru eel ce sta sa se nasca. 

Noi nu consideram copilul neformat deplin, din uter, o 
mdna de celule neper sonalizate, ci o fiinfa umand, o persoana, 
care trebuie ajutatd sa se nasca. 

§i iata cum Dumnezu a imbinat astazi ziua zamislirii cu ziua 
pescuirii. Caci eel care se zdmisleste trebuie sa fie pescuit pentru 
Dumnezeu, sa fie botezat pentru Dumnezeu, ca sa ajunga/z«/ Sdu 
prin har. 

Ce ne spune Scriptura de astazi? Despre ce ne vorbe§te atdt 
de pdtrunzdtorl Despre ascultare, despre teologia ascultdrii. 

Mul^imea [tov 6xA,ov] II imbulzea pe Domnul, venea din 
toate parole ca sa asculte cuvantul lui Dumnezeu [tov Xoyov tou 
Oeou] [v.l]; a§a cum facem unii dintre noi la Boboteaza, cand ne 
inghesuim ca sa luam apa sfm^ita. . . 

Ei se ndpusteau asupra Lui neuitandu-se la decenfd, la Cel 
din fa^a lor. Dadeau buluc. Asta in planul real al desfa§urarii 
evenimentelor. 

Interpretata duhovnice§te aceasta graba, aceasta imbulzeala, 
ajungem sa vedem ca e un lucru bun sa te imbulzesti, sa te ba^i 
pentru un loc mai in fa}a sau pentru o audifie mai bund a. 
cuvintelor lui Dumnezeu. §i cu cine sd te baftf Cu patimile din 
tine §i nu cu alp, ascultdtori ai cuvantului lui Dumnezeu. 

Imbulzeala enorma pentru a-L asculta. Iar El sta langa 
^armul lacului Ghennisaret [revvnoapei;]. 

Iar dupa numele lacului, un nume ebraic, ajungem sa 
in^elegem ca Domnul vorbea oamenilor cu scopul de a-i introduce 
in pdmdntul nasterii, adica in Botez. 

Sta langa lac, langa Botez, ca sa vorbeasca oamenilor despre 
nasterea din nou. 

§i Sfantul Luca spune ca Domnul a vazut doua luntre, doua 
barci [6uo -ulola] §i pe pescarii care i§i spalau mrejele, dar El se 
urea in luntrea lui Petru [v. 2-3]. 

Domnul a vazut doua luntre, pentru ca doua feluri de viafd 
pot exista: in credinid sau in necredin0. 

§i credinciosul §i necredinciosul isi agoniseste multe in 
via^a aceasta. Numai ca eel pacatos pleaca, cum spune Scriptura, 
adica moare, iar averea lui o mosteneste altul [Ps. 108, 7-14]. Nu 
pleaca cu mo§tenirea lui in cer, ci o lasa aici, §i o mdndncd 
...trecereaanilor. 



Exista doua luntre, pentru ca avem in fat.a noastra moartea 
§i viafa. §i noi alegem departea cui vrem sa fim. Noi alegeml Dar 
pentru ca nu alegem bine (pentru ca Deuteronomul vrea sa alegem 
viafa), noi alegem perimetrul morfii, alegem viafa in pacat, care 
duce de la moarte la moartea vesnicd. 

§i unde S-a urcat Domnul? In luntrea credinfei, a lui Petru. 
Caci piatra credinfei Apostolilor e fundamentul Bisericii lui 
Dumnezeu. El S-a urcat in luntrea credinciosilor, ca Unul care 
este Capul Bisericii. 

§i cand S-a urcat la Petru in luntre, caci El e cu noi 
intotdeauna, 1-a rugat pe Petru sa depdrteze de farm corabia, 
luntrea §i de acolo, din luntrea depdrtatd de mal, invdfa mul^imile 
[48i.8aoK6v roue; oxXovq] [v. 3]. 

Adica? Aici e vorbire tainicd despre monahism. Despre ce 
inseamna sa te indepdrtezi de lume pentru ca sa invefi cum trebuie 
sa vorbesti lumii despre Dumnezeu. 

Daca stai in imbulzeala multor patimi toata ziua, daca nu 
devii monah, adica singur, daca nu te insingurezi de patimi, nu 
po^i sa auzi pe Cel singur care rfi vorbe§te, pe Domnul tau. 

Oricine se poate insingura de patimile §i de moda lumii in el 
insu§i §i trebuie sdfacd astal 

Oricine se poate sj trebuie sa se indepdrteze de pacat, pentru 
casafie viu. 

Ieri seara priveam la televizor pe doamna avocat a parintelui 
ieromonah Daniel Corogeanu 93 , a celui nedreptdfit de catre to^i, 
care ii lua apdrarea in emisiunea lui Stelian Tanase 94 . 

Lini§tea, delicate^ea, pacea ei, gentilefea ei m-au umplut de 
bucurie, m-au facut sa o aplaud in fa^a televizorului. Acea femeie, 
pe care o vazusem pentru prima oard, o cre§tin-ortodoxa cu mult 
bun simf §i inteligenfa, m-a facut sa vad cum arata crestinul 
infelept in mijlocul unora care vor sa invdrta adevarul pe degete §i 
sa iasd victorioasd minciuna. 

Ca sa vezi, adica sa pofi vorbi detasat de patimi §i interese 
meschine, trebuie sa te faci al adevarului §i sa spui adevarul asa 
cum este. 

Nu sa presupui ca spui adevarul sau sa faci un adevdr care 
aduce bani, aplauze, rating. . . 

Ci sa mdrturisesti un adevar care vine din cer §i care il 
infiord pe eel care il ascultd. 



93 A se vedea: http://www.mediafax.ro/social/fostul-preot-daniel-corogeanu-vizitat-in- 
inchisoare-de-mitropolitul-moldovei-2950880. 

94 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Stelian_T%C4%83nase. La Realitatea TV. 



Hristos Domnul Se retrage, vorbe§te din Biserica Sa 
oamenilor, multimii neinvdfate din afara Bisericii, in mod tainic. 

El e pretutindeni, El umple toate cu slava Sa, dar e Capul 
Bisericii, ale carei madulare suntem noi inline, prin Botez §i prin 
hranirea cu Sine. 

El e in noi §i in afara de noi §i mai presus decat tot ce 
exista, El fiind Existenfa cea mai presus decat orice existenfa. 

§i El, Cuvantul lui Dumnezeu intrupat, Fiul Tatalui, Cel 
inchinat §i slavit impreuna cu Tatal §i cu Duhul, ne vorbe§te tainic 
tuturor, ne conduce pe to^i la El, pe masura ce multimea gandurilor 
noastre se linistesc, pe masura ce nu mai sunt haotice si atunci 
cand vrem sa auzim cu urechea inimii noastre cuvantul care te 
face viu, cuvantul viejii, mireasma vie^ii spre via}a a Cuvantului 
Cel ve§nic al lui Dumnezeu. 

Domnul inceteazd sa vorbeasca la un moment dat, ne spune 
Dumnezeiescul Luca, §i ii veorbe§te lui Petru, omului credin^ei [v. 
4]. §i ce ii spune e coplesitor pentru noi. 

Ii spune sa o duca mai la addnc [to Pa0oc;], sa duca luntrea 
mai in largul lacului, §i sa arunce mrejele [ra 6(.KTua] ca sa 
pescuiasca. 

Acest addnc [cand vorbea Fericitul Constantin Galeriu 95 
despre acest addnc te cutremurai, fi se zbdrlea pielea pe tine] 
reprezinta esenfa propovaduirii ortodoxe, sl ceea ce inseamna 
pentru noi a propovadui credinfa. 

Pentru ortodoc§i nu e de ajuns sa ai Scriptura in mdnd §i sa 
pleci la evanghelizat §i sa te dai de apostol. 

In calendarul nostru, cand cineva e numit Apostolul Rusiei 
sau al Serbiei, adica Evanghelizatorii autentici ai acestor neamuri 
sau intocmai ca Apostolii, atunci e vorba despre oameni care sunt 
addnci, care merg la addnc, in adancul dogmelor §i al vie^ii cu 
Dumnezeu, care sunt plini de sfm^enie §i §tiu sa vorbeasca 
oamenilor din adancul celei mai cutremuratoare sfin^enii despre 
Teologie, despre iconomia mantuirii lui Hristos, despre Biserica §i 
mantuire, despre create §i eshatologie, despre cura^ire de patimi §i 
dreapta in^elegere a cultului ortodox, a adevaratei inchindri in fa^a 
lui Dumnezeu. 

Nu a§a, oricine §tie trei lucruri despre Scriptura, a citit in 
graba Vie file Sfinfilor §i merge la Biserica este. . .apostol. 

A te crede cineva atdt de mare e semnul unei reale inseldri 
satanice, al unei pareri prea bune despre un ompdcdtos ca tine. 



95 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Galeriu. 



Sa privim insa ce face Simon, care nu era inca Apostol, ci 
trebuia sa fie pescuit de catre Domnul spre propovdduirea 
credinfei mdntuirii. 

Omul, fiind pescar, ii spune ca toata noaptea s-a trudit, 
impreuna cu arfii, §i nu a prins, nu a luat nimic [oi)8ev 4A,aPo|j,ev] 
[v. 5]. Adica zero peste. 

Dar, dupd cuvintele Tale [em. 5e tco pipa-ci Sou], ii spune 
Simon/Petru, o sa arunc mrejele, facand astfel ascultare de El, 
de§i §tia ca nu prinseserd nimic toata noaptea. 

Unde fugiserd pe§tii, nu?! 

Unde plecasera de el nu putuse sa prindd nimic? 

Omul se gandea la hrana lui, la via^a lui. . .cum e normal. 

Insa Petru auzise cuvintele Lui §i credea ca e un Profet. De 
aceea II asculta pe Iisus Domnul §i arunca mrejele. 

§i acum aflam de ce duminica aceasta avem o Evanghelie 
care se nume§te pescuirea minunatd: pentru ca „au prins mulfime 
mare de pe§te, ca li se rupeau mrejele"[ouveKA,6Loav -rrA.f|9oc; 
IxOucov ttoA,u, 8Leppr|006T0 8e xk 8'LKtua airccov][v. 6]. 

Cum a§a?! Ei statusera toata noaptea dupa pe§te, cu ochii in 
apa, in mreje si niciun peste §i acum, pentru ca El le vorbise §i le 
porunciseastSL, li se rupeau mrejele? \ ! 

Cum puteau altfel sa priveascd acest lucru decat ca pe o 
mare, negraita minunel 

Pentru ca pe§tele asculta de Creatorul Sau §i vine in plasa 
lui Petru, de ce?, pentru ca §i Petru ascultase de Dumnezeul Sau §i 
a aruncat mrejele, de§i §tia ca se munciserd degeaba toata 
noaptea. 

Lec^ia dumnezeiasca a ascultdrW. Cel care ii poruncise lui 
Petru ascultase de Tatal §i venise in lume, sa ia chip de om §i la 
infa^i§are sa fie ca oamenii. 

Era Fiul Tatalui, Fiul ascultdtor de Tatal, Care, tipologic, 
prin prorocie, fusese vazut in Isaac care se pleacd lui Avraam ca 
sa fie adus jertfd sau m vinderea lui Iosif in Egipt, care isi iartd 
fra^ii pentru ca sa le aduca, prin vinderea lui, viafa lor. 

§i avem pe viitorul Petru, actualul Simon, a carui credin^a in 
dumnezeirea Fiului §i in identitatea de fiin^a a Sa cu Tatal §i cu 
Duhul este fundamentul Bisericii, care acceptd sa arunce mrejele, 
desj el era un profesionist alpescuitului. 

Daca era sa vorbeasca profesionistul din Petru i-ar fi spus 
Domnului ca El nu stie cum std treaba cu pestele, pentru ca El nu 
e pescar. Dar in Petru vorbeste credin^a, ascultarea, vorbe§te 
imposibilul, vorbeste supralogica, cea care intrece evidenfa . . .§i se 



pomene§te cu luntrea plina, §i cu a doua luntre plina, de erau sa se 
scufunde ambele luntre [v. 6-7]. 

§i daca se umplu ambele luntre e pentru ca sa arate ca §i 
Drep^ii §i pacato§ii sunt chemaii la mdntuire, pentru ca am venit, 
spune Domnul, mai ales pentru pdcdtosi, §i nu pentru cei Drepii 
[Mt. 9, 13; Mc. 2, 17: Lc. 5, 32], care §i a§a erau cu Mine. 

Petru ascultd de Fiul ascultdtor al Tatalui §i apare...m«/£ 
peste, adica mw/?« inielepciune. 

Daca asculfi de poruncile lui Dumnezeu §i nu treci cu 
vederea nici j9e ce/e m«n §i nici j^e ce/e mici te umpli fife peste, de 
pestele felurit al inielepciunii §i «/ virtuiilor. 

Te umpli de atat ]9<?£fe duhovnicesc incat dai sj altora §i 
vistieria ta nu se mai termina, pentru ca de unde dai \\ se da si mai 
mult, caci in^elepciunea nu se termina cdnd o dai ci se inmulieste. 

Daca nu aveji mult peste... acesta e motivul: neascultare, 
neaten^ie la detaliile vie^ii ortodoxe! 

Ca sdfii trebuie sdfaci. 

Ca sdfaci trebuie sa asculfi. 

Ca sa asculfi trebuie sa te smeresti. 

Ca sa te smeresti trebuie sa sim^i cine este Dumnezeu tdu. 

§i daca sim^i cdldura dragostei Lui, curdfia Lui, 
cutremurarea frumuseiii Sale, atunci §tii cum e sdfii ortodox, cum 
e sa fii ortodox sj ce cutremurare e sa fii preotul lui Dumnezeu, al 
Dumnezeului celui viu. 

Petru al ascultarii cade/ se prosternd la genunchii lui Iisus 
[iTpooeiTeaev xoic, yovaaiv Tnaot), v. 8]. 

Te inchini, §tii sa te inchini, cand trdiesti addncul lui 
Dumnezeu, adancul vie^ii Sale in via^a ta. Cat timp Dumnezeu nu 
rfi arata ^ie, personal, mare^ia slavei Sale, nu §tii sa te inchini sau 
te inchini in necunostinid reald de cauza. 

Ai nevoie de certitudine, de certificarea interioard a 
credin^ei tale ca sa §tii cum sta treaba cu... du mai la addnc, la §i 
mai mare addnc mintea ta §i propovaduirea ta. 

Ca a§a e u§or sa moralizdm, sa spunem nu la aia, nu la 
cealalta, sa batem cdmpii in cuvantarile noastre sau sa ne lauddm 
pe noi in loc pe Domnul, §i sa nu spunem nimic despre sfinienia 
crediniei la care am fost chemaii. 

Dar ca sa vorbesti trebuie sa duci mintea ascultatorilor tai la 
mai addnc, la mai greu, sa obosesti cu greul mare^iei cuvintelor lui 
Dumnezeu §i nu sa la§i pe oameni la lucruri usoare, de inceput. 

Trebuie sa mergi la mai addnc, la mai greu, la imposibilul 
ascultarii §i al inielegerii ascultatoarel 



§i cand Petru simte cum sta treaba cu sesizarea addncului 
sfinfeniei la care te duce ascultarea, atunci cade la picioarele Lui §i 
ii spune, cu inima smereniei, a cutremurarii prea mari: ,Jesi de la 
mine, Doamne, ca sunt ompdcdtosV ["E£eA,0e an' 4|j,ou, on dvf|p 
d|iapTcoA,6(; el|ii, Kupie'] [v. 8]... 

Adica nu a zis, da, acum vreau sdfiu Apostol, pentru ca am 
prins peste si sunt mare si tare, ci a marturisit ca nu e vrednic de o 
asemenea onoare, vizita, prezen^a. 

§i pentru ca s-a crezut nevrednic de El, pentru ca s-a 
inspdimdntat §i el §i Iacov §i loan, fiii lui Zebedeu, 
tovara§ii/comunionalii [61 kolvcovoI] lui [v. 9-10], atunci Iisus i-a 
zis lui Simon, dar §i celorlarfi deopotriva: „Nu te teme! De acum 
vei fi pescar de oamenf [Mf| (jmPoir'AiTO tou vuv dvGpcoiToix; eor\ 
(GOYpwv] [v. 10]. 

§i ei au ascultat deplin de El, pentru ca si-au lasat luntrele 
cu pe§te, pline ochi, „lasand toate, [§i] I-au urmat Lui" [d^eviec; 
uavta fiKoA,ou9r|oav Autco] [v. 11]. 

Pentru patronul roman de astazi, acest mod de a te comporta 
e o adevdratd iresponsabilitate, o nebunie totala. Adica la§i 
ditamai bogdfia de peste in mijlocul drumului si tu pleci dupa Fiul 
lui Dumnezeu. 

Insa, ceea ce trebuie sa in^elegem noi este ca nebunia 
propovdduirii este nebunia dragostei dumnezeiesti, care te face/oc 
aprins, vijelios, cand traie§ti evidenfa mdrefiei lui Dumnezeu. 

Daca nu simfi, nu vezz pe Dumnezeu, e§ti un butuc, o piatrd 
sau o gwra care vorbeste despre cele mai sfinte lucruri fara sa aiba 
w'mz'c de-aface cu ele. 

E§ti o masind de cuvinte, parut frumo as e. . .§i cam atat. 

Insa, cand ai experienfa simiirii, a vederii, a cutremurarii 
Sale, deodata jey* din logica lumii si « omului cdzut §i intri in 
logica vesniciei, traind §i vazand toate cu mintea omului ce va sa 
fie. 

Sa ne dea §i noua Domnul logica dumnezeiascd prin care sa 
vedem lumea, adica rav«« Duhului, care sa ne duca acolo unde 
vrea El §i la sensibilitatea pe care El ne-o cere. 

Sa rugam pe Domnul milostivirilor §i al indurarilor, Care nu 
voie§te moartea pdcdtosului ci sa se intoarcd de la calea lui cea 
rea §i sa fie viu [Iez. 18, 23], ca sa ne faca §i pe noi vn, ca sa ne 
bucuram vesnic intru mare^ia slavei Sale, impreuna cu Prea Curata 
Stapana §i cu to^i Sfm^ii §i Ingerii Sai, acum §i pururea §i in vecii 
vecilor. Amin! 



Rugaciunea care inspaimanta. Predica la 
Duminica a 19-a dupa Rusalii [Lc. 6, 31-36] 













Iubi^ii mei 



•96 



una dintre cele mai nducitoare §i cutremurdtoare, 
inspaimantatoare m ce/ mai bun sens cu putin^a, in sensul fericit al 
realita^ii, este rugaciunea pentru vrdjmasii nostri; rugaciunea care 
binecuvinteazd §i cere venirea in fire, intuirea de catre ei a 
drumului spre dreapta credinja §i mdntuirea lor. 

Rugaciunea care inspaimanta este rugaciunea care smereste 
nesimfirea, smereste furia, smereste ura oarbd, smereste 
neasteptarea celor ce se luptd cu noi. 

Caci ce e mai cutremurdtor decat fapta celui caruia tu ii faci 
zilefripte iar el te cutremurd cu o constiinfa cereascd? 

Tu e§ti un cdine cu el §i el un domn cu tine. 

El e o fiard ce i§i arata pe fiecare zi cohii iar tu un om care 
ierfi cu sfinfenie. 

Nimic mai inspdimdntdtor a§adar, ca oamenii care ne fac 
bine §i ne vorbesc de bine, dupa ce noi am fost incredibil de rdi cu 
ei. 

Insa, rugaciunea pentru vrajma^i, nu trebuie sd ne inseldm, 
este o harismd a celor mari, a Sfin^ilor, §i nu inseamna numai a 
zice din gura: te iertl §i deodata lucrurile nu mai sunt roze ci sunt 
albe. Nu! Rugaciunea autentica, reald pentru vrajma§i e apanajul 
dragostei dumnezeiesti, e apanajul unei mari constiinfe delicate §i 
nu a unui ipocrit. 



96 



Scrisa la data de 29 septembrie 2007. 



Pentru a ajunge la iertarea aproapelui §i la rugdciunea 
pentru el, trebuie sa incepi de la a sti sa lasi loc de bund ziua §i de 
la a nufi, in inima ta, un om rdzbundtor ca §i el. 

Pericopa evanghelica de astazi, de la Sfanul Luca, vine, 
providential, tocmai la intronizarea Parintelui nostru Patriarh 
Daniel , care, mai inainte ca sa fie ales a fost hulit de catre mul^i 
§i astazi, cei care l-au hulit, ar fi bine sa se roage pentru el: mdcar 
atdt. Daca au §tiut sa se teamd sau sa blesteme, sa vedem daca §tiu 
sa si binecuvinteze. Caci daca §tii sa binecuvintezi §i sa te 
pocdiesti avem de-a face cu ortodocsi §i nu vorbim despre ni§te 
veleitari 98 . 

Caci duminica de astazi, in cadrul acestui grandios 
eveniment eclesial, ne invatl sa avem mai multd constiinid 
decat. . . dreptate personald. 

Pentru ca, dreptatea personala necrestind zice: sa moard si 
capra vecinului daca a mea e bolnavd de lingoare". 

Insa dreptatea crestind §tie sa treacd cu vederea, sa uite §i 
sa vada mai departe, pentru ca: „§i toate cate vre^i sa vdfacd voua 
oamenii, face^i [§i voi] asemenea acestora" [kkl KaGcoc; Geleie Xva 
ttolcoolv i)|ilv ol avGpcoiTOL iToieiTe autolc; 6|j,oi.(j0c;] [v. 31]. 

A vrea sdfie bine in lume inseamna a vrea sdfaci binele pe 
care fi-l doresti §i altora, tuturor. 

Daca vrei ca numai tu sa ai palat iar celalalt cocioabd, dar 
sa fifi unul lagd altul, asta te arata fara simi estetic (ca sa nu mai 
vorbim despre inima-ti nemilostivd), pentru ca, langa palatul tau 
luxos vei vedea o ddrdpdndturd iar despre tine, eel cu palat, nu 
vom zice cu to^ii numai laude, cand te vedem cat de impropriu e§ti 
numelui de om. 

Toate cate vrefi... 

Pai eu vreau sa fiu sdndtos, lini§tit, smerit, iubitor, sa ma 
mantuiesc, sa §tiu §i sa fac cat mai multe lucruri bune pe fiecare zi. 
Iubesc frumosul, binele, dreptatea. . . 

Deci daca asta vreau cu mine, atunci aceste lucruri trebuie 
sa vreau sdfie si la altul in fiin^a. 

Iar daca vreau asta, daca sunt omul principialitdfii atunci 
inseamna ca §tiu sa iert sj sa ma rog. 

Eu trebuie sa fac altora ceea ce mi-ar placea sa mi sefacd, 
§i, poate, nu mi seface. 



97 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Daniel_%28Ciobotea%29_al_Rom%C3%A2niei. 

98 Idem: http://dexonline.ro/definitie/veleitar. 
Lingoare = febra tifoida. 

A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Febr%C4%83_tifoid%C4%83. 



Daca eu vreau sa fie lumea simfita cu mine, atunci eu 
trebuie sa fiu simfit cu toti nesimfyii. 

Daca vreau sa mi se faca cadouri de suflet, atunci eu trebuie 
sa iau prin surprindere pe cunoscutii §i necunoscutii mei cu 
initiative §i cadouri frumoase. 

Daca cineva se a§teapta de la mine ca sa fm dur cu el, atunci 
voi fifoarte bland cu el iar daca cineva se crede steaua de pe cer, 
trebuie sa fiu bun cu el, §i sa ii spun, ca nici mie §i nici lui nu ii 
este de folos sa mergem in lad. 

Dorint.a mea de mdntuire trebuie sa o transfer §i in viat.a 
prietenului §i a vrajma§ului meu. 

Vrajma§ul meu, in inima mea, e un mare prieten al meu, 
pentru ca eu ii doresc §i lui ceea ce imi doresc mie. 

§i, in acela§i timp, prietenul meu este un tot la fel de bun 
prieten pentru mine, numai ca el ma foloseste pentru ca ma 
linisteste, iar vrajma§ul ma foloseste pentru ca ma smereste. 

Insa vrajma§ului meu nu ii este de folos sa stea toata ziua cu 
cearta pe mine. 

Dracii sunt unii dintre cei mai buni prieteni ai no§tri in sens 
negativ. Cum a§a?! Pai ei, direct sau prin oameni, ne ajuta sa ne 
mdntuim. Cum a§a, Parinte?! Prin actiunile lor sdcditoare, prin 
ademenirile lor sa pacatuim, prin ingrozirile §i piedicile pe care ni 
le pun ei vor sa nefacd rdu, eel mai mare rau. 

Dar daca §tim sa ne folosim in bine de rautatea lor, vazand 
ce vor ei sa faca cu noi, atunci, in fiin^a noastra, convertim 
rautatea §i indemnurile lor spre rdu §i toate sicanele lor in 
uneltele mantuirii noastre. 

Ei vin cu toptanul §i ne inva^a tot felul de erezii pe care 
le-au predat cu generozitate §i altora, sa avem o bund pdrere 
despre noi, ne spune ca suntem sfinfi, ca suntem niste oameni de 
marcd, ca avem calitdfi §i daruri paranormale, ca trebuie sa 
curvim ca sa ne simfim bine, ca trebuie sa ne ludm 3 masini ca sa 
parem oameni normali, ca e bine sa imifac lifting pentru ca a§a 
e dragostea mai frumoasa, ca studiile multe ne fac semizei chiar 
daca noi suntem ni§te oameni rosi de invidii §i pasiuni marunte, 
ca...la un moment dat, o sa ne ludm zborul de atata cuminienie 
cata avem in noi. 

A§a ca, in predica Domnului, in predica paradoxului 
perpetuu sj multiplu al Ortodoxiei, dracul, dusmanul §i prietenul 
sunt fdedtorii nostri de bine, binein^eles, cu specifwaiiile de care 
am vorbit. 



Cu multaforfd. 
101 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Facelift. 



Dracul §i du§manul ne fac bine fara sa doreascd asta, 
prietenul: prin alegere binevoitoare. 

Caci ura dracului §i a vrajma§ului sunt intoarse de catre 
Dumnezeu, sunt folosite spre binele nostru, ca metode de 
disciplinare §i de organizare interioard. 

§i, in acest fel, iubirea prea mare a marilor Sfuxfi, care se 
rugau pentru om, animal, piatra, drac, planeta. . .trebuie in^eleasa in 
aceasta profunda ordine a binelui pentru alpi. 

Daca mie imi e bine, cu alte cuvinte, de ce sa nu le fie bine 
la toji? §i daca eu vreau ca eu sdfiu in har, de ce sa nu fie top §i 
toate in har? 

Insa avem numeroase rugaciuni pentru vrdjmasi §i pentru 
demoni ale Sfnuilor, care au aratat ca unii nu vor in ruptul capului 
sa se intoarca la gdnduri mai bune. 

Se ruga Sfantul §i omul cuvios pentru vrajma§i iar aia il 
luau la ciomdgeald, ca pe Sfantul Serafim in pustia Sarovului . 

Sau, se ruga Sfantul pentru mdntuirea dracilor §i veneau 
dracii, sub diverse forme §i ii mulfumeau spunandu-i diverse hule. 

A§a ca unele rugaciuni, oricat de sfinte ar fi §i de cat de 
Sfinp ar fi cei care le fac, nu cam j9rm<i pe nicaieri, pentru ca 
destinatarii sunt opaci, sunt impenetrabili prin libera voinja la 
harul lui Dumnezeu, care vrea so treacd prin ei §i nu ii gase§te 
niciodata acasd. 

Adica te cautd Dumnezeu pe acasd §i tu esti plecat cu 
sorcova. El vrea sa ip facd bine iar tu e§ti ca buduroiul de la 
fdntdna: nu po^i sdplutesti, ci te duci la fund. 

Sdfacem §i noi, deci, ceea ce am vrea sa ni sefacd. Dar sa 
facem si mai mult decat vrem sa ni se facd. Ca sa aratam ca 
suntem/zn' Celui Preainalt §i nu, doar ni§te oameni. ..civilizap. 

Pentru ca a^i vazut ca astazi civilizapa §i specializarea 
minpi da cu bomba, n;i ia casa prin tertipuri avocdiesti, te 
discrimineazd pe motive de sdndtate sau de origine, se arata 
nesimpp, l\i taie beregata instant sau el e inginer, dar pentru a 
ca§tiga banu' mai repede s-a apucat de filme porno 103 . 

Civilizapa, se pare, ca nu ne prea ajutd sa iertam. 

Nici intelectualizarea noastra nu ne face mai r as drip decat 
eram inainte. 

Banii ne cam s tried la creier. 

Func^ia ne face sa o ludm razna. 



102 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Serafim_de_Sarov. 

103 Caz mediatizat la TV, in care sotul si sotia, ambii intelectuali romani, s-au apucat de filme 
porno daca au vazut ca sunt mai rentabile. 



Daca avem maniere elegante le folosim numai in unele 
locuri, nu in toate, §i comportamentul adecvat e doar o garderobd 
de or as §i nu de camera. 

Daca in oras. suntem atenfi cum ne stergem nasul acasa 
putem sa ne luam mucii cu mdneca. 

Dar nu ma refer la mucozitatea nazald, fireasca §i neaparata, 
ci la modul duplicitar in care «e existdm, la modul duplicitar in 
care ne vindem, fara succes, marelui public. 

Imi aduc aminte de o print.esa rusoaica, care a venit sa il 
viziteze pe un Sfdnt nebun pentru Hristos pentru sfdtuire . A 
venit galanta, imbracata ca in societatea unde traia. . . 

§i Sfantul Teofil a primit-o la el in chilie, unde era o 
alandala teribila , pentru ca el se prefdcea un om cam nebun . 

Dar el era nebun de iubire pentru Dumnezeu §i nu de 

/ -106 

scteroza . 

§i i-a spus sa tina rochia, rochia ei lunga §i frumoasa, ca sa 
ii puna in poala ni§te vechituri de-ale sale, ca sa le spele la o apd 
din apropiere. 

§i, deodata, s-a pomenit prin^esa cu poala plina de murdarie, 
cu fa^a plina de ru§ine, pentru ca a§a s-a dus cu ea, cu rochia 
suflecata §i cu ru§inea pe obraz, ca sa spele lucrurile ce i le pusese 
Sfantul Teofil. 

Adica, morala prima, aia gre§ita: Ce nechibzuit monah?! I-a 
stricat toaleta cea scumpd afemeii! Morala asta e falsa. 

Prin^esa venise sa ceard sfat de la Sfant, dar nu nimerise 
bine nici imbrdcdmintea §i nici nu se pregatise cu starea cea bund 
a intrebdtorului care cautd mdntuirea. 

Adica venise cu inteniii bune dar cu sufletul, cu poalele 
sufletului nepregdtite ca sa primeasca sfatuirea dumnezeiascd a 
Sfantului. 

§i Sfantul Teofil a rezolvat problema pregdtirii acurate 
imediat: i-a pus ni§te murdarie in poale, ca aia avea in suflet, §i a 
trimis-o sa spele doua strachini de-ale lui §i, sa se spele, in acela§i 
timp, de buna pdrere despre sine. 

Morala secundd, 2l\2l buna: conteaza ce esti pe sub haine, ce 
ai in suflet §i nu ce i}i pui pe tine ca sa maschezi urdienia 
sufletului tau sau ce spui despre tine idealizdndu-te. 

- Nu a fost prea dur, Parinte, cu ea? 



104 Viata Sfantului Teofil, in traducere romaneasca, poate fi downloadata de aici: 
http://www.scribd.com/doc/33655722/Vladimir-Znosko-Viata-Sf-Teofil-Nebunul-pt-Hristos. 

105 O dezordine pusa la cale de catre el, dorita...ca sa dea aparenta de om neintreg la minte. 

106 A se vedea: http://dexonline.ro/definitie/scleroz%C4%83. 



- Nu! Ci a y orbit corect, propriu pentru un om care cduta 
acest lucru: trezirea spre mdntuire; trezirea spre constientizarea de 
sine; trezirea pentru a te apuca de faptele mantuirii. 

Sfantul Teofil i-a facut eel mai mare bine prin^esei. 

Un astfel de bine i-a facut §i parintele ieromonah Daniel de 
la Tanacu machi^ei care a murit nu din cauza lui: a vrut sd o 
linis teased. §i maicu^a s-a linis tit, chiar daca a adormit. 

Maicu^a a primit, prin muncirea ei de catre demoni, cu 
ingaduin^a lui Dumnezeu, iertarea pdcatelor ei iar parintele §i 
maicile care acum sunt dusi prin tribunale au facut ceea ce era 
corect, chiar daca nu se potriveste cu corectitudinea seculard, 
unde, e corect sa dai pe un om afard din casd §i sd il lasi pe 
drumuri, daca asa zice legea, dar nu e bine sd alini, daca o faci cu 
prea multd constiintd. 

Daca vizam mdntuirea omului, duritatea aceasta 
pedagogicd nu omoard, ci vindecdl 

Duritatea mustrarii, acel: a spune verde in fafd omului, 
inseamna de multe ori salvarea omului §i cei care au sedpat de 
homos exualitate, de dependent de alcool, de dependent de 
tutun, pornografie sau droguri, cele care au fast oprite sa nu 
avorteze sau sa nu se prostitueze, §tiu ce spun acum: duritatea 
altora a fost mdntuirea lor. 

Daca erau lasafi de capul lor acum se rdsuceau prin lad. 

Insa, daca au fost trezifi de ai lor sau de vreun crestin 
trezvitor §i s-au indreptat, acum se bucurd ca au ie§it din mrejele 
demonilor. 

§tiu ca aceste lucruri sunt foarte grele pentru mul^i, insa 
adevdrul, chiar daca te doare sau te bucurd, e tot adevdr §i nu 
minciund. 

Daca-i iubim numai pe-ai nostri, ne spune Domnul, daca 
dam milostenie numai celor care ne favorizeazd in chip §i fel sau 
daca dam cu imprumut ca sd ni se restituie [v. 32-34]... nu facem 

r 7-107 

mare scojala . 

E in limita echitdfii sa faci toate astea. 

Rugaciunea §i iertarea maipresus de echitate, adica de drept 
sj nedrept, e cea in care ierfi §i /?«/?;' nu pe ala care trebuie, ci pe 
ala pe care nu «r mai trebui sd il ierfi, daca e sa vezi prin ochelarii 
drepta^ii umane. 

Insa noua ni se cere ca sa fim fiii Lui. Adica sa implim 
aceasta: iubifi pe vrdjmasii vostri\[ayaT[axe tovq kxQpobc, u|j,cov] [v. 
35]. 



107 Un lucru mare, impresionant. 



Sa. ti agapdm, sa le aratam iubire din iubirea lui Dumnezeu 
revdrsatd in noi. Ca de aici vine agapa, sdfacem o agapa. Adica 
sa intindem o masa de bucate sau de cuvinte aproapelui nostru ca 
sa il hrdnim pe el. 

Sfantul loan Gura de Aur are numeroase predici in care le 
spune ca au venit credincio§ii la masa duhovniceascd, la masa 
propovdduirii ortodoxe, sl credin^ei ortodoxe, ca oamenii sa se 
desfdteze §i cu cuvdntul lui Dumnezeu dar §i cu Trupul §i Sangele 
Fiului omului. 

Noi trebuie sa facem agapa pentru vrajma§i, sa dam 
milostenie, ca sa traim starea de bundtate a lui Dumnezeu, pe 
masura noastra, acea stare in care El, Dumnezeul nostru: „este bun 
cu cei nemultumitori/ aharistus §i ra.i/ ponirus" [xpr\oxoc, koxiv gitl 
tovq ccxapioxovQ kcli T[ovr\pohc,] [v. 35]. 

Caci harismatic inseamna a fi om plin de har, de bine 
dumnezeiesc iar poniros inseamna sa fii ponosit, sa fii stricat de 
rdu ca o carpeta mancata de molii. 

§i sa observati aici, ca a fi hristos / xpvpxoc, [e un adjectiv 
substantival la masculin], in greaca veche, inseamna a fi un om 
bun. Omul hristos, omul bun e inva^at bundtatea de catre Hristos 
Dumnezeu. 

Versetul ultim al Sfintei Evanghelii de astazi ne spune ca 
iertarea inseamna milostenie. 

A fi milostiv inseamna a fi oIktlphgov/ ictirmon [v. 36]. 

A fi milostiv inseamna a te face casd a bundtdtii, a iertarii 
dupa cum Dumnezeu e vesnic bun §i mereu milostiv cu fiecare 
dintre noi. 

Daca §tim ca ni s-a iertat mult, sa iertam mult. 

Iertarea \ir\Q de constiinia sincerd fa^a de ceea ce s-a 
petrecut cu noi ataxia ani. 

Dumnezeu sa va dea tuturor pace §i puterea de a incerca sa 
iertafi, ca sa fifi iertaii; puterea de a vrea sa fiii buni, de a fi 
sinceri cu dumneavoastrd, de afifideli constiintei dumneavoastrd. 
Amin! 



Despre Dumnezeul milei. Predica la Duminica 
a 20-a dupa Rusalii. Invierea flului vaduvei din 
Nain [Lc. 7, 11-16] 




[Lc. 7, 11-16] 

Kal kykv^xo kv top kE,f\c, euopeuGri dc, it6A.iv KaA,ou|jivr|v 
Nalv Kal ouveTropeuovco Autcj ol Ma0r|Tal Autou Kal B^A-cx; 

TTOA-UQ. 

cog 6e , nYY L06V T tl ttuAt) -ufjc TroA-ecoc;, Kal l6oi) e£eKO|ii(eTO 
T£0vr|Ka)c; liovoyevric; uloc; xr\ |ar|rpL autou Kal autri fjv x^prc. KaL 
o^A-oc; Tfjg iToXeax; 'iKavoc; fjv ouv autfj. 

Kal I8cbv autriv 6 Kupiog koi\XayxyioQr\ 4tt' auifj Kal 
eliTev auTfj, Mrj /cAaie. 

Kal TTpooeA,0a)v ■nij/ato trie; oopou, ol 8e Paara(ovTec; 
'iaxr\aav, Kal el-rrev, Neana/ce, ooi Aeyco, eyepOrjn. 

Kal aveKaGiaev 6 veKpog Kal rjp^aTO A,aA,elv, Kal e6a)Kev 
autov tfj |j,r|Tpl autou. 



16 eXafiev 8e fyofioc, -navxaq Km e6o£a(ov tov ©gov Xeyovxec, 
otl npo^riTric; [leyaQ fiyepGri ev t\[Tiv Km otl 6TT60K6i);aTO 6 QeoQ 
tov Xabv Autou. 



Iubi^ii mei 108 , 



in comparatie cu cei care va vorbesc despre Dumnezeul care 
nu ascultd rugaciunile sau despre Dumnezeul mort, invechit al 
Bisericii Ortodoxe, in duminica de astazi Dumnezeu Insu§i ne 
vorbe§te despre Sine ca despre Dumnezeul milei, al indurarilor §i 
al iubirii de oameni. 

In timp ce unii va vorbesc despre modul in care Biserica, 
oamenii Bisericii va manipuleazd sau va sterg creierul intr-un 
mod pasiv, Evanghelia de astazi ne vorbe§te despre un Dumnezeu 
care ne convinge prin mila Sa fa^a de noi §i nu prin dreptatea Sa. 

Dreptatea lui Dumnezeu este infricosdtoare §i, dupa faptele 
noastre, nimeni nu e drept in fa^a lui Dumnezeu, chiar daca via^a 
lui ar fi §i numai o singurd zi. 

Daca am vrea sa ne dam de drepii in fa^a lui Dumnezeu 
lucrurile nu ar fi prea frumoase pentru noi, pentru ca nu suntem 
prea drepii in fa^a Lui. 

Din acest motiv, dreptatea noastra, nadejdea noastra de a 
considera ca ne vom mdntui vine prin harul Sau, prin mila Sa, prin 
pdsuirea noastra spre pocain0. 

La ce folos ca via^a noastra e lunga, daca rezultatul de pe 
patul mor^ii e...ca la 20 de ani, unde nu ai casd §i nici nu ai 
bani 109 , adica nu esti pregdtit pentru a trece la Domnull 

Despre eel ce moare de tdndr, §i moare bine, in nevinova}ia 
lui, noi spunem ca Dumnezeu l-a luat la El ca sa nu i se schimbe 
mintea spre rele. 

E drept ca mamele §i ta^ii, §i bunicii, §i fra^ii...nu prea 
in^eleg, nu pot sa accepte prea repede ca...fiul, nepotul, fratele lor 
e de domeniul istoriei pentru ei, §i ca pentru a se raporta la el 
trebuie sa vorbeasca la timpul trecut. 

Noi vrem mereu cu prezentul. 

Vrem sa fie langd noi cine vrem noi. 



108 Predica scrisa pe 6 octombrie 2007. 

109 Aluzie la piesa Ca la 20 de ani, a trupei Voltaj, in voga pe atunci. A se vedea: 
http://www.versuri.ro/versuri/ljfdh_voltaj+ca+la+20+de+ani.html. 



Vrem acum, aici, langa noi, sa fie fiul nostru care a murit 
intr-un accident, din cauza unei complica^ii chirurgicale sau a 
murit, a§a.,fdrd veste. . . 

Moartea e greu de infeles, ca §i viafa de altfel. . . 

Moartea e o adevarata groazd daca nu §tii ca exista nadejde 
de viafd §i ca exista vza/a dupd moarte. 

Moartea e una dintre cele mai terorizante realita^i, realitatea 
universale care coco§eaza cand este... netradusd in termenii 
realita^ii. 

Insa, cand vezi moartea nu ca pe o pacoste, nu ca pe un 
lucru care nu are de-aface cu noi, moartea ne devine. . .prietend. 

§i prietenia mor^ii §i a gandului la moarte nu terorizeazd pe 
un cre§tin nevoitor, pe un om duhovnicesc, pentru ca tocmai 
moartea este invdldtoarea noastra spre nevoinja §i spre viaja. 

Dar ca sa ajungi de la moartea care te subjugd, la con^tiin^a 
ca moartea te elibereazd.. .trebuie sa treci trepte intregi de curdiire 
interioard §i de inielegere a voii lui Dumnezeu cu oamenii. 

Mie personal, mi-e lafel de bine la moarte ca §i la nuntd. 

Inmormantarea te face sa te intdlnesti cu durerea ta, pe cand 
nunta te face sa te intalne§ti cu bucuria ta §i, deopotriva, sa te 
intalne§ti cu tine, eel care trebuie sa treci prin/oc §i prin apd ca sa 
ajungi /« odihnd. Daca vrei numai ap« bucuriei fara/ocw/ durerii 
§i al necazurilor cre§ti ca firul de iarba la umbra. 

Clorofila vie^ii, a vie^ii duhovnice§ti, via^a din bel§ug e 
formata din durere §i bucurie, din renun^ari §i lupte, din pierderi §i 
victorii. 

Nu poji sa te faci ca vrei numai binelel Nu po^i sa ceri 
numai pdine albdl 

Trebuie sa §tii sa transformi painea neagra in mulfumire §i 
sa te bucuri pentru ca o ai. 

Cand Domnul intra in Nain §i ajunge la por^ile ceta^ii [ifj 
ui)A,r) xfjc; TTolecoc;], vede cum il duceau la groapa pe \iovoyivr\c, xhbc, 
ttj |ir|TpL auroO [copilul, fiul unul-nascut, al mamei lui]. 

In limba greaca dVoq inseamna fiu, \iovoy^vr\c, inseamna 
unul-ndscutlsingurul-ndscut. 

Locul acesta de la 7, 12 insa este o evocare deopotriva a 
Fiului lui Dumnezeu intrupat, Care este Movoyevfic;/ Unul-Nascut 
Fiu al Tatalui, dupa dumnezeirea Sa, dar §i unul-nascut, singurul 
nascut dupa omenitatea Sa, al Prea Curatei Fecioare Maria. 

Acest lucru apare in cantarile noastre ortodoxe, cand se 
spune ca Te-ai nascut mai inainte de luceafdr din Tatal, §i mai 
apoi, din Fecioara, ne-ai rdsdrit noua, adica in timp. 



Face parte din dogma hristologicd specificarea faptului ca 
Hristos este deofiinia cu Tatal §i cu Duhul dupa dumnezeirea Sa, 
dar dupa umanitatea Sa e deofiinia cu fiecare dintre noi, ca Unul 
care a devenit om ca noi, afara de pacat. 

Dupa ce ca femeia nu mai avea sof, pentru ca era vaduva 
[r\v 5cnP a > v - 12], acum nu mai avea nici pe singurul ei fiu. Era 
inconjurata de muliime mare de oameni din cetate, semn ca era 
iubita de oameni sau compdtimitd §i...pldngea. 

§i Domnul o vede, o prive§te pe ea §i I Se face mila de ea 
[koT[Xayxy'ioQr\ err' aurfj, v. 13]. Se patrunde de mila ei Domnul, 
simte ca un Dumnezeu §i ca un om in acela§i timp mild de ea, de 
aceasta femeie care este chipul Mamei Sale, ce va fi plind de 
ranile dragostei pentru El sub Cruce. 

Daca vrem sa aflam delicatefea dumnezeiascd a Domnului 
pentru Preacurata Sa Mama trebuie sa o inielegem de aici intru 
catva, din aplecarea Lui plind de mild spre suffering ei, spre chinul 
ei, a vaduvei fara copil din Nain. 

§i dupa cum spune realitatea dogmei hristologice, cum ca 
Hristos nu facea numai ca un Dumnezeu cele dumnezeie§ti ci §i ca 
om §i nu facea toate numai ca om ci sj ca Dumnezeu in acela§i 
timp, avem aici o narafiune dumnezeiascd despre Fiul lui 
Dumnezeu intrupat care Se umple de mild ca Dumnezeu §i om in 
acela§i timp... pentru durerea sfdsietoare a unei femei, a unei 
mame. 

Nu cred ca putem exprima in cuvinte o mai mare delicateie 
decat aceasta! 1 s-afdcut mild de ea reprezinta insa§i iconizarea in 
act a dogmei hristologice §i a raporturilor lui Dumnezeu cu 
oamenii, pentru ca El este Dumnezeul milei, Care nu dore§te 
moartea pacatosului, ci sa se intoarcd acesta ca sa fie viu. 

Dumnezeul nostru nu e o pozd, nu e o statuie rece, nu e o 
himerd, nu e o energie nepersonala, nu e marele gol sau marele 
plin, nu e marele anonim, nu e o inexistenid pioasd... ci 
Dumnezeul care este intotdeauna Dumnezeul iubirii si al milei. 

Cand Moise L-a intrebat pe Dumnezeu despre numele Sau, 
El i-a spus ca El este Cel care este [Ies. 3, 14]. 

Cand loan Evanghelistul a vorbit despre numele lui 
Dumnezeu ne-a spus ca. Dumnezeu este iubire [I In. 4, 16]. 

Cand Biserica vorbe§te despre Dumnezeu, potrivit 
Evangheliei, spune ca Dumnezeu e Treime de persoane. 

Dar Dumnezeu este §i Treime de persoane §i Cel 
neschimbat, unic §i absolut, cat §i iubire. 

Neschimbabilitatea lui Dumnezeu nu contravine iubirii 
Sale, pentru ca dintotdeauna Dumnezeu e neschimbat in iubire, e 



plin de iubire si de mild si nu doar cu vdduva din Nain, ci cu 
intreaga lume. 

§i Hristos Dumnezeu S-a apropiat de ea, de vaduva, si i-a 
spus: Mf| KAme [Nu plange!]. Nu a stat distant, ci §i-a exprimat 
compasiunea vizavi de ea, mila Sa infmita si i-a spus cu cuvantul 
ce trebuie sa faca: sa nu planga, sa nu mai planga. 

De ce? Pentru ca El a venit sa steargd toata lacrima de pe 
fa^a pamantului. El a venit sa aducd bucuria acolo unde era 
tristefe, viafd acolo unde era moarte, fericire acolo unde era 
neordnduiald, lumind, acolo unde era un intuneric al inchindrii la 
idoli. 

El S-a apropiat de pat si i-a spus tanarului mort: NeocvioKe, 
ool Xeyu>, eyepOTiTL [Tinere, ^ie ni zic, scoala-te/ ridica-te!][v. 14]. 

El S-a apropiat. . . 

El nu a stat departe...§i ceea ce a zis cu cuvantul s-a 
implinit cu puterea Sa cea dumnezeiascd, ca Cel ce e Creatorul 
vie^ii. El 1-a readus din moarte pefiul mdngdierilor, dupa cum El 
Insusi va invia din mor^i ca un Atotputernic, zicand celor din lad: 
Iesifi! si celor din adancuri: Eliberafi-va! 

Pentru cei care se indoiesc de inviere, de invierea altora sau 
a lor, acest aveKricGioev 6 veKpbc, [s-a ridicat mortul] reprezinta 
gestul la fel de fir esc pentru vremea aceea, cand si ei vor invia din 
mor^i. 

Dupa cum a inviat acesta, fara nicio intdrziere, fara nicio 
impotrivire, la fel vom invia si noi, cei care asteptdm sau nu 
invierea morfilor, pentru ca invierea este un dar pentru top, din 
cauza invierii Sale din mor^i, cea de a treia zi. 

Pentru ca El a luat toata firea noastrd intru Sine si cu ea a 
inviat, pe ea a indumnezeit-o, de aceea atunci toji mor^ii vor invia, 
numai ca unii spre viafa vesnicd iar al^ii spre moarte, spre chin 
vesnic. 

Restul Evangheliei este usor de infeles: bucurie si uimire 
mare in to^i cei prezen^i. 

Numai ca aceasta Evanghelie o putem in^elege si mai 
duhovniceste, daca vedem in tanarul din Nain sufletul nostru mort 
de pdcate, omorat de pacate, care e inviat de Domnul prin Duhul 
Sau eel Sfant. 

Mama noastra, constiinia noastrd ne jeleste, ne indeamna sa 
facem voia lui Dumnezeu si nu a trupului, voie care ne omoard 
sufletul. De aceasta mama, de constiinia noastrd lui Dumnezeu Ii 
e mila. Si Se milostiveste de noi si ne invie, atunci cand noi cautam 
sa cunoastem care este viafa cea mai bund. 



Daca nu cau^i sa te inielegi §i sa inielegi ce trebuie sa fie cu 
via^a ta, crezi ca via^a e numai de baut, §i de mdncat, §i de dormit. 

Dar daca vrei sa vezi cum te afli, sa i|i vezi mama care 
plange pentru tine, trebuie sa pldngi §i tu pentru tine, sa te 
curate§ti cu lacrimile tale, sa te speli cu ele ca si cu un alt Botez, 
pentru ca sa vezi cum arata moartea interioard §i cat de urdtd este 
ea in comparable cu viafa din belsug in fiin^a ta. 

§i atunci, atunci cand te speli pe ochii inimii, cand te scapi 
de cataracta de la ochii sufletului, po^i sa vez cat de bun §i 
milostiv este Domnul, cu cata iubire «e c#«ft5 si nepoartd de grija, 
cum «<? cheama, cu ce dor ne imbie sa urmarm poruncile Sale care 
sunt insa§i viafa noastrd. 

Va doresc sa invia}i\ 

Nicio urare nu mi se pare mai mare ca asta. 

Va doresc sa inviafi zilnic din moartea pacatului, sa va 
deziceii de pacatele §i patimile dumneavoastra zilnic §i sa fi^i 
frumosil 

Invierea din pdcat e plina de frumuseie, e frumusetea 
noastrd reald. 

Sa inviafi zilnic §i sdfip, frumosil 

Dumnezeu sa va dea frumusetea de a invia mereu din 
moarte, pentru ca sa sta^i f« s/ava Lui, cu to^i Sfm^ii Sai, acum §i 
pururea §i in vecii vecilor. Amin! 



Sdmdnta cuvdntului. Predica la Duminica a 
21 -a dupa Rusalii. Pilda Semdndtorului [Lc. 8, 5- 
15] 




Iubi^ii mei fra^i §i surori intru Domnul 



no 



duminica de astazi, cazand in aceea§i zi cu pomenirea de 
peste an a Sfmtei Prea Cuvioase Parascheva 111 , dar situandu-se §i 
in perioada in care se fac insamdnfarile de toamna, ne vorbe§te in 
acela§i timp despre rodirea de viajd duhovniceascd a cuvantului 
lui Dumnezeu in inima noastra, in paralel cu rodirea de viafa a 
grdului, sub pamant, pentru noua pdine a anului viitor. 

Suntem intr-o zi a bucuriei, a sarbatorii duhovnice§ti, pentru 
ca tot astazi sarbatorim §i pomenirea Sfm^ilor Paring sinodali de la 
al VH-lea Sinod Ecumenic al intregii Biserici, unde s-a restabilit 
cultul Sfintelor Icoane §i al Sfmtelor Moa§te, al Sfmtei Cruci §i al 
cuviinfei in Biserica lui Dumnezeu. 

Nimic nu se face fdrd cuviin}a §i ascultare in Biserica lui 
Dumnezeu! 

Exista semdndtori ai cuvdntului lui Dumnezeu §i pdmdnturi 
unde se seamdnd, adica inimile credinciosilor, §i aceste inimi, 
dupa cum spune Domnul, sunt mai degajate de patimi sau cu 
multe patimi, incat nu poate rodi cuvantul lui Dumnezeu in ele. 

Daca to^i am fi preofi §i invdfdtori pe cine am mai invafal 



Scrisa pe data de 13 octombrie 2007. 



A se vedea: http://www.doxologia.ro/vietile-sfintilor/viata-sfintei-cuvioase-parascheva. 



Daca nu ar exista slujitori ai lui Dumnezeu §i oameni care 
trebuie slujifi cu dragoste, cum ar mai exista rdnduiald §i crestere 
in sfinfenie in Biserica lui Dumnezeu? 

Insa, in pilda Semanatorului se observa ca unii au sdmdnfa 
cuvdntului de la Dumnezeu in inima lor iar alfii sunt ogoare care 
se lasd semdnate de catre semdndtorii lui Dumnezeu. 

Dar ca sa existe aceasta lucrare divino-umand in Biserica, 
lucrare de invdfare, sfinfire si conducere a. credincio§ilor spre 
mantuire, unii trebuie sd slujeascd, sa fie preofi, iar al^ii sa fie 
poporul lui Dumnezeu, care se lasd condus §i slujit de catre robii 
lui Dumnezeu, preoiii Bisericii. 

De aceea, daca se incur ca slujirile, daca se confundd in 
Biserica preoiii cu credinciosii sau credinciosii cred ca sunt preofi 
s-a dus cu slujirea §i cu linistea, cuviin^a este in pericol iar 
mantuirea la fel. Pentru ca nu po^i sd te mdntui fara sa fii 
cuviincios, smerit, ascultator fa^a de cei care te conduc. 

Problema viefii personale a preo^ilor e una falsa, cand e 
supralicitatd de catre cei credincio§i. Prin mainile preo^ilor curge 
apa viefii a cuvantului lui Dumnezeu §i a harului, pentru ca ei sunt 
conductele apei viefii catre cei credincio§i. 

Insa, daca o conducta ruginita face ca apa sd se strice, in 
ceea ce prive§te harul lui Dumnezeu care se lucreaza prin mainile 
preo^ilor nu se stricd din cauza pacatelor lor, pentru ca e viafa lui 
Dumnezeu, ci atinge via^a credincio§ilor prin slujbele pe care le 
fac ace§ti preofi, chiar daca ei, preoiii, nu au o viafa de Sfinfi. Nici 
cei care se sfinfesc prin ei nu sunt Sfinfi §i, cu toate acestea, ei 
primesc harul lui Dumnezeu. 

In fa^a lui Dumnezeu to^i suntem sfintiti de catre El. Numai 
ca unii sunt pu§i de catre Sfantul Duh sa fie preofi, sa conduca 
turma Bisericii lui Dumnezeu iar al^ii sunt pu§i sd asculte de 
conducatorii Bisericii §i sd se supund lor ca Domnului [Efes. 5, 
22], ca unii care privegheazd la mantuirea lor [Evr. 13, 17]. 

§i, in acest fel, daca tu, ca mirean, crezi ca nu trebuie sd 
asculfi de ierarhia Bisericii sau eu, ca preot, la fel, sd nu ma supun 
ierarhilor Bisericii, inseamna ca nu §tim niciunul ce suntem ca 
ortodocsi, nu ne cunoa§tem lungul nasului. 

Numai daca nu iesim din starea noastra fiecare, ci ne facem 
datoriile care ne revin, §tim unde suntem, ce suntem §i stdm cu 
fried de Dumnezeu §i cu dragoste in Biserica lui Dumnezeu, 
slujind in treapta rdnduitd noud. 

Adica ierarhul este ierarh, preotul e preot, diaconul e diacon, 
monahul e monah, cantare^ul bisericesc e cantaret bisericesc, 



clopotarul e clopotar, lumanararul vinde lumanari, femeia e mama 
ssiufecioara, barbatul mirean e tata sau celib. 

Daca fiecare §tim cine suntem §i ce rol avem in Biserica nu 
ne sarim treapta. Nu gandim §i nici nu vorbim ca §i cand am fi mai 
mari sau mai mid decat suntem in Biserica. 

Semanatorul [6 HiTeipcov] Hristos a iesit de la Tatal ca sa 
semene saman^a Lui [toO oiTeipai tov auopov AutoO, v. 5]. 

Fiecare preot hirotonit legal al Bisericii iese de la Tatal §i 
seamana samdnia cuvdntului Fiului intru puterea Sfantului Duh in 
ogorul simiit al Bisericii. 

Acest sporon (tov ouopov) [de unde spor, sporire, care e 
samdnia, ca §i drojdia din faina] este puterea de via}a fdcdtoare a 
harului lui Dumnezeu. 

Cuvdntdtorii de Dumnezeu se cunosc dupa sporul 
cuvdntului, dupa impactul saman^ei cuvantului lui Dumnezeu in 
inimile credincio§ilor. 

A predica cu putere dumnezeiascd inseamna a lovi inimile 
oamenilor, a rani cugetele lor cu dragostea de Dumnezeu. 

§i este observabil aici ca semanatorul [6 ottglpcov] se 
defme§te in Biserica prin aceea ca este una cu cuvdntul rostit de 
catre el. 

In masura in care semanatorul se indentificd cu saman^a 
cuvantului lui Dumnezu avem cuvdntatorul infdptuitor al 
cuvdntului lui Dumnezeu, insaman^atorul care s-a lasat §i se lasd 
schimbat de catre cuvantul lui Dumnezeu. Caci nu po^i vorbi 
credibil despre schimbdri in fiin^a oamenilor, daca tu insu^i nu ai 
trecut printr-un proces radical de schimbare interioard. 

Vorbitorul autentic este un ascultdtor autentic. Caci cum 
poate vorbi cuvantul lui Dumnezeu cineva, daca nu 1-a receptat, 
daca nu 1-a auzit cu fidelitate in inima lui, daca nu s-a lasat brdzdat 
de cuvintele lui Dumnezeu pana intr-acolo, ca a devenit el insu§i 
un pdmdnt mdnos, productiv, producator de virtufi §i de pace 
dumnezeiascd? 

Insa cuvintele lui Dumnezeu, care izvorasc din inima 
noastra, cad in pdmdnturi diferite §i rodesc paradoxal de diferit. 

Unele cad -uapa xx\v bbov [langa cale], langa oameni care nu 
au inima cu totul lipitd de dorul cuntfirii de patimi sau cad in 
inimile unor oameni care cred in mod rdtdcit in Dumnezeu. 

A fi langa cale, paralel cu calea inseamna a fi al Bisericii 
dar a nu trdi ca Biserica sau a sta langa Biserica, taiat de ea prin 
erezie, sj mandrindu-te in nebunia ta ca e§ti al lui Dumnezeu. 

Cuvantul propovaduirii Bisericii cade §i langa cale, nu 
numai pe cale. 



Dar daca cade langd cale, cuvantul credin^ei §i al faptuirii e 
cdlcat in picioare [KaT6iTaT'r|0r|], este socotit ceva prostesc sau vin 
pdsdrile Iadului §i ne mdndncd samar^a lui Dumnezeu din inimi 
[to iT6T6Lva tou oupavou KaTe^ayev autd]. 

De ce am talmacit pdsdrile cerului [to iTereiva tou 
oupavou] prin demonil Pentru ca Scriptura nume§te adesea 
vdzduhul unde locuiesc demonii §i de unde ne rdzboiesc pe noi 
drept cer. Ei sunt pdsdrile care infulecd foarte repede graul lui 
Dumnezeu din inima noastra, prin gdnduri eretice §i prin 
nepdzirea lucrdrii pocdiniei. 

Cuvantul cade insa §i pe piatrd, pe inimi de piatrd [em xr\v 
TTetpav, v. 6]. Daca ai inima de piatrd, haina, de animal rdpitor, de 
om nemilos, crud, auzi cuvantul, rasare ceva din el, dar piere 
repede pentru ca nu ai umezeala [lic|ia6a] lacrimilor, pentru ca sa 
faci sa rodeascd cuvantul lui Dumnezeu in inima ta. 

Pentru ca in troparul Cuviosjlor Paring sta scris, cu litere 
adanci, ca numai prin „curgerile lacrimilor" po^i sa faci sa 
rodeascd nerodirea pustiului sufletului tau. Ca sa sade§ti oazd in 
pustiu, ca sa faci pustiul inimii tale sa rodeascd pomi cu virtufi 
alese, trebuie sa uzi cuvantul lui Dumnezeu cu lacrimi, sa 
impline§ti poruncile lui Dumnezeu jelindu-te ca pe un mort, ca 
Dumnezeu sa se milostiveasca de tine §i sa faca sa fii mdnos, sa iti 
dea sa rodesti vldstare de viafd. 

Va aduce^i aminte, probabil, de ucenicii care erau pu§i sa 
ude un lemn mort, pentru ca ascultarea lor sa rodeascd viafd. A 
uda tot timpul un bat mort, ca el sa rodeasca, sa invie, inseamna sa 
crezi ca imposibilul se va intdmpla, ca minunea viefii este darul lui 
Dumnezeu, care se da celui ce ascultd §i persevereazd in fapta 
pocain^ei. 

A te ruga pentru so^ul tau sau pentru parin^ii tai, pentru ca 
Dumnezeu sa se milostiveasca de ei §i sa vina la pocain^a 
inseamna sa uzi lemne moarte in nadejdea ca ele vor invial 
Inseamna sa te baft cu evidenfa, sa nu te ui^i la evidenfa, ci la 
Dumnezeu, Care face sa cadd turnurile Ierihonului [Iosua 6, 20], 
acele turnuri ale vrdjmdsiei cu Dumnezeu, de§i ele par de neclintit. 

Multe lucruri par de neclintit, dar nu sunt de neclintitl 

Multe lucruri par incredibile pana nu sepetrec. 

Multe lucruri nu au sens pana nu te la§i prefdcut de 
Dumnezeu, pana nu devii din lup un miel, din rdpitor un om bland 
§i smerit cu inima. 

Saman^a cuvantului lui Dumnezeu, cea a tot sfdntd, cade 
langa drum, cade pe piatrd, cade in mijlocul spinilor [kv |ieoco tgov 
aKav0cov, v. 7], a maracinilor, a balariilor de tot felul. 



Ea cade ca ploaia: §i peste locuri fericite §i peste locuri 
blestemate, §i acolo unde trebuie §i acolo unde nu e asteptatd. 

Tocmai de aici se vede milostivirea dumnezeiascd, cea care 
nu cauta la fa fa omului [Gal. 2, 6]: ca vine §i acolo unde e doritd 
ascultarea lui Dumnezeu §i acolo unde clopotele Bisericii ii 
enerveaza pe oamenii care vor sd doarmd in zi de sdrbdtoare. 

Mdrdcinii care indbusd cuvantul lui Dumnezeu sunt toate 
grijile noastre desarte, toate fricile noastre pentru viitor, toate 
grijile noastre irealiste, utopice. 

Pentru ca ne gandim la o mie si una de nopii de chin, 
pierdem din vedere ca via^a noastra se poate scurta chiar in 
noaptea aceasta. 

Planificarile, grijile erodante, panicile, relaxarile uitatoare 
de noi inline... sunt spinii care ne indbusd, sunt neghina §i 
paldmida care ne sufocd cugetarea la Dumnezeu §i pocain^a inimii 
noastre. 

Dar daca ea cade pe unde nu e primitd, ea cade §i acolo 
unde e primitd, in pdmdntul eel bun \xr\v yr\v xx\v dyocOfiv] §i aici 
ea creste §i face rod insutit [Km 4>i)ev eiToi.r|06v Kap-uov 
6Kon;ovTaiTA,aai.ova, v. 8]. 

Paradoxal, nu?! Acolo unde sunt drdcuiii to}i dumnezeii §i 
toft Sfiniii cuvantul lui Dumnezeu nu e prea breaz, nu da roade, 
iar acolo unde e pdmdntul inimii lucrat prin ascultarea de poruncile 
lui Dumnezeu, orice cuvant al Sau este urmat de o sporire 
uluitoare, de o cre§tere de vegetafie haricd inspaimantator de 
abundenta. 

Deci nu cuvantul lui Dumnezeu s-a perimat, ci inima noastra 
s-a umplut de totfelul de reptile, de beton, de palamida, de tenta^ii 
sinuciga§e §i cuvantul lui Dumnezeu este ca omul cu pieptul 
dezgolit in fa^a a multe gloan^e. 

Cum sd ferim, sa ocrotim cuvantul lui Dumnezeu, saman^a 
lui Dumnezeu in inima noastra, ca ea sd rodeascd insutit? 

Asta da intrebarelE o intrebare teologicd. 

Pai ca sd rodim trebuie sa fim pe cale si nu in afard de cale. 
Adica sd fim in Biserica lui Dumnezeu, sa avem cugetul Bisericii 
drept cugetul nostru, sa ne zdrobim inimile cu post §i cu plans 
pentru pacatele noastre §i cu rugaciune, sa nu ne ingrijim de multe, 
ci de mdntuirea noastra §i celelalte se vor adduga noud [Mt. 6, 
33]. 

Vegetafia cea mare a curdfiei, virtu^ile cele multe vin din 
ascultare de Biserica, din zdrobirea inimii §i din negrija de multe. 

Daca te pierzi in multe te legi de multe, te legi de timp §i nu 
mai po^i sd zbori spre ve§nicie. 



Daca te ingreunezi la inima cu poftele si cu grija acestei 
vie^i te faci un ciment neroditor. Iar daca nu cau^i sa fii cu totul al 
Bisericii, ci ai tending de a iesi afara, de a da mai mult loc 

119 

dubitaiiilor personale sau patimilor, atunci vin si te iau in 
gheare graurii 113 Iadului si te poarta cum vor ei. 

In versetele 11-15 Domnul le tdlcuieste cuvintele Sale 
Sfin^ilor Apostoli, si le spune ce este sdmdnfa, cine sunt cei intru 
care nu rodeste cuvantul lui Dumnezeu, cine este eel care rodeste 
din plin...§i talmacirea Sa e una ce prinde unele aspecte, aspectele 
principale ale parabolei. 

Insa cuvintele Sale, ale Cuvantului au multiple semnifwaiii 
teologice si personale si nu se reduc doar la talmacirea. pe care El 
a facut-o in acel moment Sfinjilor Apostoli. Tocmai de aceea, prin 
El putem vedea multiple infelesuri ale cuvintelor Sale. 

In acest fel, Sfin^ii Paring ai Bisericii au vazut si vad 
multiple infelesuri dumnezeiesti ale unor cuvinte ce nu par sa 
spuna prea multe unora. Insa ele sunt pline de semnifwaiii 
dumnezeiesti pentru via^a noastra, si Dumnezeu ne poate lumina ca 
sa in^elegem care este semnifwaiia teologicd si expereniiald care 
noua ne trebuie acum, astazi. 

De aceea trebuie sa rodim intru rdbdare [KapiTo^opoiJoLv kv 
i)-rro|j,ovfj, v. 15] cuvintele lui Dumnezeu, sa le implinim indelung 
pentru ca sa le cunoastem roadele din noi insine. 

Daca implinim porunca cunuiei, a postului, a iertarii, a 
rugaciunii pentru vrajmasi, a smereniei, a dragostei...stim sa 
vorbim despre ele insele din noi insine. 

Ele nu mai sunt atunci din cdrfi, ci din noi. 

Aceasta inseamna sa rodesti in rdbdare, in nevoin^a: sa 
devii eel intru care au odrdslit poruncile lui Dumnezeu! 

Va dorim tuturor sa va bucurafi in aceasta zi si in aceasta 
noua saptamana care sta la usa, chiar daca vremea de afara este 
posomordtd si chiar daca intretinerea o sa fie cam mare in iarna 
asta. Sa ne bucuram pentru ca suntem ai lui Dumnezeu si El 
lucreazd intru noi, dupa credin^a noastra, pe cele ale Sale, acum si 
pururea si in vecii vecilor. Amin! 



112 Indoielilor, nelinistilor personale. 

113 Graurii sunt pasari mici, negre si nu niste pasari gigant, care ne-ar purta la propriu in 
ghearele lor.. .Insa, desi par mici gandurile demonice la inceput...mai apoi ele nasc mari 
nelinisti interioare daca le dam atentie. 



Cat a facut Dumnezeu pentru tine. Predica la 
Duminica a 23 -a dupa Rusalii [Lc. 8, 26-39] 




Iubi^ii mei 



114 



aceasta duminica, prin Evanghelia ei de la Sfanta Liturghie, 
este o duminica a umilin}ei; a umilirii celor care, §i in sculare, §i in 
culcare, sunt. . .cu dracu in gura. 

De ce? Pentru ca avem in fa^a noastra minunea vindecarii 
demonizatului din ^inutul Gherasinilor [xt\v xupuv tcov 
Tepaorivcov, v. 26], a unui demonizat intr-o stare critica, jalnica, 
„care era demonizat; [§i] de multa vreme el cu haina nu se imbraca 
§i in casa nu mai locuia, ci in morminte" [e^wv 5ai|j,6via Km 
Xpovco iKavcp oijk kvedvoaxo i|j,aTiov Km kv o'lkloc ouk e^ievev aXX' 
kv xolc, |j,vr||j,aoLV, v. 27]. 

De aceea, cand vreun tinerel, caruia i s-au sucit mingle, vine 
in fa^a dumneavoastra §i o da cu rockul, cu satanismul, cu anarhia, 



Scrisa in data de 20 octombrie 2007. 



cu flower-power , cufacefi dragoste si vd imbdtaii ca porcii, cd 
asta e viafa...sa. va amintrfi de acest tdndr [dcvrip, cf. Ibidem], de 
acest anir jalnic la vedere, pe care dracii il inva^au sa mearga gol 
§i sd locuiascd departe de oameni, adica in mormintele de la 
periferia ceta^ii. 

Deci dracilor nu le placea sd il vadd imbrdcat... ci sd 
mearga nud. Dracii au apeten^a pentru nud, pentru ipostaza in care 
tu e§ti ridicol, pentru cea in care tu e§ti de plans pentru oamenii 
intregi la minte. 

§i haine nu avea, de spalat nu se mai spala. . .§i mai locuia §i 
in morminte. 

Ne putem inchipui ce fel de om era acest om? Nu prea cred! 
O astfel de ardtare de om ar fi o inspdimdntare cruntd pentru 
oricine ar da nas in nas cu el. 

Acest om insa // intdmpind pe Domnul [v. 27]... §i, la 
vederea Lui [v. 28], se petrece ceva....pQ care noi, postmodernii, 
incercam sa il aruncdm intr-un utopic secol al tenebrelor istoriei. 

Adica, pe de o parte, copiii no§tri sunt inva^i la §coala ca 
ne tragem din lanjul trofic iar, pe de alta parte... vine la 
televizor unul sj altul §i spune...ca demonizarea este o chestie de 
ev mediu intunecat. Pai, bine, frate, daca eu sunt fiul maimuiei. . . §i 
nu exista decat materie evolutivd . . .iar eu, omul, sunt o spontanee 
Jdpturd, nimerita prin increngdturi, presupuse posibile de 1 la 1 
miliarde . . . demoni de unde sd existed 

Daca omul e doar materie... atanci nu exista spirit, suflet in 
om. Iar daca omul s-a facut din intdmplare, de unde dracii 

Deci, cei care spun ca demonizarea este de ev mediu dar, in 
acela§i timp, sunt atei evolufionisti, vorbesc despre contradicfii in 
termeni. Pentru ca, daca omul e materie, e doar corp, trup, §i nu 
exista nici draci, nici ingeri §i nici Dumnezeu... atunci toate 
manifestable noastre dereglate sunt normale §i nimeni nu mai e 
nebun, psihopat, pdcdtos. 

Insa exista un singur Dumnezeu, Care este Treime de 
persoane, Tatal, Fiul §i Sfantul Duh §i lumea aceasta vdzutd, cat §i 
cea nevdzutd, sunt creafia iubirii Sale. 

Dumnezeu a creat §i mdna §i celula, sj spafiul, §i timpul, §i 
floarea, §iplaneta, §i vdntul, sj apa, §i creierul, §i pe Inger. ..tot. 

Iar demonii sunt ingeri cdzufi, din mandrie, din infatuare; 
care au cazut in pacat din propria lor voin^a, ca ni§te fiinfe libere 
create de Dumnezeu, ca §i omul. 



115 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Flower_power. 

116 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Lan%C8%9B_trofic. 



Iar demonii cauta sa cuprindd fiin^a omului, datorita 
pacatelor lui. . . §i sd-l stdpdneascd. 

In v. 28 avem glasul demonilor din acest tanar, care striga, 
ca un singur glas, catre Domnul. 

Sfantul Luca spune ca tanarul a strigat, ca a cazut inaintea 
Lui §i ca ceea ce a spus a spus cm glas mare [avaKpdE,ac, 
iTpoaeiTeaev Autco Km ^covfj \i^yciXr\, v. 28]. 

De \afonos, vine foneticd, antifon [adica o cantare de la o 
strana careia i se raspunde cu o altd cantare de la cealalta strana], 
megafon [de la care se aude vocea cu putere], afon, saxofon.. . 

§i ce spun demonii?! Ce spun ei, ca §i cand or fi unulV. 

Aceste lucruri spun: "Ti 4lioI km. Sol, Tr|aoiJ Yle tou ©eou toO 

'Yijjlotou; 6eoLiaL Sou, Lir| Lie paoavLoric;" [Ce mi-e mie §i Jie, 

Iisuse, Fiul Dumnezeului Celui Preainalt? Ma rog Jiq, sa nu ma 

chinuie§ti/sa nu ma torturezi!], v. 28. 

Acest paaavLCco inseamna eu chinui, eu torturez, eu arunc de 
colo-colo ceva, pe cineva. 

Dupa cum se observa, demonii marturisesc teologic, fac 
teologie.-.pentru ca ei sim^eau cine este Cel din fa^a lor. 

Ce avem noi in comun, Doamne?, spun dracii. Ce lucru 
mare e sa ne chinuiesti pe noi, cand Tu esti Creatorul tuturor si al 
nostru? §i cine este El, Cel marturisit de catre draci: Iisus, Fiul 
Dumnezeului Celui Preainalt, Fiul Tatalui, Cel nascut mai inainte 
de luceafar, adica mai inainte de toft vecii din Tatal. 

Dracii stiau cine este El. Dracii §tiau §i stiu ce o sd-i astepte 
§i ce dureri suferd §i acum pentru rdutatea lor asumatd. Tocmai 
de aceea razboiul lor cu noi e unul bezmetic, e pe viafd si pe 
moarte, e fara nicio reguld...ca sa atraga cat mai mulfi de partea 
lor, ca sa se laude cu faptul ca aufost in stare sa omoare ve§nic pe 
cat mai mul^i oameni. 

117 

Razboiul demonilor cu noi e unfull combat zilnic, 24 din 
24. Cand vad ca incepem sa ne pocdim, cand vad ca suntem 
laudafi pentru faptele noastre bune, cand vad ca ne smerim, ca ne 
rugdm asiduu, ca iertdm, cand vad ca vrem sa iubim §i sa trdim 
frumos, duhovnice§te, in malddrul de murdarie interioara §i 
exterioara din societatea noastra, ei innebunesc, te ataca orbe§te, te 
ataca cu o violen}d incredibild, cu o urd dementd la culme. 

Tocmai de aceea vezi ca fi se stricd masina din senin, ca ^i 
se sparge pantoful cand vrei sa il incal^i, ca unuia i se pune pata pe 
tine, ca ucenicul tau nu te mai ascultd, ca mama ta are ceva cu 
tine, ca fiul tau fi se impotriveste...csi ai ispite in trup, ca te apuca 



In engleza: un razboi total. 



boli din senin, care apoi tree din senin, ca te apuca nervii, ca 
deznadajduie§ti, ca ffi vine sa te sinucizi, sa te imbe^i, sau sa 
curve§ti cu prima care i^i iese in fa^a, pentru ca ti se pare ca este 
zdna zorilor... 

Dracii, mai pe scurt, inventatorii tuturor scdrnaviilor, cum 

110 

ii nume§te Sfantul Ambrozie al Milanului in rugaciunea de 
exorcizare 119 ce ne-a ramas de la Prea Sfnuia sa, au legatura 
cu... inopinatele noastre stdri de spirit. 

Te apuca din senin pandaliile 120 , durerile, nervii, 
ispitele...Insa nu sunt din seninl Au la baza lor inrdurirea 
demonilor in viat.a noastra. 

Dracii se roaga, a§adar, sa nu ii chinuiascd §i se tern de Fiul 

191 

lui Dumnezeu. Ei nu se dau grande in fat.a Lui. Nu se considera 
dumnezei, ci creaturi condamnabile. 

De ce strigau demonii din tanar? Pentru ca El poruncea [le 
poruncea ca Dumnezeu, nu ii ruga sa iasal] duhului necurat sa 
iasd din om [^apr\yy^vXiv yap tco uvei)|j,aTi rep dcKaGaptco kE,eXQeiv 
aiTO toO dvGpcoiTou, v. 29]. 

Cataros inseamna curat, pe cand acataros inseamna 
necurat. 

Exista in istorie m§te eretici care se numeau catari , pentru 
ca ei se considerau ca sunt curafi, alesi, nepdtafi . . .dar nu aveau 
nimic de-a face cu curdfia. 

Nu trebuie sa ne mire faptul ca Sfantul Luca vorbe§te despre 
un duh necurat in v. 29, iar demonii spun in v. 30 ca sunt o 
legiune, adica o mie de demoni in bietul tanar. 

Sfantul Luca a vrut sa spuna altceva mult mai important 
cand a vorbit la singular, in v. 29, vorbind de un duh necurat. El a 
vrut sa spuna ca demonii, de§i mulfi in om, se comporta in el ca §i 
cand ar^z www/, dupa cum harul Duhului Sfant, locuind in om, de§i 
e unul harul, multe sunt virtu^ile pe care le aduce harul. 

O mie de draci erau in tanar §i fiecare drac aducea o altd 
patima, o alta ins elare... Dar cand era vorba de mutate, rautatea 
tuturor celor o mie era una, nu mai multe. Ca dracul curviei e 
prieten cu eel al mandriei §i cu eel al ereziei, chiar daca sunt trei 



118 Opera Sfantului Ambrozie al Milanului: 



http://www.documentacatholicaomnia.eu/20_40_0339-0397- 

_Ambrosius_Mediolanensis _Sanctus.html. 

119 A se vedea: Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus, Traduceri patristice (vol. 1), Teologie pentru 

azi, Bucuresti, 2009, p. 36-38. Cartea poate fi downloadata de aici: 

http://www.teologiepentruazi.ro/2009/10/19/traduceri-patristice-vol-l-2009/. 

120 Furiile. 

De mari, de importanti in fata Lui. 
122 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Catarism. 



draci si nu unul. De ce? Pentru ca top trei sau top o mie vor acelasi 
lucru: sa te inchida in lad, sa te puna la zid pentru vesnicie. 

Tu, pentru ca esti slab la minte...po|i sa razi auzind aceste 
lucruri de taind, duhovnicesti. Pentru ca aceste lucruri sunt 
cunoscute de catre cei care se luptd cu demonii zilnic, in fiin^a 
lor... si nu de cei care citesc despre ele, ca ar fi sau ca s-ar fi 
intdmplat cu mai stiu eu ce Sfant din vechime. 

Dar, pentru folosul tuturor, Sfm^ii lui Dumnezeu vorbesc 
despre ele si trebuie sa vorbim si noi, pentru ca oamenii sa stie ca 
Sfin^ii Bisericii cunosteau multiplele siretlicuri ale demonilor si ca 
ei s-au mdntuit, cu harul lui Dumnezeu, desi zecz de m» de lafuri 
sunt intinse pentru noi la tot pasul. 

Continuarea v. 29, ca si sfarsitul v. 27, formeaza si 
intregeste imagmea jalnica a tanarului. 

Desi era tanar, deci nu avea 30 de ani, cand incepe 
maturitatea, barba^ia, demonii il stapineau de mul^i ani [woXXoIq 
yap xpovoic; auvripiTaKei autov, v. 29]. 

Din copilaria lui, sarmanul om, era legat in laniuri si-n obezi 
[kkl e8eo|j,6U6TO aluoeoLV Kal TTeSaic; (j)i)A,aaa6|j,evo(;], adica nu ca la 
mdicuia de la Tanacu, ci in laniuri groase, cu lacate pe el, iar 
copilul, si mai apoi tdndrul demonizat, rupea lan^urile [5iappr|aaa)v 
to 8eo|j,a], rupea desmele, laniurile de pe el... si „era gonit de 
demon in pustiu" [filauveio {jtto tou 8aL|iov(.oi) ele; xuc, eprniouc;, v. 
28]. 

Adica era David Copperfield 123 cu puteri demonice, pe care 
nu stdteau laniurile, care te frdngea in maini, care urla si mergea 
dezbracat si care locuia prin morminte si de unul singur, prin 
locuri pustii, pe unde il manau dracii. 

Un om haituit de draci, renegat de oameni, care inspdimdnta 
pe toata lumea cu siguran^a...si care nu avGaprieteni. Singurii sai 
prieteni execrabili erau dracii din el, care erau o mie, nu ca la 
domnul Lorin Fortuna 124 , unde e numai un drac in om si dansul il 
deparaziteazd de demon prin televizor, printr-un hocus-pocus 
televizat. 

Aici erau o mie de draci fiorosi, nebuni, care vroiau sa 
omoare un om, un singur om, si care, paradoxal, desi a stat mul^i 
ani cu dracii in el §ipe langd el. ..nu a murit si nici nu a innebunit. 

Cunosc o doamna din Romania, care acum bate la por^ile 
monahismului, si care a trecut prin ceva asemdndtor, dar de mai 



123 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/David_Copperfield_%28illusionist%29. 

124 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Lorin_Fortuna. 



mici dimensiuni, care avea o mulfime de draci in ea...§i care avea 
o privire de te bdga in lad. 

Cand m-am intersectat cu privirea dumneaei pe la 16-17 ani 
era sa cad jos din cauza §ocului pe care 1-am avut. O mutate §i o 
putere satanica atat de complesitoare erau concentrate in fiin^a §i 
in ochii dumneaei incat nu te puteai uita la o asemenea urdfenie 
parsivd, demonica. . .fara sa nu ai un soc profund. 

A§a ca, fra^ii mei, cei care ave^i dubii in ceea ce prive§te 
demonizarea, sa dea Dumnezeu sa nu avefi in familia sau in via^a 
dumneavoastra un asemnea caz grav sau chiar minor de posesie, 
ca vd lecuifi de necredinfd cat a^i zice pestel Pentru ca, daca aveti 
un copil care deodata incepe sa retina toatd Biblia pe de rost §i va 
pare ca e superman sau unul care a inceput sa inve^e limbi straine 
pe bandd rulantd sau unul care rdde din senin ore in sir sau care 
incepe sa aiba comportamente excentrice, adica sa stea in cap, in 
maini, sa mearga pe pere^i la propriu sau sa manance in nestire §i 
sa bea orice. . .atunci trebuie adus la un duhovnic pentru Molitvele 
cele mari §i pentru Sfdntul Maslu. 

Sau, daca vede^i ca o pisica intra prin zidul casei 
dumneavoastra si nu se mai vede sau auzi^i cum troscdne din senin 
mobilierul sau vd cade lustra in cap fara sa aiba nimic sau vi se 
striga numele noaptea, la geam sau va vine sa vd aruncafi de la 
balcon sau sa va aruncafi in fantana. . .sa nu va mire aceste lucruri, 
pentru ca demonii vor sa vd vind de hac. 

Pentru toate acestea §i multele altele, cu care nu mai vreau 
sa va inspdimdnt, apela^i la rugaciunile Bisericii §i la rugaciune §i 
post personale. 

Nu sunt ni§te noutdfi, ci sunt vechituri ale demonilor! 

Nu sunte^i primii pe care demonii vor sa ii inspdimdnte §i 
nici ultimii. 

De aceea, nu va temefi de acest fel de manifestdri demonice, 
ci iineii-vd cumpatull 

Domnul ii intreaba pe demoni ca^i sunt [v. 30], ca oamenii 
din jur sa audd ce spun demonii din tanar §i sa ia aminte. 

Legiune [AeyLcov], spun demonii [v. 30]. §i Sfantul Luca 
adauga, in mod concis: „otl dof\XQev bai[iovia uoAAa el<; autov" 
[caci intrasera mulfi demoni in acela] [Ibidem]. 

Deci mulfi, domnule Fortuna, nu unull In dumneavoastra 
cred ca sunt tot mulfi... dar dumneavoastra puteai sa crede^i ce 
vre^i. 

In v. 31, sldbiciunea demonilor este la ea acasa. Pentru ca 
demonii II rugau pe Domnul sa nu le porunceasca sa mearga in 



addnc, in abisul fdrd fund al Iadului [Km uapeKaylouv Aircov Ivol 
\ir\ einra£r) autolc; elg ir|V afivooov aveXQeiv]. 

De aceea, in Molitvele de exorcizare ale Bisericii, ierarhii si 
preo^ii poruncesc demonilor, in numele Domnului, sd iasd din 
oameni, dupa cum poruncea Domnul legiunii din tanar. 

Sfantul Vasile, Sfantul loan, Sfantul Ambrozie si al^i Sfin^i 
Paring care au scris Rugdciuni de exorcizare, care s-au pastrat sau 
nu, au folosit ideea de poruncd, pentru ca au putere, de la Domnul, 
prin hirotonia lor, sa calce peste serpii si peste balaurii din lad, 
adica au putere sd-i izgoneascd pe demoni din oameni. 

Domnul le ingdduie demonilor sa intre in turma de porci [v. 
32]. Nu intra de caput lor, ci din ingdduinfa Sa. 

Demonii ies din tanar si intra, la imbulzeala, in porci [xohc, 
Xoipouc;] si intreaga turma face un gest perplexant pentru 
ingrijitorii ei: se arunca, de la inal^ime, in mare si, binein^eles, 
moare in intregime [v. 33]. 

Tanarul, se spune, in v. 35, dupa ce au iesit demonii din el, 
s-a imbrdcat si era intreg la minte si stajos, la picioarele lui Iisus 
[l|j,aTLO|j,6vov Kod oco4)povoOvTa iTapa roue; iToSac; tou 'Ir|oot3]. 

Acum era oco^povouvra, adica in toate minfile si nu mai 
alerga ca un bezmetic prin cavouri, prin pustii si prin locuri 
intunecate. 

Daca era dus la un spital de boli nervoase era catalogat ca 
nebun incurabil. Dar demonizarea nu e nebunie, ci locuirea ta de 
fiinfe spirituale, de demoni, care se lipesc de trupul si de sufletul 
tau si se manifesto, cu accep^iunea ta, prin gandirea, sufletul si 
trupul tau. Adica e o trdire parazitara a unor fiinfe in tine, care nu 
ies decat atunci cand sunt gonite de harul dumnezeiesc. 

Deci la draci po^i sa le dai perfuzii, injec^ii, 
medicamente...ca nu ii alungi de acolo nici mor^i. Ci ei pleaca 
numai cand sunt gonifi, prin rugaciune si post, de oamenii lui 
Dumnezeu, de preo^ii Bisericii, care se roaga pentru acest lucru si 
ii alunga din oameni, cu puterea Sfantului Duh, adica cu degetul 
lui Dumnezeu, cum spuneau descantatorii Egiptului, cand au vazut 
ca Moise si Aaron au facut sa apara ^an^ari cu toiagul si ei nu au 
putut sa ii imite. 

Deci, nu mai sunt demonii in e/...si tanarul isi recapdta 
intreaga minte! 

Maica de care va spuneam anterior, din Romania, care a fast 
demonizatd, cand ieseau demonii din ea avea o privire atdt de 
calmd si o voce atdt defrumoasa...DsiY cand intrau demonii in ea, 



1 9 S 

sa te ^ii, frate! Atunci o ^ineau 5 zdragoni de barba^i iar ea vroia 
sa il sugrume pe unul dintre preo^ii care o exorcizau cu epitrahilul 
aceluia. 

Adica ea avea vreo 70 de kilograme, sa zicem, iar cinci 
barba^i in toata firea o ^ineau pe o femeie care era slabita de post §i 
de ascezd, sj cand o imputernicea dracu, scapa din mainile alora, 
se smucea, si sarea cu insulte si cu tot felul de dracii la gura ei, ca 
sa ii omoare pe preo^i, pentru ca spunea ca o arde rugaciunea lor, 
ca nu o mai suporta. 

Oamenii erau cuprinsi de fried mare [4>6pcp [leyaXu, v. 37]. 

Tanarul, in bucuria lui imensa §i in recuno§tin^a sa, dorea sa 
rdmdnd cu Domnul [v. 38]. 

Dar Domnul ii spune: „'YiT6aTpe(t)e el; xbv oIkov aou Kal 
8Lr|Yoi) Baa aoi 6iToi.r|oev 6 ©eoc;", v. 39 [Intoarce-te la/ in casa ta 
§i spune cat afacut Dumnezeu pentru tine!]. 

Omul a§a a facut: s-a facut propovaduitor al milei lui 
Dumnezeu cu el [Ibidem], lucru la care suntem chemafi §i noi. 

Sa nu ne jucam cu lucruri care nu sunt dejucat, dragii mei! 

Aceasta lec^ie dumnezeiasca este o lecfie perend, una care 
ne vizeazd in mod direct. 

Nu e niciunul dintre noi fdrd de pacat, adica fdrd inrdurirea 
demonilor in via^a noastra. Fara o viafd curatd, autentic ortodoxa, 
nu ne putem mdntui niciunul, chiar daca nu am avea nicio erezie in 
capul §i in mintea noastra. Nu e de ajuns sa credem drept §i sa 
stdm in Biserica lui Dumnezeu ci sa §i traim drept, sfdnt. 

Dumnezeu sa ne intdreascd pe fiecare in parte §i sa ne 
bucure cu bucuria Sa negraita, acum §i pururea §i in vecii vecilor. 
Amin! 



125 O tineau cinci barbati in putere. 



Daca nu asculta... tot nu vor crede. Predica la 
Duminica a 22-a dupa Rusalii [Lc. 16, 19-31] 



■k\%- 




Iubi^ii mei 



126 



avem atata «or <ie marturii [Evr. 12, 1] in via^a noastra si in 
jurul nostru, pretutindeni, despre prezenfa si dragostea lui 
Dumnezeu, incat a mai spune ca nu credem e o adevdratd nebunie. 

Sa nu crezi in Dumnezeu, dupa atatea imense dovezi de 
frumuse^e §i de bunatate dumnezeiasca incalificabila inseamna sa 
fii orb rdu, marsav la inima. 

Avem dovezi incalifwabile de frumuseje si dovezi de 
incalificabila dezumanizare. Daca in inima unuia gasim atata 
sfinjenie incat ne vine sa cddem instinctiv la picioarele lui si sa-i 
sarutam pasii pe unde calca, in inima altuia gasim atata rdutate si 
atdt satanism incat ne inghea^a sangele in vine privindu-i faptele. 

Unul ne ingrozeste cu frumusefea lui, altul ne ingrozeste cu 
inima lui rece, cu lipsa lui de constiin^a, cu crimele pe care leface 
si e in stare sa le faca, cu modurile ultraperverse prin care stoarce 
bani de la al^ii, ascunzandu-se sub diverse mdsti, de la cele ale 
pdrutei cucernicii pana la atitudini mafiote. 

Parabola de astazi, in care un plusios [ttIouoloc;, v. 19], un 
om bogat, e adus in fa^a noastra pentru a vedea o inima maijoasd 
decat cea a cainilor, cred ca ne-o pune in fa^a Domnul, Domnul 
milei, pentru ca sa vorbim cored despre demnitaftle sociale si 
despre ce au in spate hainele frumoase. 



Scrisa in data de 3 noiembrie 2007. 



Cu siguran^a, dumneavoastra stifi aceasta parabola... Noi 
vom incerca sa problematizam teologia practicd a acestei 
parabole, pentru a decela unele aspecte importante, credem noi, 
pentru aceasta duminica. 

Ca sa vorbeasca despre viitorul eshatologic personal a doi 
oameni, Domnul ne vorbe§te despre un ttIouoloc;, despre un bogat, 
fara nume, care nu merita sa i se spuria numele, care se imbrdca in 
porfira si vison [4v68l8uok6to iTop^upav Km Puooov, v. 19] §i un 
same, un ptohos [ittgoxoc;, v. 20], al carui nume era Lazaros [tic; 
6v6|j,aTL Aa(apoc;, v. 20]. 

Ca sa ne prezinte eshatologia acestor doi oameni, a acestor 
doi barba^i, din ranguri sociale diferite, Domnul ne vorbe§te 
despre modul cum isi trdiesc ontologia §i libertatea pe pamant. 

Cu alte cuvinte, ca sa ifi spun cine veifi trebuie sa ifi ardt 
cine esti, ce sfdnt sau ce brutd e§ti. 

Dupa cum te construie§ti, in libertatea ta, dupa cum ifi 
construiesti cu Dumnezeu fericirea ve§nica, in acela§i mod te vei 
bucura vesnic cu Sfnuii §i cu Drep^ii in Impara^ia lui Dumnezeu. 

Libertatea, a§adar, creeaza starea interioard de incredinfare 
a mantuirii §i libertatea de a alege sfinfenia cu Dumnezeu ui 
asigura o vesnicie intru lumina Treimii. 

Bogatul, prevalandu-se de libertatea §i de pozifia sa sociald 
prosperd, in moduri strict egoiste, pe fiecare zi se veselea/ 
benchetuia in mod stralucit [eu({)paiv6|j,evoc; kocG' rpepav Xa^ntptiQ, 
v. 19]. 

Bogatul, nu o data la o lund se veselea in bachete, ci Ka0' 
rpepav, pe fiecare zi. La el era bairam, party full time 127 , non-stop, 
de diminea^a pana seara. 

Domnul vorbe§te de un mod stralucit [AoqjiTpGoc;] de veselie 
al bogatului, dar asta dupa mentalitatea omului pdedtos , care crede 
ca dansul, muzica §i mdncatul, plus bdutul pana la refuz inseamna 
§i distracfie, §i viafd fericitd . . . 

Insa modul stralucit [AoqjiTpGoc;] de viafa al bogatului... 1-a 
cam costat vesnic. El a mancat pentru el, s-a veselit pentru el, §i-a 
facut poftele, adica s-a pldcut pe sine, §i-a facut toate poftele... dar 
Lazaros, saracul, sdracul cu nume, saracul bolnav, saracul 
handicapat, saracul credin^ei, saracul care nu il invidia pe bogatul 
luxuriant in dorin^e, acesta zacea, statea in fata u§ii, a por^ii 
bogatului, cu bube pe el [4pepA,r|T0 upoc; tov in)A,cova aircou 
elA,Kco|j,4voc;, v. 20]. 



In engleza: distractie neincetata, clipa de clipa. 



In curte era dezmdf al simfurilor. . .la poarta era un trup plin 
de durere, sim^uri secatuite de durere, de foame si de sete, o 
priveliste jalnica, pe care nu o vedea nimeni. 

Tocmai de aceea libertatea de a vedea, puterea de a vedea 
durerea te face responsabil deprezenfa ei. 

Daca o vezi si o treci cu vederea e§ti vinovatl 

Daca durerea sta langd tine si tu po{i sd faci ceva, dar nu 
faci, ci te doare in cot de ea si dai muzica la maximum... atunci 
vesnicia ta arata in negru, dupa cum vom discuta. 

Bogatul cu fericirea lui inumana...pQ cand Lazaros si-ar fi 
dorit sa manance din cele care cddeau de la trapeza, de la masa 
bogatului [Km 4iti0i)|j,g)v xopxaaQr\vav duo tgov ttltttovtcov duo xf|c; 
TpaiTeCnc toO ttIouolou, v. 21]. 

Sarmanul Lazaros nu dorea sa fie la masa cu bogatul! El isi 
stia condi^ia sa de handicapat, de paria al societa^ii, de om bolnav 
si nespdlat, plin de bube, care stia ca arfi inconfortat pe bogat. . . 

El nu dorea un loc la masa, ci dorea sa manance ce se 
arunca la cdini de la masa bogatului. 

Ar fi dorit oasele, firimiturile, resturile. . . 

Lazaros, ca adevdratul sdrac, nu cerea sd ii dai haina de pe 
tine, ci, daca ai ceva cu care sa-1 aju^i, cu ceva, cu orice. . . 

El se mulfumea cu orice, pentru ca starea in care se afla era 
extremd, de extremd neputinid si de extremd durere si sdrdcie. 

El se mulfumea cu ce cddea. 

Re^ine^i: cu ce arfi cazutl 

Dar nu cam cddea de la bogat nimic; nimic nu cadea spre 
usa. ..spYQpilona, spre poarta cur^ii. 

Lazaros privea prin poarta, era la poarta. 

§i apare in parabola Domnului, in pilda, in imaginea Sa care 
trebuie sa ne cutremure, sa ne trezeasca din nesimfirea 
noastrd...cdinii. 

Daca in alta parte cdinii [01 Kuveg] sunt expresia rdutdfii, a 
satrei care vine si atacd Biserica, aici cainii sunt expresia cea mai 
fidela a proverbului nostra, cum ca ei, uneori, cainii, sunt prieteni 
mult mai de nddejde decat oamenii. 

Cainii bogatului vin si il ajutd pe Lazaros! Lazaros, cu 
moartea pe el, primeste prietenia cainilor, caci oamenii nu aveau 
timp de el, de un alt om. 

Cainii vin, se apropie [4px6|j,evoi]; parca cu delicatefe, ca la 
un om bolnav si nu se indreapta ca spre unul care venea sd ilfure 
pe stapanul lor; si ii ling bubele lui [eiTeleixov xa eA,Kr| ocutoO], ale 
bolnavului, ale muribundului. 

Ar trebui sa retineti doua verbe: cddeau... si lingeau.. . 



Doua verbe fundamentale despre buna convieiuire intre 
oameni. 

Saracii de langa noi vor ceea ce noua ne cade de la masa, ce 
ne prisoseste. Adevara^ii saraci vor ceea ce e in plus la noi, ceea ce 
ne-a ramas mic, un ban care noua ne prisoseste sau pe care l-am da 
pe cine stie ce prostie si, in loc sa cumparam lucrul de nimic 
pentru noi...le dam banii lor. Deci: a cddea. Sa inva^am pe a 
cddea, adica pe afi milostivi. 

Al doilea verb, e un verb pe care il inva^am de la 
cdini. . .VQ\mQ\i\, si nu de la oameni. 

Daca cainii bogatului vin si ling ranile, bubele omului, noi 
trebuie sd-l ridicdm din boald pe om, sa il spitalizdm sau sa ii 
facem viafa mai usoard. 

Daca ei lingeau ranile... noi sa imbrdiisdm suferinia 
oamenilor, sdrdcia lor si sa o facem a noastra, dupa puterea 
noastra! 

Deci a cddea... si lingeau din parabola se traduc prin...^ 
avem o milostenie care sa imbrdiiseze, sa vindece suferinia 
oamenilor. 

Domnul ne vorbeste despre cdini, pentru ca sa ne indice, ce 
nu mai sunt oamenii! 

Cainii au naravul sa muste, nu sa lingd ranile! 

Oamenii, care au chipul lui Dumnezeu in ei, au obiceiul sa 
fie buni, sa fie milosi... pentru ca asa e omul in fiin^a lui: o fiin^a 
nobild si nu ofiaral 

Dar omul devine mai jos decat o fiara, o brutd sinistra prin 
folosirea in mod rdu a libertdiii sale...O bruta care nu mai stie sa 
imbrdiiseze, sa ierte sau sa uite, ci mxmm... sa facd abstraciie de 
al^ii. 

§i bogatul afdcut abstraciie de Lazaros pana cand acesta a 
murit la poarta lui. 

Dar...eshatologia lui, a saracului pe care nu dadeai doi 
bani...ne infiora! De ce? Pentru ca a murit sdracul [diToGavelv tov 
tttcoxov, v. 22]... nimic special in asta!...dar „ccT[evexQr\vai ambv 
{jtto tcov ' AyyeA-cov el; tov koXttov 'APpaa|i" [a fost dus acesta de 
Ingeri in sanul lui Avraam]. 

Ingerii l-au condus in Impantfia lui Dumnezeu; sanul lui 
Avraam nespunand altceva decat aceea: ca dreaptd i-a fost via^a si 
Drept a fost Lazaros multrdbddtorul si multsuferindul de la usile 
bogatului si de aceea, acum se odihneste intru dreptatea lui, caci 
dreptatea Dreptului eplind de nemurire. 

Versetele 19-21 prezinta viafa sociald a celor doi, in v. 22 
avem sfdrsitul lor, moartea lor si trecerea lor in vesnicie, pe cand 



in versetele 23-31: o discuiie foarte profunda despre vesnicia 
dubld, despre Rai §i lad. 

Bogatul doar moare...§i este ingropat \kxa§x\, v. 22]. Adica, 
dupa o via^a de mdncat §i bdut, dupa o viafd de petreceri §i 
dezmdi... bogatul mort, mort mai inainte de moarte cu sufletul, 
moare si cu trupul. ..§ipunct. 

Dupa aceasta moarte nu mai apar Ingerii, ci v. 23 incepe cu 
lucrul de care ne e noua eel mai mult fried, de care rddem §i pe 
care il disprefuim in cuvinte . . .dar care ne paste: adica cu faptul ca 
el, bogatul, este in iad [kv ico oc6r|]. 

§i nu ajunsese in lad pentru ca era bogat... ci pentru ca «« 
ma/ avea m/ma de om. Cainii lui fusesera mai oameni decat el, 
pentru ca aceia ii linseserd bubele, ca un alint, ca o mdngdiere 
adusa mucenicului intru suferinid §i rdbdare, Lazaros. 

Adica i se urease bogdfia la cap in a§a fel incat uitase sa 
mai fie om, uitase ca este om, ca vine si scadenfa, adica moartea §i 
judecata faptelor ! 

Tocmai de aceea il gasim pe bogatul fdrd nume, pe 
nenumitul bogat in lad, in chinuri §i cu ochii sufletului sdu privind 
spre Avrram §i spre Lazaros care era cu Avraam [v. 23]. 

Spre cine prive§te bogatul acum... decat spre eel pe care il 
cunostea, spre eel pe care il vedea la poartd toata ziua, dar pe care 
nu isi da nici mucii, cum zice romanul? 

Tocmai de aceea am subliniat anterior, ca aici e vorba 
despre a face abstracfie de Lazaros . . . §i nu despre faptul ca nu a 
stiut ca e la usa lui. 

Bogatul il stia pe eel care abia mai rdsufla la u§a lui... dar 
nu avea timp...de atdta muzica. Nu dorea sa piardd vreun 
cdntec. . . sau vreun vin negustat. . . 

De aceea, in lad fiind §i in chinuri, in chinurile de dupa 
huzururi, cere mild la Parintele Avraam, pe care il vedea de 
departe [duo |iaKpo0ev], foarte indepdrtat de el, de locul unde 
domnea el in lad. 

Bogatul din lad ii vede pe cei din Rai, ii repereaza pe 
Avraam §i pe Lazaros, §tie cine e unul §i cine e altul, il vede pe 
Avraam §i ii cere ajutorul, ii cere sa ii fie mild de el, adica ii cere 
sd-l trimitd pe Lazaros ca sa ii rdcoreascd suferinfa pe care i-o 
produce vapaia Iadului [v. 24]. 

Pasajul acesta, sfar§itul cap. 16 de la Luca e plin de indicafii 
eshatologice extrem de importante din punct de vedere dogmatic. 

Adica avem aici indica^ia clara ca exista Rai §i lad, ca cele 
doua locuri vesnice sunt separate, ca sufletele sunt vii §i constiente 
dupa moarte, ca nu exista reincarnare ci suferinid vesnica sau 



bucurie vesnicd, ca sufletele sunt lucide, sunt constiente de locul 
unde sunt §i de via^a lor istorica, anteriora mor^ii, ca Sfin^ii se 
recunosc intre ei §i sunt impreund, ca dreptatea e rdspldtitd §i 
via^a depravata §i nemilostiva e pedepsitd, ca Iadul e suferinfd, e 
stare intr-un foe duhovnicesc, adica in nesuportarea iubirii 
dumnezeiesti care ii arde, care e resim^ita de cei din lad ca un foe 
mistuitor [ca ce doare mai mult decat iubirea neimpdrtdsitd?\], ca 
cei din lad vor alinarea care exista in Rai §i vor sa fi fast gdsifi 
vrednici de Impantfia Sa, ca regretele celor din lad sunt 
zadarnice... 

Ce strigd bogatul din lad? 

Miluieste-md, ai mila de mine \kXkr\oov \ie, v. 24]! 

Cere mild eel care nu afdeut mild. Iara§i vrea numai pentru 
el, adica o sedpare egoistd.. . 

Dupa o viafd egoistd vrea o mdntuire egoistd. 

Insa nu a ajuns in lad pentru ca asa a vrut Dumnezeu, ci 
pentru ca inima lui a fast, este si va rdmdne improprie dragosteil 

Nu a vrut sa fie al dragostei, nu s-a inva^at cu dragostea, nu 
s-a indragostit de mild §i de iubirea de aproapele, nu a vrut sa aibd 
constiin}d... mr acum, in lad, cere mild...t\ neavand cavitate in 
inima lui pentru altul, neavand inima de om, de frate, inima de 
carne [Iez. 36, 26], ci mai rea decat a unui animal. 

Vrea degetul lui Lazaros pe care il ura odinioara. Vrea apa 
harului ca sa stinga/ocw/ vdpdii [v. 24]. 

§i Avraam, numindu-1 pe bogat/m al sau, il pune pe acesta 
sa-§i aminteasca [lucru eel mai greu de suportat pentru el!] ca a 
primit cele bune [to ayaQd] in via^a lui . . . §i ca acum a venit porfia 
chinului [v. 25]. 

Intre Rai §i lad exista prdpastie mare [xuo\iu laeyoc] . . . exista 
Mat, exista separate... care e intarita de alegerea proprie, care e 
formata j9n« alegere. 

Unii vor cm infocare Impara^ia lui Dumnezeu §i s<? sz/esc 
pentru ea, pe cand al^ii doresc cu infocare sa isi distrugd 
frumuse^ea, sa ardd in lad. 

Am ascultat multe piese rock care aveau formulata in mod 
expres dorin^a de a arde vesnic in lad. Deci Iadul nu e o 

i no 

chinopastie pentru postmoderni, ci Q...un loc dorit, un loc la 
alegere, un loc ales in mod democratic] 

Adica, ce stii tu, bd, despre viafa de apoi? Noi trdim cum 
vrem. la mai scuteste-ne...§i ii scute§ti pe fra^i...Si...se due acolo 
unde n-ar fi vrut safe in via^a vie^ii lor. . . 



128 Un lucru nedorit, un cataclism. 



E simplu! Alegi democratic. .fie cu infocarea pentru 
dreptate, fie cu infocarea dupd anarhie. §i daca alegi, alegi .. .Dar 
supor^i si conseciniele. Si nu o secundd sau un an, ci vesnic. Insa 
nici nu cred ca putem gandi ce inseamna vesnic. . . 

Bogatul nu vrea ca familia lui sd ajungd in locul acesta de 
chin [xbv tottov toutov xt\q paoavou, v. 28], ca §i el; in adancul eel 
mai de jos al Iadului. El vrea sa ii avertizeze. 

Insa Sfantul Avraam ii spune ca trebuie „sa-i asculte pe ei" 
[aKouoaTcooav mjtgov, v. 29]. Pe cine? Pe Sfinfii Bisericii. Daca 
vrei sd nu ajungi in lad trebuie sa-i ascul^i pe ei, pe Sfiniii lui 
Dumnezeu.. .pentru ca sd ififie bine vesnic. 

Daca vrei sd i}i fie bine doar temporar... ascuUi de moda 
timpului. Dar daca vrei sd nu ifi mdndnci binele doar aid, atunci 
ai nevoie sa faci voia lui Dumnezeu, dupa sfatul Sfm^ilor lui 
Dumnezeu din vesnicie sau care traisc incd cu noi la masd. 

Bogatul, dandu-se de destept §i in lad, de colfos, ii spune 
Patriarhului Avraam ca daca ar invia un mort §i l-ar vedea cei vii 
§i le-ar spune ce §i cum e prin lad, oamenii l-ar crede §i si-ar veni 
in fire [v. 30]. Insa Avraam le spune ca trebuie sd asculte de Sfinfi, 
pentru ca singurd ascultarea de Sfiniii lui Dumnezeu duce la viafd 
iar invierea unui mort va trece drept un lucru senzafional, §i doar 
atdt, pentru muni [v. 31]. 

Si ne intorcem, iubi^ii mei, la titlul cuvantului nostru de 
astazi...Ajungem la el, cu constatarea...ca ascultarea creeazd 
via0. 

Daca nu asculfi de Sfiniii lui Dumnezeu, daca nu te supui 
ierarhiei Bisericii, daca nu acoperi pdcatele fratelui tau cu 
dragoste §i cu rugaciune, daca nu ierfi pentru ca sd fi se ierte, daca 
nu te milostivesti pentru ca sa te umpli de mila Sa, nu putem sa fim 
nici crestini autentici §i nici oameni printre oamenii 

Sfiniii Ortodoxiei sunt munfi de sfinienie, de milostivire §i 
de dragoste. Sunt oamenii ascultdrii, care se bucura intru bucuria 
cea negraita de vederea slavei Prea Sfintei Treimi §i de vederea 
fe^ei tuturor Sfm^ilor Bisericii lui Dumnezeu, din toate timpurile §i 
din toate locurile. 

Daca vrem sd avem viafd, trebuie sd credem ascultdrii lor §i 
sd le urmdm exemplul, dupa puterea noastra! 

Dumnezeu sa va umple de pacea Sa si de rugaciune, de 
rugaciunea unuia pentru altul, pentru ca sa ne putem mdntui 
firumos in Biserica lui Dumnezeu. Amin! 



Despre cele cu putintd. Predica la Duminica a 
30-a dupa Rusalii [Lc. 18, 18-27] 




Iubi^ii mei 



129 



intr-o lume a eficienfei §i a materiel, unde materia te atrage 
§i unde imaginea te absoarbe, cele ce sunt cu putintd sau nu...ne 
pun in fa^a unui test greu de credinfa; unui test al credinfei 
noastre. 

Acolo unde primeaza regula, unde primeaza: sd nu 
desfrdnezi, sd nu furi, sd nu minfi, sd nu inseli... acolo unde 
primeaza negafia . . .cq\q ce sunt cu putintd in via^a noastra se vad 
in culori inchise. 

Daca ai o via^a formata numai din interdicfii inseamna ca 
e§ti inca robul unor infelegeri mici despre viaja ortodoxa. Daca te 
temi de propria-fi umbra... nu ai libertatea Duhului, credin^a ta e 
mai mult fried si lege. . .§i nu vezi ca sensul Legii este dragostea. 

Dar ca sa vezi cum a nu desfrdna, spre exemplu...are 
legatura cu dragostea, cu implinirea dragostei fa^a de Dumnezeu §i 
de oameni...trebuie sa urci spre Dumnezeu mereu, sa urci real, sa 
urci cu modificdri vizibile in interioritatea ta. 

De aici §i frictiunile, nein^elegerile intre cei care sunt robii 
legii §i cei care sunt robifi de dragoste, pe care dragostea i-a 
dezrobit de fried. 



129 Scrisa in data de 24 noiembrie 2007. 



Daca pentru cineva a nu desfrdna inseamna a nu te culca cu 
cineva . . .pentru altul a nu desfrdna inseamna a nu pdta dragostea 
de Dumnezeu, increderea in El, cu afacerile care nefac prosperi. 

Fidelitatea fafd de Dumnezeu are foarte multe nuanfe. Le fel 
§i fidelitatea fafd de oameni. Daca in mintea ta §i in fiin^a ta nu 
e§ti gata sd mori pentru eel pe care il iubesti . . .e§ti un desfrdnat. 
De ce? Pentru ca intinezi dragostea fa^a de eel pe care il iubesti cu 
o fried lasd, cu micimea de inimd. 

Scriptura vechitestamentara denumea desfrdnarea drept 
idolatrie. Dumnezeul nostra, un Dumnezeu gelos, un Dumnezeu 
posesiv, un Dumnezeu care ne vrea numai pentru El, considera 
orice interpunere intre El §i noi. ..idolatrie, adica desfrdnare. 

§i ne dam seama ca interesul nostra, iubirea noastra pentru 
ceva anume. . .ne face idolatrii, pentru ca interpunem intre El §i noi 
altceva. 

Acest altceva nefiresc.enerveaza! §i nefirescul altceva 
enerveaza §i pe Dumnezeu §i pe oameni. 

Cand nu te }ii de cuvdnt e§ti enervant. Cand promifi §i nu 
faci...indispui. Cand nu e§ti atent la detalii . . .treci drept orb, 
insensibil. Iar cand incalci un cuvdnt fa^a de cineva... e§ti un 
ucisag de suflet, de incredere in tine. Adica e§ti un desfrdnat, 
pentru ca intinezi dragostea celuilalt fa^a de tine. E§ti un fur, un 
ho} al increderii, pentru ca tefaci necredibil. 

Nu e de ajuns sd dai flori parin^ilor tai §i sd pupi mdna 
duhovnicilor tai...ca sa fii ascultdtor. Ca sd asculfi trebuie sd-i 
urmezi sj sa treci in fa^a altora, cu exemplul primit, drept urmas al 
lor. 

Daca nu devii un om pe picioarele tale, daca, tu, ucenicul, 
nu devii un maestru in timp. . .nu ai ascultat cum trebuie. 

Ascultarea inseamna prezenl a. 

Ascultarea inseamna sdfii ceea ce ai auzit. 

Ascultarea inseamna sd continui, sa consolidezi, sa 
inmulte§ti cunoa§terea §i frumuse^ea de suflet. 

A asculta inseamna a te umple de eel pe care il asculfi, a te 
umple de dragostea lui. 

Arhonul [ap^cov] de astazi, dregdtorul, cum e in ed. BOR 
2001 [v. 18]...nu in^elesese ca Legea te duce la Hristos, ca te face 
sd II simfipe Hristos in tine. 

De aceea el implinise poranci disparate, in mod 
incomplet... dupa. capul lui, fara sa ajunga sa II surprindd, sa II 
cuprinda in mod necuprins pe Cel care era implinirea Legii [Mt. 5, 
17]. 



Problema arhonului e problema multor ortodocsil Pentru ca 
ei cred ca implinesc poruncile Domnului, se arata aprigi certarefi 
cu tine daca le spui ca sunt neimplinitori ai legii, ai poruncilor, in 
Duhul lor. 

Ei §tiu ce trebuie... q\ §tiu legea . . .dar nu §i Duhul Legii. Ei 
§tiu ce trebuie dar nu §i c«? trebuie, cum trebuie, ca sa ajungi acolo 
unde trebuie. 

Din acest motiv raman la tYGzpta....scoaterii ochilor cu 
legea. Ei raman fixafi in lege. §tiu ca trebuie sa poarte batic, 
barba, reverenda, ca trebuie sa find post, ca trebuie sa se roage, ca 
trebuie sa ierte, ca trebuie sa asculte. . . 

Dar toate astea nu se leagd in ei... pentru ca nu §tiu cum 
trebuie §i unde... trebuie sa ajunga. §i, ca §i acesta, se vor lauda 
mereu cu implinirea legii, vor avea orgoliul de a fi ortodocsi, se 
vor sim^i curafi, ortodocsi curafi, nepdtafi pentru ca au o bund 
pdrere despre ei. . .dar Dumnezeu nu ii voteaza, nu ii cunoaste. 

Cum a§a?! Daca ei sunt curafi, ortodocsi curafi, nepata^i, 
care nu sunt nici masoni, nici ecumenisti, nici comunisti, nici 
teologi, nici oameni rdi, pdcdtosi ca alfii, nici eretici... cum sa nu 
ii cunoascd Dumnezeu? ! ! ! 

Daca ei sunt. . .de ce nu ii cunoaste Dumnezeu?! ! ! 

Pentru ca ei nu cunosc cum arata Dumnezeu in ei. Pentru ca 
ei nu II simt pe El in ei, Care Se manifesta mereu cu multa 
delicatefe, cu multa trecere peste legea care ucide rdvna buna. 

Ortodoc§ii curafi... sunt oamenii legii. Tocmai de aceea ei 
nu vor ajunge niciodata nebuni pentru Hristos, Martiri sau 
Mdrturisitori, pentru ca ei nu pot sa vada nuanfele vie^ii ortodoxe, 
ci ei vad totul numai in parametri. . .blocului depiatrd. 

Blocul depiatrd e legea. Cand vor sa te extermine cumva, ei 
dau drumul blocului de piatra la tine in cap. Daca faci aia, ailalta, 
§i pe cealalta...e imposibil sa nu fii gasit cu o mie de lucruri pe 
care nu le faci. §i, indiferent daca ai facut o mie de lucruri bune, 
daca nu 1-ai facut §i pe al o mie unulea, ei vor da drumul la 
piatra .. .si piatra legii te va strivi cu prisosin^a. 

Adica scot canoanele Sfinfilor, scot cufitele Scripturii §i ale 
Pdriniilor, l\i aduc in fa^a exemplul unui Sfdnt pe care il doresc 
ei. . .§i rji cer sa fii ca toft odatd sau ca tofi infiecare moment. 

De ce? Pentru ca lespedea legii e numai pentru... alfii. 
Pentru ez'...sunt doar vorbele §i increderea bund in ceea ce 
sunt. ..§inu simt nimic din El. 

Daca L-ar intalni pe strada pe Hristos §i Hristos ar sta de 
vorba cu un evreu sau cu o desfranata, cu siguran^a ca L-ar da 
anatemei. 



Ar gasi ca nepermis, ca neortodox faptul ca Hristos sa fie 
bun cu pdcdtosii sau sa stea cu ereticii de vorbd. De ce? Pentru ca 
superortodocsii curaii sunt nepdtafi, ei sunt implinitori ai 
Pdrinfilor, ei sunt s/m/z din cuvinte, la nivel lexical, ei sunt in stare 
sa te ia la palme daca nu e§ti sfdnt ca ei, pentru ca ceea ce 
conteaza e sa pari ca esti. . .nu safiil 

Versetul al 22-lea din Evanghelia de astazi...» sminteste pe 
hiperortodocsii fdrd Duh ortodox in ei! De ce? Pentru ca trebuie 
sa renunii la tot pentru ca sa fii acolut, urmas al lui Hristos. 
Trebuie sa renunii la tot ce esti, la toata buna impresie despre tine, 
la toata infelegerea ta ca e§ti bun §i indreptat, la toata increderea 
in tine §i prefiozitatea, ca sa mergi. . .pe urmele Lui. 

Ca sa incepi sa mergi... nu sa _/n7, trebuie sd...te vinzi. 
Trebuie sa renunii la tine, la tot ce ai § i esti, la tot ce crezi ca porfi 
in tine... pentru ca sa §tii sa gdndesti paradoxal, sa sim^i 
paradoxal, sa fii paradoxal, adica. . .sa po^i sa Li urmezi Lui. 

Si ca sa Ii urmezi Lui trebuie sa ifi vinzi prostia, lenea, 
necumpatarea, bigotismul, obscurantismul, indelicatetea, 
infidelitatea, uraciunea de suflet, graba, nestatornicia, 
individualismul, superbia, arogan^a, maladiva incredere in tine, 
hipercorectitudinea fariseica, sa i le dai pe toate Satanei, sa i le 
reintorci Satanei care \\ le-a dat, care te-a inva^at sa le 
iubesti... pentru ca sa vii gol, despuiat de ideea ca ai fdcut ceva 
bun in viafd, in fa^a Lui, ca El sa te iubeascd sT sa tefacd ucenic 
preaiubit al Lui. 

Cand devii monah te lepezi de hainele tale...te pui sub 
mantie, gol, fara tine eel vechi... ca sa te imbraci in ve§mantul 
nestricaciunii pocain^ei. 

La Botez, la fel: te desfaci de hainele de piele ale pacatului 
§i te imbraci in vesmdntul mdntuirii [Is. 61, 10], care e Hristos 
Domnul. 

Cand devii preot...te ingropi in referenda, imbraci 
vesmdntul morfii fa0 de lume... ca. sa fii al cucerniciei, al 
cuvio§iei, al prosternarii in fa^a lui Dumnezeu. 

De aceea, legalistii sunt plini de ei...§i nu pot fi dezgolifi, 
despuiafi de buna lor incredere in ei, pentru ca ei se cred drepii in 
ochii lor. 

Ca sa fii al Lui trebuie sa te cutremuri de dragostea Lui pe 
care o sim^i in tine, sa te minunezi de delicate^ea §i de iubirea de 
oameni pe care El, Inva^atorul tau, o revarsa in tine...csi sa fii 
bland §i smerit cu inima [Mt. 11, 29] §i nu bdddran ortodoxl 

§i, cu siguran^a, daca ochii tai ar fi indrdgostifi de dragostea 
de Dumnezeu. . .tu ai arata frumos, preafrumos pentru lumea asta. 



§i daca ai fi plin de har, de valvataie, to^i am amu}i 
privindu-te, pentru ca ai fi o minune vie, o cutremurdtoare 
prezenfd langa noi, care ne-ai face sa fim lei ai iubirii Lui. 

Daca e§ti legalist... e§ti numai o maid sireatd, care sta sa 
vina soarecele la cursa, sa cadd curs a si tu...sa te lauzi ca l-ai 
prins in canoane si sub blesteme. 

Atunci cand ne bucuram ca al^ii au cdzut intr-un pdcat sau 
credem ca trebuie sa h anatematizdm pe unul sau pe altul...avem 
alt duh in noi. . .decat Duhul lui Hristos. 

§i de aceea nu putem sa vedem ce ar fi fdcut El, daca era 
acum, in anul 2007, cu noi, la masa, la computer, in pia^a, pe patul 
de spital sau pe locomotiva, unde muncim si trdim noi. Sau, mai 
bine-zis, nu II lasdmpe Hristos, Care e viu §iprezent si in 2007 cu 
ortodocsii Sai, ca sa ne invete ce sa facem, ce ar fi mai 
bine... decat... 

De aceea ajungem sa nu inielegem cum e treaba cu v. 27, 
versetul de addncime paradoxald al Evangheliei de astazi. 

Caci: „xa dbvvaxa uapa dvGpcoiTOLc; 8uvai;a uapa tco 0ec3" 
[ceea ce nu se poatel nu e posibil la/ pentru oameni, acelea se pot 
implinil sunt cuputin}d la/ pentru Dumnezeu]. 

Daca la noi, care nu vedem decat ce credem ca 
vedem . . . lucrurile sunt cu neputinid, la Dumnezeu, Care ne poate 
face sa vedem ceea ce nu am fi sperat sa vedem si sa simiim 
vreodatd, toate sunt cu putinfa, daca vii gol de tine, gol defumuri, 
gol de ipocrizie, gol de dedesubturi sufletesti murdare. 

Da: cele cu neputinid sunt cu putin{a\ Cele care nu sunt 
inteligibile, cand esti tu cu tine si te dai de rotund... cele care sunt 
cw neputinid pentru logica umana, sunt cu putinid cand Dumnezeu 
te umple de slava Sa si in^elegi, si spui, si traiesti lucruri m«; 
presus de orice este incredibil. 

Incredibilul sta cu tine la masa, sta in tine... daca esti 
paradoxal, daca esti suplu, daca esti plin de nemurirea iubirii. 

Daca esti numai cored, daca te bucuri ca «w £?ft' afr^ de 
pdcdtos incdt sa ajungi in lad, daca te crezi mdntuit, daca te crezi 
provideniial, de neinlocuit, un geniu al geniilor si wn z"«ger negru 
care ai aripi poleite in alb. . .ai w« drumfidrd intoarcere. 

§i ceea ce crezi tu... nu se poate. E cu neputin^a ceea ce tu 
astepii sa se intdmple: adica sa te indreptezi prin propria ta buna 
par ere despre tinel 

Asa se face ca e greu, mai mult decat imposibil de greu. . .sa 
fii ortodox si e foarte usor sa fii extremist sau eretic. Ca sa fii una 
din doua sau ambele trebuie sa te dai mare la apd mica, sa 



moralizezi, sa te eschivezi, sa te autopropui, sa dai cu papagalul 130 
toata ziua. . .Nimic mai comodl 

Dar eel mai greu e sa te crezi prost, primul din lad, 
nesim^itor, bolnav, un om mort sufleteste, un cadavru... Pentru ca 
ajungi la asemenea sentimente numai daca esti gol de 
corectitudine. 

§i de aceea putem in^elege, intr-o asemenea logica 
paradoxals, inversa, cum e cea ortodoxd, care nu are o 
raiionalitate calpd, de ce Sfnuii se credeau pdedtosi §i primii din 
lad si nu i§i arogau niciun temei ca sa osdndeascd pe aproapele lor 
iar extraordinarul in ochii lui, care se lauda cu masinile lui §i cu 
conturile lui, se crede indreptdiit sd judece. 

Suntem intr-o zi a alegerilor. Mergem sa dam un vot pentru 
societatea romaneasca §i pentru Europa in ansamblul ei dar, in 
acela§i timp, mergem, a§a cred, spre a fi crestini cat mai autentici. 
Trebuie sa rim cat mai autentici, cat mai responsabili, cat mai 
sinceri cu ceea ce suntem, vrem si trebuie safacem. 

Va dorim multd bucurie in via^a dumneavoastra §i 
senindtate de inimd. Amin! 



130 Sa barfesti toata ziua. 



Sa nu stai departel Predica la Duminica a 29-a 
dupa Rusalii. Vindecarea celor 10 lepro§i [Lc. 17, 
12-19] 




Iubi^ii no§tri 



- 131 



singuratatea pare ojoaca, o vorba, atunci cand nu o cunosti. 
La fel §i boala. Daca ai prieteni mulfi, daca ai sdnatate viguroasa 
§i e§ti fericit, crezi ca toata lumea Qfericita, ca nimeni nu e bolnav 
§i ca via^a e confortabila pentru to^i. 

Insa via^a nu e confortabila eel mai adesea §i durerea, cand 
e impreuna cu singuratatea in via^a §i in casa noastra, e un pustiu 
imens, pe care nu muni il pot suporta. 

Oamenii vaduvi §i tinerii care i§i cauta parteneri de viafd 
sunt eel mai aspru biciuifi de singuratate, din care cauza sunt 
predispusi sa isi caute, acolo unde nu trebuie, fericirea, impacarea, 
alinarea. 

In mod fundamental avem nevoie, deopotriva, de 
comunicare, de comuniune cat §i de singuratate. 

Singuratatea ne invaja sa prejuim impreuna-vorbire cu 
oamenii, ne smere§te, ne face sa constientizam nevoile reale ale 
persoanei noastre, pe cand comunicarea ne inva^a ca a darui, a te 
ddrui cuiva inseamna a te cunoaste, a te personaliza. 



131 



Scrisa in data de 19 ianuarie 2008. 



Numai ca exista §i singurata^i imobilizate in pat, singurata^i 
care nu plac, ca singurdtatea celor 10 leprosjri cu care Domnul s-a 
intdlnit intr-un sat din Israel [v. 12]. 

§i lepro§ii, vazandu-L, au stat departe \eoxr\oav TToppcoGev, 
v. 12], pentru ca se stiau bolnavi dar §i pentru ca stiau cine este El. 

Acest a sta departe de Domnul e cea mai mare drama a 
umanita^ii de astazi! Pentru ca zece, acest zece, numarul lepro§ilor, 
acest numar al desdvdrsirii, strata, ca umanitatea intreagd, to^i 
oamenii sunt bolnavi daca stau departe de El. 

Lepra, ca orice alta boala, afec^iune a trupului, are in spate 
§i o sdndtate rea a sufletului. Boala, eel mai adesea, e o consecin}d 
a pacatului, §i vindecarea trupului se poate redobdndi sau nu prin 
tratament §i exerci^ii recuperatorii, insa, in mod fundamental, 
trebuie sa avem, mai presus de toate, sdndtate duhovniceascd, har 
in inimile §i in trupurile noastre pentru ca sa ne simiim vii. 

Ce folos ca e§ti intr-o pozifie sociald prosperd daca e§ti 
departe de Domnulll 

Ce folos ai ca e§ti laudat pentru anumite atuuri ale tale, 
daca in tine nu sim^i frumuseiea bucuriei lui Dumnezeu, nu sim^i 
ca pulseaza viafa Duhului, nu sim^i smerenia, candoarea, 
bunatatea lui Dumnezeu?! ! 

Adevarata umanitate, adevarata implinire o ai cand sim^i ca 
e§ti viu din cauza harului lui Dumnezeu, chiar daca ai dureri de 
spate, de inima, de cap sau saracie cat cuprinde. 

Implinirea ^ine de harul lui Dumnezeu. 

Implinirea \ir\Q de implinirea voii lui Dumnezeu care te face 
viu. 

Cei 10 lepro§i erau vii dar bolnavi. Erau vii dar. . .morfi. 

Daca sim^i sa stai departe de Domnul e§ti mort. Caci atunci 
cand vezi ca nu te pofi bucura, ca te gande§ti numai la defectele 
tale §i nu po^i uita de tine pentru ca sa vezi pe altul, atunci e§ti 
prizonierul tau, al egoismului tau. 

Insa prezenfa Domnului i-a impins, pe cei care stateau 
departe, sa se apropie. 

§i, ca oricare dintre noi, ne apropiem de El prin rugdeiune, 
prin increderea ca El ne aduce largime, vindecare, bucurie in via^a 
noastra. §i s-au apropiat cu inima, cu sufletul de El, caci §i-au 
ridicat vocea, glasul §i au cerut sa fie miluifi, ajuta^i, vindeca^i de 
catre El, cerandu-I: „Iisuse Inva^atorule, miluie§te-ne!" ['Iriaou 
'EiTLOTaTa, kXer\oov rpac;, v. 13]. 

Au strigat din durerea lor catre El! §i atunci cand strigdm 
cu toata fiin^a catre Dumnezeu El este aproape de noi, pentru ca 
atunci strigam real. 



Strigam pentru ca realmente sim^im ca avem nevoie de El, 
ca nu maiputem, ca ne prdbusim sub durerea, singuratatea, saracia 
§i pacato§enia noastra. 

Un strigat fiiniial. Un strigat de om care a facut experienia 
din plin a neputin^ei proprii. 

§i cand strigi §i iti in^elegi neputinfa ta, irrfelegi ca depinzi, 
ca via^a ta depinde de mila lui Dumnezeu. 

De aici incepe toata inielegerea §i experienia noastra 
teologicd, toata inielegerea lui Dumnezeu din via^a noastra, din 
aceea ca ne simiim neajutorafi cu totul, goi fara prezen^a Lui in 
noi. §i atunci cand nu mai avem m'cz'o sansd, cand nu mai vedem 
nicio lumind §i nu ne mai zdmbeste niciun chip §i niciun lucru, 
in^elegem ceva fundamental: ca pocain^a, caderea in fa^a Lui ne 
umple de tot ceea ce ne lipse§te! 

Printr-o strigare, printr-un muget al intregii noastre fiin^e 
primim certitudinea §i experienia implinirii noastre: varsarea 
harului Sau in noi, in via^a noastra §i in toate cele ale noastre. 

Dar rugaciunea lor a contat pentru ca era o rugaciune care i- 
a durut. I-a durut pentru ca nu ii dorea nimeni. I-a durut pentru ca 
erau ai nimanui. 

§i, crede^i-ma, ca rugaciunile acestor oameni care nu au 
casd si dorm pe stradd, pentru care Dumnezeu inmoaie frigul ca ei 
sa poata rezista pana la primavara, sunt inspdimdntdtor de primite 
de El, in comparable cu rugaciunile multora dintre noi care sunt 
orgolioase, care pretind ca trebuie sa le dea Dumnezeu de toate, 
pentru ca ei si-au implinit toate datoriile fa^a de Biserica. 

Insa rugaciunea reald e rugaciunea care recunoaste ca nu 
face doi bani, ca nu meritd nimic, ca nu i se cuvine nimic. 

Rugaciunea reala e rugaciunea care isi asumd intreaga 
drama a umanitdfii §i care spune, la fiecare pacat §i oroare auzita 
ca acestea s-au intdmplat din cuza sa. 

Bolile, cataclismele, teroarea §i furia lumii noastre, ipocrizia 
§i mojicia ei sunt lucrurile de care trebuie sa ne pdtrundem, care 
trebuie sa ne doard, daca vrem sa fimfiii Celui Preainalt [Lc. 6, 
35]. 

Versetul 14 incepe cu vederea Domnului: „§i vazandu-i" 
[Km l6a)v]... 

Cum sa ii vada Domnul numai de doud clipe, cum sa ii vada 
tocmai acum, cand El ii stia de mai inainte de a fi lumea, din 
ve§nicie? De ce i-a vazut tocmai acum...pe ei, care stdteau 
departed 



I-a vdzut pentru ca au inceput sd-L vadd §i ei pe El, prin 
rugaciune. Una e sd vezi pe Domnul §i alta e sd II ai in inimd. Una 
e sa ai unfiu §i alta e sd mori de dorul si de dragostea fmlui tau. 

§i numai cand il ai pe cineva in inimd incepi sd il vezi, 
pentru ca incepi sd il preiuiesti, sa fii afabil cu el, sd te pierzi de 
dorul lui. 

Tot la fel e §i cu credinja: una e sa ai credinid de rob §i sd te 
temi depdcat mai mult decdt te temi sd calci dragostea Luifa}d de 
tine §i alta e sd mori de dorul Sdu, sa fii nebun dupd El, sa nu po^i 
fi far a El. 

Cand crezi fara sa fii inamorat, fara sa fii in dragoste pentru 
El crezi calculat, te compor^i calculat, ierji calculat. . .Si nu te sim^i 
nici tu prea bine, pentru ca numai ceea ce e foarte mult ne 
satisface deplin. 

§i orice am vrea: bani, droguri, sex, distractic.nu ajung sa 
ne satisfaca deplin setea, dorul de implinire, decat dragostea de El 
poate asta, paradoxal, pe masura ce cazi in ea, dorind sa fie dor 
peste dor de El in via^a ta. 

Daca v-afi indrdgostit vreodata de cineva...atunci 
considera^i ca de o mie de ori mai mult e dragostea pentru 
Dumnezeu §i de milioane de ori mai implinitoare, mai relaxants, 
mai eliberatoare §i ca ea te aduce in mod real cu picioarele pe 
pamant, in timp ce te umpli de slava Sa cea vesnicd. 

In mod real realisti, care simt ca trdiesc din plin sunt 
oamenii duhovnicesti, sunt Sfiniii, pentru ca §tiu ca au bucurii 
rezistente, statornice §i nu bucurii tulburi, cum sunt bucuriile 
pdtimase: adica binele §i raul fiind amestecat in ele. 

Daca vre^i §i vrem sa fim realisti atunci trebuie sa vrem sa 
fim Sfinfi cu tofii, sa ne facem proprii lui Dumnezeu, pentru ca 
asta le-a spus celor 10 lepro§i Domnul: nopeuGevrec; 4iTL86i.^aT6 
eautouc; xolc, lepeuaiv [Merged §i vd ardtafil va prezenta^i pe voi 
preo^ilor!, v. 14]. Adica nu mai sta^i departe de sursa voastra de 
sfiniire §i de vindecare ci indrazni^i sa va prezenta^i §i sa va 
spovedi^i pacatele preo^ilor, pentru ca sa Ma vede^i bine §i sa nu 
mai vreji sdplecafi de la Mine! 

E o trimitere adanca, pe care trebuie sa o resim^im cu to^ii 
ca pe singura noastra vindecare: Mergefi la preoiii Mei spre 
vindecare si nu vd mai uitafi la viafa lor, ci smerifi-vd, ca Eu, 
Care lucrez prin ei, sd vd vindec neputinfele, cdderile si patimile 
voastre! 

Oamenii care se tern de spovedanie se tern de faptul de afi 
vindecafi. Se comporta ca cei care nu stau in scaunul dentistului ca 
sa le treaca durerea, ca cei care fug de bisturiu §i mor de tineri sau 



ca cei care nu vor sa vorbeasca cu nimeni §i se adancesc in 
paranoia lor. 

Spune pacatele tale, Domnului, §i El le va lua de la tine! 

Spune pacatele tale preotului, ca de fata e Domnul, ca sa 
prime§ti prin dezlegarea preofeascd dezlegarea de pdcate a 
Domnului! 

§i dumneavoastra, cei care §ti^i cum arata iertarea 
Domnului, imi confirma^i, ^nnfefele §i bucuria dumneavoastra, ca 
a^i fost vindecafi prin mainile preo^ilor de povara pacatelor 
dumneavoastra §i sunte^i vii acum cu duhurile. 

Trebuie sa mergi, sa te ara^i ca o carte deschisd preo^ilor, 
pentru ca sa prime§ti vindecarea Domnului! Trebuie sa ai 
incredere, sa vrei sa te vindeci, sa fii plin de dorinia iertdrii §i a 
unei viefi noi, mereu noi. 

§i atunci ve^i vedea ca prin mainile mele, ale unui preot 
pacatos §i nevrednic, ca prin mainile oricarui arhiereu §i preot al 
lui Hristos, curge viafa dumneavoastra §i ve^i in^elege ca nu noi 
suntem rezervoarele viefii dumneavoastra, ci Domnul nostru e 
viafa noastra si a dumneavoastra. 

§i atunci, cu to^ii, ne sim^im vii §i suntem vii, pentru ca 
ludm viafa din continua smerire de sine a cugetului nostru. 

Observam mereu ca nu cunostinfele noaste, nu faptele 
noastre bune, nu inteniiile noastre bune ne vindecd, ci harul 
iubirii Sale, care ne umple de frumuse^e, de pace, de bucurie 
dumnezeiasca. 

§i cand le ai pe acestea in tine trdiesti teologic, traie§ti 
ortodox, traie§ti ores tines te\ 

De aceea §i increderea in Domnul i-a curdfit de boald pe cei 
10 barba^i lepro§i [v. 14]. 

Daca nu ascultau, nu se vindecaul 

Insa to^i se vindeca, spune Sfantul Luca, Evanghelistul 
nostru, dar numai unul dintre ei vrea sa se vindece si duhovniceste, 
pentru ca numai unul imeorpeiljev [iexa (j)a)vf|(; [ieyaXr\Q 8o£a(a)v 
tov ©gov [se intoarce, cu glas mare, sldvindu-L pe Dumnezeu, v. 
15]. 

Acest se intoarce e fundamental pentru fiecare dintre noi! 

Se intoarce pentru ca nu mai vrea sa stea departe de El. Se 
intoarce pentru ca nu mai vrea sa fie un mort viu, un mort care tot 
colinda prin lume dar nu are niciun sens in via^a. 

§i cand se pocaie§te §i se vindeca trupe§te, omul nostru 
in^elege ca via^a e bucurie, ca via^a e muliumire, ca via^a e 
recunostinid §i ca sensul viefii e bucuria cu si de Dumnezeu. 



§i cei noua s-au vindecat dar nu au dorit mai mult. Nu au 
vrut sa fie muliumitori. §i cand vrei sa fii muliumitor, sa 
multume§ti, cand vrei sa lasi slava lui Dumnezeu sa te locuiasca 
inve^i sa te bucuri de Dumnezeu §i sa i}i vezi marginile. 

Pe cat ne vedem marginile, neputiniele pe atat §tim sa fim 
mai muliumitori. Pe cat §tim s<3 vedem minunile lui Dumnezeu cu 
noi sj sa mul^umim pentru ele cu atat ne facem cu gura mare, cu 
gura dreptslavitoare, cu gura doxologica, mulfumitoare in fa^a Sa. 

Pentru ca via^a se primeste §i se pdstreazd prin muliumire. 
Daca nu te bucuri ca ai prieteni ii pierzi. Daca nu te bucuri ca ai 
viafa §i sandtate le pierzi. 

Daca nu §tii sa muliumesti pentru toate §i sa te multume§ti 
cu pufinul tdu, pierzi §i ceea ce credeai ca ai. 

Pentru ca ramai cu forma bucuriei, a prosperita^ii, dar nu ai 
fondul ei, care e harul. 

Daca nu muliumesti ai cazut din har! §i daca nu ai harul lui 
Dumnezeu, care te inva^a sa faci tot binele §i toatd lucrarea cea 
bund, cazi in toate gropile, ca un orb §i ca un secdtuit defericire. 

Cand ajunge in fa^a Sa, barbatul, unul din 10, cade cufafa la 
picioarele Sale [v. 16]. 

Toata lumea e destinata mantuirii, e predestinatd mantuirii, 
adica iubirii vesnice cu Dumnezeu. Pe to^i ii vrea Dumnezeu 
mantui^i, nu mimaipe unii. 

Insa doar unul din 10, adica pufini se umplu de infocarea 
dragostei pentru Dumnezeu sj Ii mul^umesc cu invdpdiere mare, 
cu glas mare, pentru binefacerile din via^a lor, pentru mantuirea 
lor. §i Dumnezeu primeste mulfumirea noastrd cand e din toata 
dragostea, pentru ca El e al dragostei. 

Cea mai mare judecatd e dragosteal Pentru ca atunci cand 
Cel care te-a facut vrea sa te ierte §i sa te iubeascd nespus, sa rfi 
arate iubirea Lui sj tu nu e§ti vrednic de ea, asta e cea mai mare 
judecatd dreaptd facuta fa^a de noi, pentru ca ne iubeste Cineva pe 
care nu II meritdm. 

§i cea mai mare dreptate e aceea de afi iertafi de Cineva pe 
care noi L-am tratat cu mare nepdsare, pentru ca iubirea §i iertare 
Lui ne dezarmeazd, ne lasa fara replica. 

Cel de-al zecelea, singurul, unicul muliumitor, cade la 
picioarele Stapanului: aceasta e pocdinfal 

Ceri iertare pentru ca §tii ca veiprimi iertare, pentru ca e§ti 
incredin^at ca nu se poate sa fii izgonit de la fa^a Iubitorului de 
oameni Hristos. Asta e spovedanial 

Vii la Cel ce te vindecd §i nu la cineva care ifi taie capul. 
Vii cu incredere §i cu doxologie mare §iprimesti dupd credinfa ta. 



Primes^ cat speri. Prime§ti cat crezi. Prime§ti cat iube§ti. 
Prime§ti cat nu-fi, inchipuiai ca poti primi. 

Cel de-al zecelea, euharisticul, era samaritean [v. 16]. 
Fuses e samaritean pagan, am spune noi! Acum nu mai era 
samaritean, ci era un fiu al lui Avraam, al credin^ei Parintelui 
Avraam, pentru ca crezuse in Cel ce da bucurie, vindecare §i 
dezrobire oamenilor. 

Acum era viu §i se bucura ca un om viu. Era prea entuziast, 
QYaprea plin de multumire si de bucurie. §i de aceea era liber, era 
vindecat, era mantuit de anchilozarea pe care o aduce egoismul, 
departarea. 

Acum nu mai era al depdrtdrii ci al apropierW. Acum sta nu 
numai aproape de El, ci la picioarele Lui. De aceea, el, cel de alt 
neam, care nu fusese crescut in asteptarea Celui dorit, acum aude 
de la Acesta, pentru increderea sa prea mare §i pentru mul^umirea 
sa prea plina: 'Avaorac; uopeuoir r\ ttlotlc; aou oeocoKev ae 
[Scoala-te/ ridica-te/ inviaza §i du-te! Credin^a ta te-a mantuit, v. 
19]. 

Credin^a ta te-a invd}at sa fii cu gurd mare, cu gura plina de 
slavoslovii la adresa lui Dumnezeu. §i e fermecdtor de bine sa ai 
gurd mare, plina de evlavie §i de infelepciune cand ii inve^i pe 
oameni cele bune §i sa ai gurd mica cand spuiprostii. 

Sa avem inima muliumitoare si sa inva^am sa mul^umim lui 
Dumnezeu §i oamenilor pentru toate, iubrfii no§tri! 

Atunci ne vom sim\i plini §i radiosi. Dumnezeu sa va dea §i 
sa ne dea o duminica plina de bucurie, de gdnduri de bucurie §i o 
saptamana cu fapte coerente, de care sa nu ne simfim rusinafi. 
Amin! 



Cer§e§te-ti lumina duhovniceasca a ochilor tai! 
Predica la Duminica a 31 -a dupa Rusalii. 
Vindecarea orbului din Ierihon [Lc. 18, 35-43] 




Iubijii mei 132 , 



presupun ca orbirea fizicd e o situafie existenfiald foarte 
incomodd, care incomodeaza pe cei care o au, insa, cu sigurarrfa, 
ca necredinta §i orbirea duhovniceasca sunt mult mai 
dezavantajante pentru noi decat prima. 

Daca ai ochii din afara orbi §i ai sufletul sfdnt lucrurile sunt 
bune. Insa, daca vezi §i nu nrfelegi, daca privesti § i totu§i nu vezi 
lucrarea lui Dumnezeu cu oamenii §i prezen^a Lui in mijlocul 
nostra §i in via^a noastra atunci nu ai contact real cu realitatea lui 
Dumnezeu §i, prin urmare, e§ti orb. 

Adevdrata orbire e nesesizarea interioard §i in lume a 
prezenfei si a lucrdrii lui Dumnezeu. 

Daca nu 7/ simp, pe El §i nu ai contact cu El nu te 
dezndddjdui, pentru ca po^i sta, ca §i orbul din Ieriho ['Iepixco], in 
Biserica lui Dumnezeu §i sd cersesti mila lui Dumnezeu [18, 35]. 

Tocmai de aceea, intr-o duminica ca aceasta, de starlit de 
ianuarie, unde ne indreptam spre tot mai mult soare, Biserica lui 
Dumnezeu ne invita sd iesim nu numai in soarele primdverii, ci §i 
in lumina slavei lui Dumnezeu. 



132 Scrisa in data de 26 ianuarie 2008. 



Sa dorim lumina Sa, harul Sau, vederea Sa, sesizarea Sa, 
fiecare dupa dorinia §i mdsura noastrd duhovniceascd. 

Multimea trecea impreund cu Domnul [18, 36]. 

Din perspectiva Bisericii noastre, noi ne invartim, ne rotim 
in jurul Domnului, mereu ne unim cu El §i II facem pe El sa fie si 
mai vizibil in noi, dupa cum in cerul eel mai presus de ceruri 
Ingerii si Sfin^ii, intr-un entuziasm preadumnezeiesc, se rotesc in 
jurul Treimii celei mai presus de fiin^a §i de in^elegere, imprejurul 
lui Dumnezeu. 

daniuire dumnezeiascd e tot ciclul slujbelor Bisericii in 
fa^a Treimii. Noi ne bucuram cu bucurie negrditd de Domnul 
nostra §i suntem cu El tot timpul, pentra ca El este cu noi tot 
timpul. 

Daca putem da semn despre mdrturia prezenfei Sale cu noi 
§i in noi, atunci II putem sesiza pe El §i in aproapele nostra §i in 
intreaga lume, ca fundament al lumii, al existen^ei oricarei suflari 
de via^a, a oricarei fringe create de catre El, ca Stapan §i Tiitor-a- 
toate, ca Mantuitor §i Judecator al lumii, ca Mire al Bisericii §i ca 
Cel care Se bucura vesmic cu §i de Biserica Sfm^ilor Sai. 

Orbul auzea zgomot, ramoare §i intreaba ce este. 

1 se veste§te lui ca Iisus Nazoreul ['Irioouc; 6 NaCcopalog] 
trece [18, 37]. Lui i se veste§te, i se bineveste§te ca trece pe langa 
el Iisus din Nazaret. Cu alte cuvinte, ca trece un. . .om. 

Insa orbul nostra e paradoxal, ne uime^te. El nu II nume§te 
Invafator, nu spune ca e din Nazaret ci, deodata, il aud strigand: 
„'Ir|oou, Yle Aaui.8, kXkryabv |ie"[Iisuse, fiul lui David, miluie§te- 
ma!][18,38]. 

Cu siguran^a ca acest orb a fast luminat de catre Dumnezeu 
sa recunoasca acest nume Domnului §i sa iipe o asemenea 
ragaciune. Pentra ca el strigd, este observabil asta, prin prisma 
unei certitudini. El crede ceea ce strigal 

Nu striga ca sa se afle in treabd. 

Nu striga pentra ca sa strige, ci pentra ca sa mdrturiseascd 
ceea ce nu vedeau cei care // vedeau cu ochii pe Domnul §i Se 
imbulzeau pe langa El. 

I se marturisise de catre cei care II vedeau pe Domnul ca 
trece Iisus Nazoreul, adica un Invdidtor, un om remarcabil al 
acestei ceta^i a lui Israel. . . 

Dar el le spune altceva lor, celor care vedeau §i totu§i nu 
aveau o mare inielegere despre El, §i anume: ca acest Om efiul lui 
David, ca are in Sine semnul regalitdiii, ca nu e un Invafator 
oarecare din Nazaret ci ca El este Mesia, caci nu e numai om ci §i 
Dumnezeu. 



De aceea orbul ii inva^a pe vazatori, pentru ca orbul care 
§edea incepe sa vadd cand incepe sa strige spre Fiul lui David. §i 
cum David inseamna Cel iubit, orbul nu spune decat mdrturia 
Tatalui despre Fiul la Botezul Sau in Iordan, ca Acesta e Fiul Sdu 
cel iubit [Mt. 3, 17]. 

§i astfel, avem aici scheletul paradigmeil al modelului/ al 
exemplului rugdeiunii lui Iisus, al rugdeiunii isihaste, lini§titoare a 
addncului fiin^ei noastre, care ne face din orbi vazatori de 
Dumnezeu. Care face din cei care nu sesizeazd slava Sa cea 
ve§nica, niste umili §i entuziasti vazatori ai slavei Sale. 

Caci orbul, fostul orb, fostul orb cu sufletul II vede pe Cel 
pe care nu II vedeau ochii ageri §i // infelege pe Cel pe care nu II 
vedea §i striga catre El, cu o imensa certitudine interioara: „Iisuse, 
Fiul Cel iubit al Tatalui, ai mila de mine!". 

Pentru ca mila Domnului e vedere a ochilor fizici dar, in 
primul rand, e vedere a ochilor inimii. 

§i mild inseamna aici vederel 

Da-mi sa Te vad pe Tine, Fiule Cel Unul-Nascut §i Cel 
Preaiubit al Tatalui Tau! Da-mi sa Te vad pe Tine, Lumina lumii! 
Caci cei care Te vad pe Tine au lumina viefii, au slava lui 
Dumnezeu in ei, care e viafa lor cea vesnicd. 

O strigare teologicd de mare intensitate, de mare profunzime 
din gura §i din fiin^a unui orb nebdgat in seamd. 

Orbul devine Teologul lui Dumnezeu, vorbitorul despre 
Dumnezeu. 

Caci a vedea nu inseamna a privi ci a inielege pe cel din 
fa^a ta. §i Teologia nu e discurs despre nevederea Lui, ci despre 
ceea ce ai vdzut si ai inieles ca e Dumnezeu §i via^a cu Dumnezeu. 

Inielegerea vederii, a ceea ce vezi, e vedere. 

In^elegerea Sa din vederea Sa §i impreuna-vietuire cu 
Domnul, continua vie^uire cu El inseamna concreta §i reala 
cunoastere a lui Dumnezeu. 

Pentru ca ceea ce spui §tii din tine, din rela^ia ta cu El §i 
ceea ce argumentezi e mai intai experienid, e realitate personald 
pentru ca sa fie apoi cuvdnt, idee,frazd, expunere, tratat teologic. 

Daca iubesti pe cineva §i nimeni nu te crede, nu e nicio 
problemd pentru tine! Pentru ca tu ai realitatea a ceea ce e 
dragostea. Aceasta realitate po^i sa o povestesti altora sau po^i sa 
taci male §i sa nu zici nimic. 

Daca eu nu te cred ca iubesti, tu nu o sa-mi marturise§ti 
nimic, nu o sa-mi spui modul in care dragostea ta a devenit §i 
devine poem, act, lucru, imbrdiisare §i cel carepierd sunt eu. 



La fel, daca ma muliumesc numai cu citirea unui Sfant, a 
unei car^i, doar a unei rugaciuni si nu cunosc cdfi mai mulfi Sfm^i, 
cat mai multe car^i, rugaciuni, filme, realita^i, experience... eu sunt 
maipuiin decat asfipututfi. 

Daca nu accept experience si mdrturii de experience noi eu 
sunt mai pufin. Eu pierd, pentru ca nu sunt deschis noutdiii 
transmiterii de experienfa. 

Cei care mergeau in fa^a, in fa^a orbului, il puneau sub 
epitimii, sub certari/ dojane/ mustrari pe orb si ii cereau o cuviinfd 
fdrd mdrturisire, adica doreau sd ilfacd sd tacd [18, 38]. 

Lisa orbul avea o incapa^anare sora cu increderea 
neidrmuritd in Dumnezeu si, pe cat ei doreau sd il reducd la 
tdcere, pe atat orbul isi iipa si mai mult rugdciunea mdrturisitoare 
[Ibidem] despre Fiul lui Dumnezeu intrupat, despre Dumnezeu- 
omul Iisus Hristos, Stapanul lumii. 

§i orbul a ^ipat, n-a tacut si a primit suprema binecuvantare, 
pe care o cer si isihastii lui Dumnezeu: ca El sa vina, sa Se 
apropie, sd coboare in fiin^a lor. El a stat si a poruncit ca sd Ii fie 
adus orbul [18, 40]. 

§i cand Domnul 1-a intrebat ce doreste/ ce vrea sa i se faca 
lui de catre El, orbul, paradoxalul credincios al Domnului, nu mai 
II numeste nici Fiul lui David, ci Ii spune de-a dreptul si 
dumnezeiesc: Kupie, Doamne,\va dvapA,ei)/a), ca sd vddl [18, 41]. 

A vrut sd-L vadd pe El si sa se bucure de frumuseiea Sa 
dumnezeiascd. Nu a vrut doar ochi. Ce sa faca cu ochii, daca el 
deja// vdzuse, II nrfelesese? 

Cei care mergeau cu Domnul si vedeau in El numai pe 
Invdtdtorul din Nazaret aveau nevoie de ochi. 

Orbul, acest Teolog al cersitului, acest cersetor al vederii lui 
Dumnezeu, dorea sd II vadd pe El, sa vada slava Sa, a Celui Prea 
Iubit al Tatalui. Lui, Iisus Domnul ii spune: „Vezi! Credin^a ta te-a 
mantuit!"[18,42]. 

Strigarea ta care parea aiurea, care parea deplasatd, si care 
venea dintr-un ocean de credinid te-a mantuit, adica }i-a dat sd 
vezi cu ochii inimii si acum si cu ai trupului. 

§i asa se face ca cersetorul vederii lui Dumnezeu primeste si 
vederea trupului si devine un acolut, un urmdtor fervent al 
Domnului, a carui via^a s-a transformat intr-o sldvire necontenitd a 
lui Dumnezeu [18, 43]. 

§i, se pare, ca si poporul incepe sa vadd, pentru ca da slava 
lui Dumnezeu cand vede ceea ce se petrecuse cu fostul orb 
[Ibidem]. 



Vederea lui Dumnezeu ne transforma via^a intr-o continua 
doxologie. Daca pana mai ieri nu vedeam nimic sfdnt §i 
disprefuiam Biserica lui Dumnezeu, ierarhia, Sfmtele Carji, postul 
§i rugaciunea, astazi, ca^i primim sesizarea lui Dumnezeu ne 
bucuram tocmai de ceea ce disprefuiam odata. 

Cand e§ti orb \\ se pare ca toata lumea e acoperita de o 
negurd. Cand e§ti or& vezi in culori gri fericirea §i via^a. 

Insa, cand te vindeci de glaucom, cand cataracta cade de pe 
ochii tai, cand lumina lui Dumnezeu coboard in tine §i te face sa 
vezi pe Cel nevdzut §i mai presus de orice vedere, atunci vezi 
lumea scaldata in marea de lumina a Dumnezeului treimic §i e§ti 
numai bucurie, numai mul^umire, numai incantare. 

Sa ne dorim sa vedem si sa ne bucuram de ceea ce vedem! 
Sa ne dorim sa ne bucuram sa ne vedem §i sa-i vedem pe oameni 
in culorile rugdciunii. 

Sa ne colordm vie^ile cu dragostea rugaciunii ca sa devenim 
picturi ale comunicarii, ale fra^ieta^ii §i ale rugaciunii, picturi 
insuflefite ale lui Dumnezeu, pictate de Duhul Sau Cel Preasfant! 
Dumnezeu sa ne umple de pacea §i de bucuria Sa, acum §i pururea 
§i in vecii vecilor. Amin! 



Dumnezeule, milostiv fli mie, pacatosului! 
Predica la Duminica a 33 -a dupa Rusalii. Parabola 
vame§ului §i a fariseului. Inceputul Triodului [Lc. 
18, 10-14] 




Iubi^ii mei 133 , 



acum, la inceputul pregatirii pentru postire, Evanghelia zilei 
este un deget indreptat spre fiecare dintre noi, pentru ca via^a 
omului este intre mdndrie si smerire. 

Cand m-am inal^at cu mintea, Tu m-ai smerit, Doamne! §i 
de aceea ma bucur ca m-ai smerit, pentru ca am inva^at 
indreptdrile Tale [m 8LKaLco|j,aTa Sou] [Ps. 118, 71]. 

Cu alte cuvinte, fiecare dintre noi am fost si farisei, si 
laudarosi, oameni seme^i, care se incredeau numai in ei in§i§i si se 
bucurau de ceea ce faceau la modul egoist, dar si vamesi, pentru ca 
Domnul ne-a smerit, ne-a facut sd ne vedem pdcatele si sa vrem 
pocain^a ca mijloc de revenire la viafd, ca mijloc de indreptare. 



133 



Scrisa in data de 16 februarie 2008. 



Cuvintele Domnului care indeamna la pocdinid sunt ca un 
dus rece in mijlocul iernii, pentru ca au darul de-a te trezi din 
dormitarea pacatului, daca con§tiin^a ta este inca acuta, vie. 

§i parabola de acum are darul de a te pune infafa ta, de a te 
face sd te vezi cu proprii tai ochi, fara sa vrei sd divaghezi. 

Domnul te intreaba: e§ti un simulacru de crestin sau un 
crestin smeritl §i tu rdspunzi in inima ta Domnului, ii spui 
adevdrul tau. Raspunsul, inevitabil, trebuie sa aiba concretefea a 
ceea ce esti. 

§i un ortodox autentic va raspunde intotdeauna, a§a credem 
noi, ca are nevoie de mila Sa, pentru ca e un om pdcdtos. Este un 
om pacatos pentru ca simte ca nu poate fi fara depdcat, pentru ca 
e un om slab §i care cade mereu, zilnic, in tot felul de pacate. 

Rugaciunile particulare ale unui crestin ortodox, cele de 
diminea^a §i de seara, ca intregul cult ortodox, sunt o continud 
mdrturisire a pdcdtoseniei proprii pentru a ne face vrednici de 
mila Sa, de harul Sau. 

Rugaciunea ortodoxa nu este superbie, nu este insirare de 
elogii personate ci, dimpotriva, e o insirare a pdcatelor proprii; o 
insirare necru0toare sl pacatelor proprii. 

Va amintesc a treia rugaciune de seara, cea catre 
Dumnezeu Sfantul Duh in care ne acuzdm de diverse pacate: „ori 
de m-am jurat cu numele Tau, ori de 1-am hulit in gandul meu, sau 
pe cineva am ocarat, sau pe cineva am clevetit [am vorbit de rau 
n.n.] in mania mea, sau am scarbit [am parut nesuferit pentru 
cineva n.n.]; sau de ceva m-am maniat, sau am min^it, sau fara de 
vreme am dormit [am dormit mult n.n.], sau vreun sarac a venit la 
mine §i nu 1-am socotit [nu 1-am bdgat in seamd, nu 1-am miluit 
n.n.], sau pe fratele meu 1-am scarbit, sau m-am sfadit [m-am 
certat pe lucruri de nimic, m-am contrazis prosteste n.n.], sau pe 
cineva am osandit [amjudecat §i condamnat in mintea mea n.n.], 
sau m-am marit [m-am increzut n.n.], sau m-am trufit [m-am 
socotit de neinlocuit n.n.], sau m-am maniat, sau, stand la 
rugaciune, mintea mea s-a ingrijit de vicleniile acestei lumi, sau 
rdzvrdtire am cugetat [nespunere n.n.], sau prea m-am saturat [am 
mancat mult n.n.], sau m-am imbatat, sau nebune§te am ras [am 
ras fara contenire, pentru lucruri de nimic n.n.], sau ceva rau am 
cugetat, sau frumusete straina am vazut §i cu dansa mi-am ranit 
inima [mi-a ramas inima la o persoana sau la un obiect care nu imi 
aparfin n.n.], sau ce nu se cuvine am grait, sau de pacatul fratelui 
meu am ras, iar pacatele mele sunt nenumdrate, sau de rugaciune 
nu m-am ingrijit, sau altceva rau am facut §i nu-mi aduc aminte; ca 
acestea toate §i mai mari decdt acestea am facut". 



Aceste reamintiri ale pacatelor noastre sunt absolut 
necesare, pentru ca neamintirea lor inseamna semefire. 

La fel, continua citire a Sfmtei Scripturi, a Sfm^ilor Paring, 
a Vie^ilor Sfin^ilor, a dogmelor §i canoanelor Bisericii, participarea 
la slujbe §i rugaciuni sunt absolut necesare pentru ca reamintirea 
continua inseamna adastarea in ele, ramanerea in acest mod de a 
gdndi lucrurile §i lumea inseamna o continua imbisericire a min^ii 
§i a vie^ii noastre. 

Cand nu te mai apleci in smerenie in fa^a lui Dumnezeu, 
cand nu te mai inchini §i nu mai faci metanii cu smerenie incepi sa 
vorbe§ti cu un Dumnezeu inchipuit, cu un Dumnezeu dupd mintea 
ta. §i rugaciunile noastre devin atunci elogii de sine, fariseisme, 
manifestari cameleonice, pentru ca luam in seama numai ceea ce 
ne place. 

Spovedania e marturisirea a ceea ce nu ne place ca suntem 
dar suntem. Mustrarea Domnului primitd prin duhovnicii §i fra^ii 
no§tri intru credin^a, de§i nu ne place la momentul respectiv este 
mai apoi izvordtoare de multd bucurie. 

Cdderea in pdcat e o drama. O drama personald §i 
eclesiald, pentru ca atinge intreaga Biserica orice pacat al nostra. 
Ie§irea din pacat, ridicarea din pacat e nddejde in iertarea 
Domnului §i ea aduce bucurie. Recunoa§terea pacatelor proprii, 
aceasta osdndire de sine, necra^are de sine are drept scop 
umplerea noastrd de bucuria iertdrii Sale. 

Marturisirea pacatelor §i pocdinia pentru ele este o 
eradicare a mor^ii, a intristarii, a pacatului din fiin^a noastra, deci 
un moment de bucurie, de§i imbraca aparen^a unei dureri §i rusini 
enorme. 

In mijlocul marturisirii e dorinfa de indreptare §i, pe cand 
noi marturisim ceea ce am pdcdtuit, devenim ceea ce haral ne da 
sdfim: ierta^i de mila lui Dumnezeu. 

Insa iertarea cere mdrturisire. Pentru iertare trebuie sa 
mdrturisesti pdcatele tale §i sa }i le asumi, sa spui ca acestea sunt 
boala ta de care vrei sa scapi. 

De aceea constiintele sensibile nu suporta sa stea cu pdcatul 
in casd ci se marturisesc des, foarte des. E normal sa fie a§a. 

Cine dore§te sa stea cu murddria in casd §i sa o 
contempleV. Cine poate fi asa de nesimfit incat sa considere ca e 
mai bun mirosul de veceu decat mirosul de aer prospdt de 
pddurelW 

De aceea, pacatul este evacuat imediat, este spovedit din 
fiin^a noastra, pentru ca sa traim fericirea celor carora li s-au iertat 



fdradelegile §i ale caror pacate li s-au acoperit [Ps. 31, 1], li s-au 
trecut cu vederea. 

Rugdciunea vamesului este o definite a normalitdiii. A fi 
5e5iKma)|j,6vo(; [Lc. 18, 14], indreptat, a te indrepta, a te insanato§i 
inseamna a-fi mdrturisi pdcatele tale §i a te umple de iertarea lui 
Dumnezeu. 

Nu suntem oameni Drepfi §i Sfinfi sau nu ajungem Sfinfi 
pentru ca nu am avut pacate, ci pentru ca nu am lasat pdcatul sd 
fie suveran in noi, sa ne conduca. 

Daca vame§ul a plecat indreptat de la templu, dupa ce 
cobordse in smerenie §i si-a recunoscut pdcatele sale cele multe, e 
pentru ca a recunoscut ca nu poate fi independent in fa^a lui 
Dumnezeu, ci dependent total de El. 

Sim^irea faptului ca numai recunoasterea pdcatelor in fa^a 
lui Dumnezeu ne aduce normalitatea, ii face pe cre§tinii ortodoc§i 
care ies de sub epitrahilul duhovnicilor lor sa simta ca zboard, ca 
sunt ni^te fiinfe intraripate, pentru ca sunt despovarafi de pacate. 

Astazi suntem indrumafi a§adar sa ne vedem cu acuitate 
maxima via^a §i sd mdrturisim in fa^a lui Dumnezeu lucrurile care 
ne fac grei, care ne impovareaza. 

A-fi luapietrele de pe inimd inseamna a-fi spovedi pdcatele. 

A te elibera de greutdfi inseamna a te umple de libertatea 
harului. §i a te umple de libertate duhovniceasca inseamna a 
mulfumi cu adevarat, din adancul inimii tale bunata^ii lui 
Dumnezeu, pentru ca S-a ardtat preamilostiv §i iubitor de oameni 
cu tine, cu via^a ta. 

Gre§eala noastra cafarisei, ca oameni dubli, nu e ca vrem 
sa-I mulfumim lui Dumnezeu §i, enumerand faptele noastre bune, 
Dumnezeu ar fi scdrbit de faptul ca noi facem lucruri bune. Nu! 
Lui ii place sa ii spui faptele tale bune, alaturi de pacatele tale, dar 
sa recuno§ti ca aceste fapte bune le-ai facut cu harul Sau. 

Cum sa nu ii placa lui Dumnezeu rugdciunea de 
muliumireV. Cum sa nu Ii placa lui Dumnezeu multumiri ca 
acestea: Doamne, Dumnezeul meu, Ifi muliumesc ca mi-ai dat mie 
pdcdtosului sd tree cu bine examenul acesta sau aceastd stare de 
boald, in care mi-am vazut adancul neputiniei mele si am vazut ca 
numai Tu m-ai ajutat sd tree prin ele. 

Insa Lui nu ii place sa vii in fa^a Sa cu sentimentul, cu starea 
de spirit ca I-ai spune lucruri pe care nu le stie. Sau sa vii in fa^a 
Sa cu sentimentul ca faptele tale te indreptdfesc sa condamni pe un 
altul, pacatos sau Sfant. 

Starea noastra de dreptate, de sfinfenie, nu ne da dreptul sd-l 
dezndddjduim pe fratele nostru, sd-l calomniem sau sd il ironizdm. 



Sporirea duhovniceascd nu este un motiv de a ne crede 
speciali in fa^a altora, ci este o datorie de constiinid care ne face sa 
ne sim^im mereu datori la a face binele, decat la a-i indatora pe 
al^ii la a ne ridica statui. 

Cu cat sunt mai addnc in vz'«/a mea cu Dumnezeu cu atat 
trebuie sa ma comport maz delicat cu confra^ii mei, pentru ca 
addncirea mea in sfinienie ma face sa vad £z mai complex, si mai 
adanc, starea mea de neputinfd, pacatosenia mea. 

De aceea indreptdiirea de sine a fariseului nu venea din 
constiinia delicatd a sfinieniei ci din starea de judecdtor impasibil 
a celor care erau sub el, sub felul viefii sale. 

El se compara cu cei pe care ii intrecea. 

El stia ca nu a fdcut unele pacate, ca are o via^a inscrisd 
intr-o anume ordine. Dar considera ca ordinea viefii lui e singura 
ordine posibild. 

Greseala fundamental^ in raportarea noastra la al^ii e 
aceasta: de a considera ca to^i au aceeasi viziune asupra vie^ii ca si 
noi sau ca trebuie sa aibd. 

Fariseul cerea vamesului sa aiba aceeasi viafd cu el pentru 
ca isi considera percepiia asupra vie}ii ca fiind singura percepiie 
posibild. 

Insa vamesul respinge ideea de contorizare de sine, nu vrea 
sa se inscrie intr-o ierarhie a valorilor autonome, statutate de el 
insusi, ci vine la Dumnezeu ca lipsit de orice valoare. 

Renunfarea la sine a vamesului e rugdciune de pocdinid. In 
rugaciunea sa, vamesul, renun^and la pdrerea de sine, la orice 
parere de sine, intra in supralogica lui Dumnezeu, care nu da 
iertare pentru ca esti mai Sfdnt sau pentru ca esti mai pdcdtos ci 
pentru ca recunosti ca nupofi trdifdrd El. 

Ierarhia valorica interna a fariseului isi pierde orice 
fundament prin renunfarea la ierarhizarea faptelor personale din 
fiin^a vamesului. 

Vamesul, prin aceea ca recunoaste ca nimic nu e bun in sine, 
ajunge la adevarata valoare a vie^ii: afi impreund cu Dumnezeu si 
indreptat de cdtre El. Fariseul nu se simte atat de impdcat ca 
vamaseul, pentru ca el nu vrea sa renunfe la sine, la ceea ce crede 
ca a facut bine sau rdu, pentru a avea intimitate cu El. 

Vamesul vrea intimitatea cu Domnul dincolo de binele sau 
rdul lui, nadajduind numai in Domnul, pe cand fariseul vrea binele 
lui, pe care il vrea pus in fafa lui Dumnezeu, gasindu-si mai 
degraba bucuria in ceea ce a fdcut el decat in ceea ce poate primi 
prin mila Sa. 



De fiecare data cand ne intemeiem deciziile numai pe noi 
ajungem sa constatam, ca fariseul, ca nu ne sim^im atdt de 
impdcafi pe cat ne-am dori. Facem lucrul, il putem face foarte 
bine, dar nu ne sim^im implinifi. 

§i observam atunci ca lucrul cu adevdrat bun era sau trebuie 
sa fie altul, daca meseria, orientarea sociala pe care o avem acum 
nu ne aduce libertatea interioard a harului. 

Cand insa in^elegem ca ceva ne aduce libertate §i ne 
impline§te, atunci ne sim^im cdlduzifi §i indreptaii de catre 
Dumnezeu §i atunci suntem in bucuria Sa, pentru ca sim^im ca 
traim o implinire profunda prin ceea ce facem. 

Va doresc, ne dorim tuturor sa avem un drum spre Invierea 
Domnuluij9/m de bucurii duhovnice§ti, de impliniri interioare! 

Cred ca e cu putintd, ca totul e cu putinid daca e voia 
Domnului in viafa noastrd. 

Cobordrea in smerenie si in corecta raportare a noastrd la 
Dumnezeu ne aduce indliarea, indreptarea vie^ii noastre. 

Fie dar sa ne umplem de indreptarea Sa §i sa ne bucuram cu 
bucurie negrditd, acum §i pururea §i in vecii vecilor. Amin! 



Cdnd va veni Fiul Omului. Predica la 
Duminica lasatului sec de carne sau Duminica 
Infricosdtoarei judecdfi a Domnului [Mt. 25, 31- 
46] 




Iubi^ii mei 



134 



duminica aceasta e duminica iertdrii §i a pocdinfei. Fiecare 
intram in pre-sdptdmdna Sfantului §i Marelui Post, §i ascultand 
cum va fi judecata Domnului, ne dam seama ca fiecare trebuie sd 
isi ceard iertare de la aproapele sau, de la eel care §tie sd ierte §i 
sd se roage pentru cei care nu stiu sd ierte sau nu in^eleg ca 
iertarea inseamna usurarea inimii. 

Evanghelia de astazi e greu de infeles pentru intreaga 
faptura, atata timp cat venirea Lui la noi va fi o surprizd absolutd. 
Asta, pe de o parte. 

Pe de alta parte, fiecare dintre noi vom merge cu 
interioritatea noastrd, cu rela^ia noastra cu Domnul la El, cu via^a 
noastra §i niciodata nu po^i sa te sim^i plin §i desdvdrsit in fa^a 
Celui atotfrumos §i supradesdvdrsit. 

Imi aduc aminte acum de o credincioasa adventa care traia o 
mare superbie in fa^a mea, cum ca ea va fi primitd la Domnul, 
pentru ca se credea mdntuitd §i imi spunea ca abia asteaptd ca El 
sd vind pentru ca sdfie vesnic cu El. 

Pozitivitatea ei exacerbatd nu avea §i nu are intrepdtrundere 
cu starea noastra de spirit. 



134 Scrisa in data de 1 martie 2008. 



In Ortodoxie, niciodata un om smerit nu se crede vrednic sa 
moara §i sa mearga la Domnul, nu se crede indeajuns de pregdtit 
pentru intdlnirea cu El. Noi nu avem in existen^a noastra o 
accentuatd incredere in vrednicia noastra de a-L vedea ci 
precumpdneste pocdinia. 

Asta nu inseamna ca inima noastra nu striga: Vino, Doamne! 
Facd-se voia Ta intru mine si mdntuieste-md! 

Insa aceasta aplecare in smerenie in fa^a Domnului 
[Scriptura nume§te adesea aceasta aplecare fiin^iala: cddere pe fafa 
noastra, o cadere a minfii in inima, o intrare a min^ii in cele din 
launtru ale inimii] vine din aceea ca ne uitdm in noi, vedem multe 
pacate, §i maipuiin sau deloc slava lui Dumnezeu. 

De astazi, cantarile Triodului vor vorbi despre goliciunea 
noastra, despre sdrdcia noastra de iubire §i de bunatate. §i cand 
marturise§ti ca e§ti pdcdtos, cand nu te cruii, afli in tine 
indreptare, pace, lini§te, paradoxal, cand tu sim^i ca e§ti impropriu 
acestora. 

Cand crezi ca ai ceva sau, §i mai satanic, ca esti mdntuit, 
atunci fi se ia §i ceea ce crezi ca ai: harul smereniei, al bunei 
poziiiondri in fa^a lui Dumnezeu §i a oamenilor. 

Daca in fa^a lui Dumnezeu ai smerenie, caci te vezi mic §i 
netrebnic, in fa^a oamenilor trebuie sa ai cumsecddenie, sfiala 
buna. 

Nu po^i 5a faci §i ^a intrebi pe cineva tot ceea ce fti trece 
prin cap! 

Nu po^i sa la§i orice gand sa se audd\ 

Nu poti sa fii propriu iubirii daca nu vezi flamanzirea, 
insetarea, goliciunea, intemni^area ta si a altora in singurdtatea 
pdcatelor. 

Caci Cel ce va veni §i va §edea pe tronul slavei Lui [0p6vou 
b6E,r)Q Autou, v. 31] va vrea ca §i noi sa fim imbracaii in lumina 
Sa. §i lumina Sa, harul Sau e eel prin care vedem cine fldmdnzeste 
de dragoste, cine nu are bdutura iubirii in via^a lui, cine e gol de 
prietenie, pentru ca noi sa ii devenim prieteni, cine sta singur, 
nebdgat in seamd, pentru ca noi sa il ludm la masa inimii noastre. 

Fapta facuta pentru El e fapta facuta in harul Sau §i cu 
iubirea Lui. §i harul Sau e eel pe care il primim prin negarea ca 
suntem buni sau ca avem fapte bune, prin de§ertarea de sine, de 
placerea de sine, pentru ca El sa ne imbrace in ve§mantul 
nestricaciunii Sale. 

Daca cerem ca vamesul primim ca el indreptare. 

Daca cerem iertare ca fiul risipitor primim iertare ca eel ce 
se pocdieste. 



Dar daca suntem indeajuns de buni pentru noi §i cei mai 
buni atunci harul lui Dumnezeu nu intra in noi, pentru ca trebuie 
sa ne socotim cei mai rdi §i depravafi cu putinid, cei mai sdraci 
cersetori ai milei Sale dumnezeie§ti. 

§i cum e iubirea Lui? Este aceea unde mergi pdnd la capdt, 
unde dai tot cepofi pentru binele aproapelui tau. 

§i dai pentru ca }i se da. 

§i inielegi pentru ca e§ti inielepiit. 

§ipofi pentru ca e§ti intdrit. 

§i mergi mai departe pentru ca totul e har, totul e minune. 

§i vezi ca nu e§ti tu eel care pofi, ci harul lui Dumnezeu e 
eel ce ifi da puteri peste puteri, care te face sa te ridici in fiecare zi 
la noi in^elegeri, la noi fapte, la noi certitudini. 

E o certitudine, iubi^ii mei, faptul ca vom sta inaintea Lui la 
judecatd pentru ca sa fim aforisifi [dcfrnpiaei, v. 32], despdrfili unii 
de al^ii. Nu despar^rfi aiurea, ci despar^rfi conform cu alegerea 
noastrd. 

De aceea conteaza foarte mult ca El ne-a dat darul eel mare 
al libertdiii, al liberta^ii de a alege sa fii cu El sau impotriva Lui, 
pentru ca fericirea ve§nica sau nefericirea ve§nica sunt alegerile 
noastre §i mxfatum, nu soartd, nu predestinare. 

Libertatea nu e o povara, ci libertatea e un dar prea 
minunatl 

Faptul ca te pofi pocdi, ca po^i alege pocain^a, via^a 
cuvioasa, ca po^i alege multiple forme de a te umple de frumuseie 
nu este un chin ci un mare privilegiu. 

De ce? Pentru ca iube§ti pe Dumnezeu cu toata inima ta 
pentru ca vrei §i te bucuri intru El §i nu pentru ca trebuie. Via^a nu 
trebuie traita pentru ca trebuie ci trebuie traita pentru ca e o 
minune. 

Puteai sa nu te nasti niciodata, puteai sa nu fi lasat sa te 
nasti niciodata §i, daca e§ti, simte-te fericit §i muliumeste-I lui 
Dumnezeu ca po^i sa muliumesti pentru via}a ta. 

§i intuiesti sensul, sensurile, ca toate sensurile lumii §i ale 
viefii te due la El, cand ai grija sa te imbraci in harul Sau §i sa 
reversi dragoste, care ii imbracd pe oameni. 

Daca a^i trait minunea de a yd intdlni cu un om cu adevarat 
in nevoie §i care v-a muliumit din toata fiinia pentru iubirea 
voastra dezinteresatd, pentru ca 1-a^i ajutat cumva, atunci puteai 
in^elege de ce iubirea lui Dumnezeu e viafa noastrd. 

Fara aceasta finere a lui Dumnezeu cu noi, fara aceasta 
privire a Lui peste noi toate intra intr-o umbra dureroasd. 



Te pogori in iadul demen^ei, al singurata^ii, al urii infernale 
pe to^i daca nu ai iubirea care sa te find. §i cuvintele noastre nu 
sunt retoricd, ci subliniere a faptului ca atunci cand e§ti singur, 
cand realmente nu sim^i de nicaieri un zdmbet real, atunci chinul 
este chin de iad. 

Raspunsul Drep^ilor, al Sfin^ilor lui Dumnezeu din 
Evanghelia de astazi e ca niciodata nu au facut ceva pentru 
Domnul. La binecuvantarea Lui ei vor intreba, neprimind sa 
creada ca li se cuvine binecuvantarea Lui: Kupie, ttotg Se el5o|j,ev 
[Doamne, cand Te-am vazut?, v. 37]. 

Cand Te-am vazut pe Tine pe mdsura Ta?! Cand Ti-am 
slujit Tie pe mdsura bundtdfii §i a milei Tale, ca sa meritam atata 
mulfime de binelW Cand om fi facut noi ceva atdt de bun meat sa 
Te uiii, sa meritam sa Te uifi la noi, la fa^a Caruia Puterile cele 
fara de trupuri se tern aprivilW ! Doamne, cand Te-am vazut? V. ! !... 

Un strigat de smerenie, care sa ne intre in toatdfiinia §i care 
sa nu ne faca sa credem, nici macar pentru o clipa, ca putem fi 
proprii mantuirii §i vie^ii. 

Rugdciunile tdnguirii din acest dumnezeiesc post spun ca 
intreaga conduita a noastra e plind de pdcate §i ca nu avem niciun 
motiv sa ne incredem in noi ci toata nadejdea noastra e pusa, 
trebuie sa fie pusa la Domnul nostra, la Prea Curata Sa Maica, la 
Sfm^ii §i Ingerii lui Dumnezeu. 

Postul e tdnguire §i asteptare, nu incredere in sinel 

Postul e ferirea de ceea ce te ingroasa la cuget. 

Postul e golire de intenfii rele pentru a te darai, in smerenie, 
bunelor inteniii ale inimii. 

Caci imbrdcarea celui gol de iubire inseamna iubire. 

Caci adevdrul lui Dumnezeu spus altora e adevdratd 
potolire de insetare. 

Daca mdndnc cu tine sinceritatea atunci ne simfim oameni 
unul cu altul. 

Daca te vad bolnav de intristare sj te inseninez sau daca §tii 
ca te pofi baza pe mine inseamna ca nu mai esti bolnav de inimd 
rea. 

O, daca te sim^i in lumea asta ca intr-o temnifd §i te vezi 
strain, daca te vezi al nimdnui, §i eu stiu sa te vad, atunci tu e§ti 
impreund cu mine §i eu cu tine §i amdndoi ne finem in nadejdel 

Caci ce altceva inseamna frafii Mei cei prea mici, cei prea 
umili, neinsemna^i, nebaga^i in seama [a8eA,(t)d)v Mou twv 
elaxLOTcov, v. 40] decat ridicarea oricdrui om la cinstea pe care 
trebuie sa I-o dam lui Hristos Insusi? 



Daca stii sd vorbesti tuturor ca Domnului atunci stii sd II 
respecfi pe El in oameni, §tii sa vezi addncul umanitdtii tale si al 
lor si sd nu trecipe nimeni cu vederea. 

Carole Sfnuilor sunt pline de cugetari la Rai si lad 
deopotriva, de pozifiondri continue fa^a de fericirea si jalea 
vesnicd. Mereu se indulceau si ne indulcim cu fericirea Raiului si 
ne amdrdm inima si mintea cu nefericirea suferin^ei celei vesnice, 
adica cu depdrtarea de preascumpa si preaduce fa^a a Domnului. 

O necontenita pendulare intre cele doua stari. O continua 
trdire a bucuriei lui Dumnezeu si a amaraciunii pacatelor proprii. 

Tocmai de aceea e dumnezeiasca libertatea de a iubi: pentru 
ca tu, care ai bucurii si tristefi, vrei sa fii cu un altul, care are si el 
bucurii si tristeii si nu de unul singur. 

§i pentru ca vrei sd fii cu altul si sd il vezi, sa il admiri 
vazandu-1, sa ?/ doresti vazandu-1, sa fe incdnfi vazandu-1 tocmai 
de aceea // vezi pe Domnul, pentru ca te vezi in relafie si nu in 
continua inamiciiie cu altul. 

II vezi pentru ca nu ifi ajungi. 

II vezi pentru ca vrei sd te afli. 

La fel, // caufi pe El pentru ca vrei sd te umpli de El. II 
doresti pe El si Te spdnzuri de dorul Lui intre cer si pamant pentru 
ca nu vrei cu tine, nu vrei so fii singur, ci vrei sa fii cu Cel ce 
implineste toate, toate dorurile, in to^i. 

Versetul ultim, v. 46, vorbeste despre mergere, despre 
dinamism si spre rdu si spre bine. 

Mergi unde ai dorit, unde ai dorit in mod constant. 

Mergi unde esti invdiat sd mergi. 

De aceea, cand unii nu vd suportd pentru ca merged acolo 
unde ei nu prea merg, in Biserica lui Dumnezeu si nu ave^i 
manierele pe care ei le au sa va aminti^i ca libertatea e w« cw/zY cm 
^m^/m tdis: pe de o parte, te opereazd de patimi iar, pe de alta 
parte, teface sd cazi in toate gropile. §i, cum ai ceea ce ifi strdngi, 
cu ce te umpli, nimeni nu e vinovat ca tu ai dorit ceea ce vei avea. 

De-a lungul timpului au existat teologi si crestini ortodocsi 
si nu numai, care si-au pus problema vesniciei Iadului ca pedeapsa 
prea mare pentru nimicnicia umand. 

Insa, daca e sa ra^ionam cored, atunci pentru o via^a in 
pocain^a, prin care Dumnezeu ne invredniceste de slava Sa, ar 
trebui sa nu meritam nici atunci bucuria pentru ca e mai mare 
decat via^a noastra. 

1 ^S 

KQzoXv&YQdifalsei aporii \mz insa de libertatea noastra. 



135 



Falsei probleme de nerezolvat. 



Daca te-ai potrivit intreaga via^a cu unfel de viafd, cu un fel 
de a simfi §i trdi lucrurile, cum sa fii propriu altei viefi, daca aici, 
pe pamant, nu \i-ai pregatit fiin}a pentru frumuseiea vesnicieil 

Aici ne pregdtim, suntem in stadiul de a ne crea mddulare, 
organe pentru vesnicie. Ca sa rezonezi cu ve§nicia, ca sa fii un 
mediu transparent pentru slava lui Dumnezeu trebuie sa fii de 
acum, trebuie sa tefaci de acum. 

De aceea §i Domnul cere imbrdcarea noastrd in slava 
pentru atunci cand va veni sa impartd pe unii de al^ii, sa imparta 
alegerile noastre. 

Aici avem de-a face cu adevarata crizd, adica judecatd. 
Judecata e cea care ne aratd cum suntem, nu cum vrem safim. §i 
de aceea judecata nu poate sa ne arate puri, pe noi, cei care din 
pantecele mamei noastre am inceput sa intuim §i sa ne miscdm cu 
miscdri pdcdtoase. 

Dumnezeu sa ne dea tuturor gdndul eel bun, gandul 
pocdiniei, in care sa nu judecdm pe aproapele nostru ci sa ne 
judecdm doarpe noi. 

Dumnezeu sa va binecuvinteze pe to^i §i sa va dea pace §i 
multd liniste in via^a dumneavoastra. Amin! 



Acolo iji va fi si inimal Predica la Duminica 
lasatului sec de brdnzd sau a izgonirii 
Protopdrintelui Adam din Rai [Mt. 6, 14-21] 




Iubi^ii mei 



136 



va doresc un post binecuvdntat de Dumnezeu! Asta ca sa 
incep cu sfdrsitul. Strategia aceasta, de a merge de la sfdrsit spre 
inceput este adanc inradacinata in metalitatea ortodoxa, pentru ca 
noi privim postul nu de aici spre Pasti ci de la Pasti spre not 

Nu postim pentru ca trebuie sdfacem astapdnd la Pasti sau 
pentru ca, desi nu are nicio logicd si mai ne si imbolndvim din 
cauza postului, noi trebuie sa postim, ci postim pentru ca sa ne 
pregdtim pentru bucuria invierii Domnului. 

§i nu numai jcas^/m, cum ne spune Evanghelia de astazi, dar 
ne exersam §i iertarea §i iubirea, pentru ca ne exersam iertarea §i 
dorinja de a face milostenie. 



Scrisa in data de 8 martie 2008. 



Avem un post plin. Un post plin nu numai cu privafiuni ci §i 
cu bucurii. Pentru ca iertarea celor care ne-au gresit sau ne urdsc 
§i ne vorbesc de rau pe nedrept §i rugdciunea pentru iertarea lor 
ne aduc o mare bucurie, cum ne aduce o mare bucurie §i 
milostenia pentru fra^ii no§tri. 

In mijlocul privatiunilor, a nevoin^elor gasim mult har, mult 
ajutor, multa fericire duhovniceasca. 

Pentru ca fericirea noastra vine de la Dumnezeu §i nu de la 
oameni. Cine ne spune asta? Domnul nostra: daca ve/z ierta vq\\ fi 
iertafil Insa iertarea noastra este ca iertare de oameni, pe cand 
iertarea lui Dumnezeu e o iertare ca de la Dumnezeu spre oameni: 
dumnezeiascd §i neinieleasd. 

Ce ne cere Domnul? Sd incercdm sd iertdm, sa ne inva^am 
cu iertarea, cu nefinerea de minte a rdului pentru ca sd trdim 
iertarea lui Dumnezeu. 

El ne spune sd nu ne inchidem inimile spre cei care ne-au 
gre§it, sa nu fim rdi §i calpi 137 in actiunile noastre, pentru ca 
duplicitatea ne urates te in mod groaznic. 

§i ce rost are sa nu mananci carne §i sa nu bei vin §i sa nu 
faci dragoste cu so^ia ta daca acest post, amestecat cu duplicitate, 
te face un mdscdrici, un farsor? 

Postul trebuie sd te goleascd de multe sucuri, de multe 
mancarari, de excese. Dar, in acela§i timp, el trebuie sd ifi 
simplifice mintea, sa te inve^e sa fii simplu in cugetarea §i 
pozi^ionarea ta fa^a de al^ii. Nu cu doud fete, ci prin iertare, prin 
uitarea certurilor §i a disensiunilor sa mergem mai departe, sa fim 
alfii. 

Neiertarea inseamna sd batem pasul pe loc. 

Daca ne amintim de ce am zis §i amfdcut noi acum 3 zile, 5 
ani sau 25 de ani inseamna sd tot batem pasul pe loc, cand noi 
suntem alfii sau ar trebui sdfim al}ii. 

Iertarea are nevoie de vederea de sine, de con§tientizarea 
repercusiunilor gesturilor §i cuvintelor tale. Tu ierji pufine lucruri 
§i Dumnezeu te iartd pe fiecare secundd de ceva anume. 

Dar pana nu ierfi sj nu te rogi pentru iertarea tuturor §i nu 
te rogi pentru toft oamenii adormifi, vii sau care se vor naste in 
lumea asta nu sim^i sensul addnc al postului, care e umplerea 
noastra de inviere. 

Postul e inviere. El te ridica de la viafa in trup la viafa celor 
fdrd de trup, la via^a duhovniceasca. 



137 



Falsi, fara delicatete. 



Iertarea din post, iertarea cu post, iertarea din inima in 
postul facut cu toata inima aduce inviere duhovniceascd in noi, 
ridicare dintr-un univers inchis intr-unul deschis pretutindeni §i 
fafd de toft. 

Ce ne mai spune Domnul? Ca postul trebuie sa aiba bucurie 
§i sa aiba dorul dupd simiirea lui Dumnezeu. 

Ungerea capului §i spdlarea fefei [v. 17] au legatura cu 
ascunsul in care neprezentdm lui Dumnezeu [v. 18]. 

Numai cand ne ungem mintea cu har putem avea fafa 
radioasd, plina de lumina dumnezeiasca. 

Numai cand mintea noastra e plina de bucuria iertdrii §i de 
smerenie putem iradia in afard. 

Caci fata spune pe cele ale inimii. Si fata noastra, care e 
pozifionarea noastra vie cdtre alfii e cea care ne introduce in 
rela^ii. 

Cand facem cunostintd cu cineva facem cu fafa noastra §i 
nu cu spatele nostru. II privim in fata pe eel cu care dam mdna, cu 
eel cu care legdm o comunicare, care se poate transforma intr-o 
prietenie durabild, daca ne ostenim amdndoi la asta. 

Ce facem in noi, in taina, iese pe fata, iese pe trap. Trapul 
nostra subliniazd via^a sufletului nostra pentra ca legatura dintre 
ele este contigud. Intrepatrunderea sufletului cu trapul, umplerea 
trapului in intregime de catre suflet e cea care imprimd bucuria §i 
triste^ea in intregul trap. 

Fiecare parte din noi vorbeste. §i depinde ce vorbe§te, cum e 
receptata. De aceea igiena postului presupune igiena gesturilor, a 
cuvintelor, a gandurilor. Conteaza ce spui, cum spui, cum te misti, 
ce la§i sa se inieleagd. 

Postul inseamna iertare, inseamna dezlipire de confort, 
inseamna bucurie §i mai inseamna, ne spune Domnul, 
§i...impartasire de bucurie. 

Milostenia este o impdrtdsire de bucurie din bucuria ta, din 
omenitatea ta, din bunul tau sim^ pentra al^ii. 

Aceste Grioaupoix; kv oupoevco [comori in cer, v. 20] pe care 
ni le cere Domnul trebuie sa fie impdrtdsirea noastra de dragoste 
fa^a de ahii, care sa ne faca inima un cer de bundtate, de ddruire. 

Caci cum putem avea o comoard reald daca nu o avem in 
inima noastra? Daca iubim ceva trebuie sa si pdstrdm cu noi. §i 
pdstrdm cu noi iertarea gre§elilor altora, bucuria postului §i 
dragostea ca milostenie. Pastram in noi ceea ce vine de la 
Dumnezeu in noi: harul §ifrumuseiea Sa. 

Astfel putem in^elege de ce lumea §i lucrarile din ea sunt 
impldntate, sunt inradacinate, i§i au fundamentul in harul lui 



Dumnezeu §i cum ele sunt mediul prin care noi ne manifestdm 
interioritatea. 

Floarea ddruitd e floarea care ne transmite bucuria noastra 
de altcineva. Numai cand floarea e insofita de dorinfa de a ne 
exprima ea este un mediu de transmitere a interioritdtii noastre, 
pe langa frumuseiea ei specifica. 

M-au intrebat mai mul^i, de-a lungul timpului, de ce 
crestinii ortodocsi sdrutd mdna preoiilor si a ierarhilor nostri, 
adica de ce sd sdrufi mdna unui bdrbatl Raspunsul sta aici: pentru 
ortodocsi materia eplind de har sj e finutd in har. 

Se saruta mana preoiilor §i a ierarhilor pentru ca mainile lor 
sunt slujitoare ale sfinieniilor lui Dumnezeu, adica se umplu de 
harul Sfintelor Taine pe care le slujesc. 

§i credincio§ii no§tri cinstesc prin acest sarut nu pe noi 
insine ci slava lui Dumnezeu, care coboard in Bisericd prin 
slujitorii Sdi §i se imparte tuturor. 

Saru^i mana prin care e§ti iertat §iprimesti Sfmtele Taine. 

Saru^i mana celui care te inva^a sa devii din om pdcdtos un 
inger in trup, dupa cum sarutam mainile bunicilor, parin^ilor, 
so^ilor §i so^iilor noastre sau ale copiilor no§tri cand dorim sa le 
aratam marea dragoste §i cinste pe care le-o purtdm. 

Ba, mai mult, trebuie sa cautam sd-i sarutam pe obraji §i pe 
mdini §i pe dusmanii nostri, pe cei care ne hulesc toatd ziua, ca sa 
aratam cufapta §i cu cuvdntul ca nu sta in noi duhul urdciunii §i al 
infatudrii. 

Da, acest mod de a te manifesta e unul paradoxal, e unul 
bisericesc §i nu secular. §i el se leaga de rafiuni addnci, 
dumnezeie§ti §i nu de cutume oarbe. 

In lumea unde vezi degetul lui Dumnezeu lucrdnd peste tot 
sj impodobind toate §i pe Dumnezeu prezent in ea ca Rafiunea 
tuturor lucrurilor §i ca fundamentul viefii §i al fericirii tuturor te 
compor^i altfel, mai presus de etichete neroade §i de conformdri 
improprii la cadrul social. 

De ce? Pentru ca noi traim viafa lui Dumnezeu in trup §i nu 
viafa noastra. Noi nu mai traim ci Hristos ne locuieste din ce in ce 
mai mult fiin^a noastra [Gal. 2, 20], pentru ca sa ne inalfe in slava 
iubirii Sale. 

Postul se include in aceasta logicd dumnezeiascd a vie}ii 
Bisericii. 

Postul, iertarea, milostenia, cura^ia trupului §i a sufletului, 
in^elepciunea dumnezeiasca sunt insusiri ale modului divino-uman 
de vietuire a omului in Biserica. 



§i cei care le imbraca, care se imbraca in virtuiile Bisericii 
in^eleg pe fiecare zi cat de prealogicd este logica dumnezeiasca a 
Bisericii. 

Cel ce a facut toate, Dumnezeul §i Parintele nostru ceresc, 
prin mdinile Sale cele preasfinte, adica prin Fiul §i Duhul Sdu, sa 
ne daruiasca noua frumusefea de a ne nevoi §i de a ne inielepii 
continuu, traind in §i spre orizontul vesnic al vie^ii cu El, acum §i 
pururea §i in vecii vecilor. Amin! 



Teologie pentru azi 



2011 



Editia de fata este o editie 

5 5 5 

online gratuita 

si e proprietatea 

Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus. 



Ea nu poate fi tiparita 
si comercializata 

5 

fara acordul direct 

al 

Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus. 




Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus 



Teologie pentru azi 

Toate drepturile rezervate